3,304 matches
-
de etnie germană, în Făgăraș și împrejurimi se mai găseau circa 65 de sași proveniți din Felmer, iar în Austria și Germania încă circa 395, adică un total de 475 de persoane. Acest număr este oarecum egal cu populația de sași din Felmer recenzată în 1910 - 488 de suflete, și în 1930 - 525 de suflete. În anul 2006 s-au sărbătorit 800 de ani de la înființarea localității Felmer. În anul 2007, în localitate mai erau 5 sași. Cea mai veche școală
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
egal cu populația de sași din Felmer recenzată în 1910 - 488 de suflete, și în 1930 - 525 de suflete. În anul 2006 s-au sărbătorit 800 de ani de la înființarea localității Felmer. În anul 2007, în localitate mai erau 5 sași. Cea mai veche școală din Felmer, înființată de sași, este documentată în anul 1488. În secolul al XVI-lea, în matricola gimnaziului "Honterus" din Brașov apare înregistrat și un anume "Melchior Felmerius", originar din Felmer. În 1909 a fost construită
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
1910 - 488 de suflete, și în 1930 - 525 de suflete. În anul 2006 s-au sărbătorit 800 de ani de la înființarea localității Felmer. În anul 2007, în localitate mai erau 5 sași. Cea mai veche școală din Felmer, înființată de sași, este documentată în anul 1488. În secolul al XVI-lea, în matricola gimnaziului "Honterus" din Brașov apare înregistrat și un anume "Melchior Felmerius", originar din Felmer. În 1909 a fost construită o nouă școală, din materialul rezultat din demolarea zidurilor
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
români, fapt care a modificat proporțiile demografice. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au murit 46 de măierușeni, iar după deportările dintre 1945 și 1949 14 oameni au murit în U.R.S.S., din totalul de 136 răpiți. Înainte de 1989, sașii numărau circa 635 de suflete, însă, potrivit unei numărători ale Bisericii Evanghelice, în 1997 nu mai rămăseseră decât 132. Economia măierușană se bazează în principal pe exploatarea lemnului și creșterea animalelor, având largi suprafețe împădurite și multe pășuni. În sat
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
Meschonis". Un puternic incendiu a distrus aproape întreaga localitate în 1469. Începând cu anul 1474, când a fost desființată mănăstirea cisterciană Cârța, localitatea a intrat în administrarea Scaunului Sighișoarei. În 1941 localitatea avea 782 de locuitori, din care 552 de sași (70,6%); în 1992, mai erau 101 sași în localitate. La recensământul populației și al locuințelor din martie 2002, localitatea mai avea 344 de locuitori, din care 199 români, 10 maghiari, 124 țigani și 7 germani. În localitate există o
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
localitate în 1469. Începând cu anul 1474, când a fost desființată mănăstirea cisterciană Cârța, localitatea a intrat în administrarea Scaunului Sighișoarei. În 1941 localitatea avea 782 de locuitori, din care 552 de sași (70,6%); în 1992, mai erau 101 sași în localitate. La recensământul populației și al locuințelor din martie 2002, localitatea mai avea 344 de locuitori, din care 199 români, 10 maghiari, 124 țigani și 7 germani. În localitate există o biserică fortificată datând din sec. XIV - XVI, declarată
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
Rarlen", în , în trad. "valea defrișată", colocvial "Radeln", "desțeleniș", în ) este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Biserica fortificată, protejată de un zid dublu prevăzut cu cinci turnuri de apărare. Biserica evanghelică a fost construită de sași în secolele XV-XVI în stil gotic purtând hramul Sf. Ioan. Construcția a fost terminată în 1526. Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continuă. În anul 2013 fundația cantautorului Peter Maffay a restaurat zidul de incintă al bisericii fortificate care
Roadeș, Brașov () [Corola-website/Science/300963_a_302292]
-
documente care există, confirmă că această așezare românească datează din cel puțin secolul al XIII-lea e.n. În „Țara Bârsei” și „Țara Făgărașului”, în special la Nord de râul Olt foarte multe sate și comune sunt locuite de români și sași. Numele de Șona derivă de la cuvântul german „Schönau” - în românește: "Lunca frumoasă" Fântânile de pe întinsul satului - din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
satului - din pârăul Crucii, ande Hâlmu, lângă casa lui Borcoman, la Valea Lascului, în fața casei ande Șerbănuț și la poarta ande Naptu, zidite cu piatră și butinee de ciment, prin construcția și amplasamentul lor sunt asemănătoare cu fântânile din așezările sașilor din apropierea satului Șona ca Șoarș, Rodbav, Cincu, etc. Străzile largi ale satului în special strada principală care adăpostește aproape în întregime locuitorii satului, cimitirul săsesc care se află cuprins între ramificațiile drumului care coboară în sat, pe turn, din hotarul
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
casei ande Banu, care s-a păstrat până în anul 1968, când s-a demolat, încă sunt mărturii convingătoare că în satul Șona și pe meleagurile lui au trăit cândva și oameni de origine germană. Doar românii care au locuit împreună cu sașii în satul Șona nu au părăsit satul. Deși așezarea satului nu a permis o comunicare mai strânsă cu satele învecinate totuși alfabetul, școala, instruirea oamenilor a pătruns în sat încă din anul 1835, care se făcea în câte o casă
Șona, Brașov () [Corola-website/Science/300971_a_302300]
-
demult "Roșie, Rotbac" (în dialectul săsesc "Roiderbrich, Rudjebich, Rűdebiχ", în , în , în trad. „Pârâul Roșu”) este un sat în comuna Feldioara din județul Brașov, Transilvania, România. Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de sași s-au stabilit la circa 1½ km spre vest față de actuala așezare. În urmă năvălirilor dese, aceștia au fost nevoiți, catre 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măieruș și Feldioara. Se spune ca spălându-și hainele
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului. Unul dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”. În anul 1492, este pomenit în Rotbav primul învățător sas ("schulmaister"). În cronicile bisericii luterane din sat sunt indicate numele celor care au învățat copiii sașilor; astfel, din 1741 și până în 1750, rector a fost Petrus Wagner și, între 1741 și 1747, în funcția de învățător-cantor, Andreas Czikely. Aceștia au
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”. În anul 1492, este pomenit în Rotbav primul învățător sas ("schulmaister"). În cronicile bisericii luterane din sat sunt indicate numele celor care au învățat copiii sașilor; astfel, din 1741 și până în 1750, rector a fost Petrus Wagner și, între 1741 și 1747, în funcția de învățător-cantor, Andreas Czikely. Aceștia au fost urmați de alti slujitori ai comunității. Primul învățător român din sat a fost Gherasim Dumitru
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
care se află și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar și în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcția bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de sași. În seara zilei de 19 februarie 2016, turnul bisericii s-a prăbușit. Pe ușă intrării în biserică se află trei inele, care în interpretarea catolică însemnau „Tatăl, Fiul și Sfanțul Spirit”. După trecerea la credință evanghelica, aceste simboluri au fost
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
traduse prin „credință, iubire, speranța”. Aceste inele se află și astăzi pe stema Rotbavului. Până la naționalizarea mijloacelor de producție, din 1948, în Rotbav se aflau fermieri, tâmplari, pantofari, zidari, tapițeri, frizeri, zugravi, măcelari ș.a. În 1942 se numărau 469 de sași, în 1986 nemairămânând decât 251. În timpul Primului Război Mondial au murit 21 de sași, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 33, iar în urmă deportărilor în U.R.S.S. - nouă oameni. Mulți prizonieri de război s-au îndreptat din Uniunea Sovietică direct
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
stema Rotbavului. Până la naționalizarea mijloacelor de producție, din 1948, în Rotbav se aflau fermieri, tâmplari, pantofari, zidari, tapițeri, frizeri, zugravi, măcelari ș.a. În 1942 se numărau 469 de sași, în 1986 nemairămânând decât 251. În timpul Primului Război Mondial au murit 21 de sași, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 33, iar în urmă deportărilor în U.R.S.S. - nouă oameni. Mulți prizonieri de război s-au îndreptat din Uniunea Sovietică direct către Germania. Astăzi, din totalul de circa 1.650 de oameni, doar
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
de-Al Doilea Război Mondial 33, iar în urmă deportărilor în U.R.S.S. - nouă oameni. Mulți prizonieri de război s-au îndreptat din Uniunea Sovietică direct către Germania. Astăzi, din totalul de circa 1.650 de oameni, doar 5 sunt sași. Pe langă cetatea și biserica în sine, turiștii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic și baltă Tânărogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terțiar, foarfecă băltii ("Stratiotes aloides") și alte specii de plante
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
Montschenauer Hill" (dealul călugărilor) etc. Localitatea și-a schimbat deseori demografia datorită migrațiilor (1780 în Țara Românească, 1907 și 1920 în SUA), războaielor sau deportărilor (1945 în URSS). În anul 1510, în Șercaia erau 35 de latifundiari, în 1900, 896 sași, iar în 1944, 821 de suflete. Astăzi în Șercaia se află 3.068 locuitori. În privința populației românești, aceasta nu a fost admisă să locuiască decât „"Peste Vale"” sau „"În Români"”, în partea satului unde se află în prezent biserica greco-catolică
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
anul 1927, s-a organizat un recensământ al populației în România. La Șercaia, cu acea ocazie, au fost recenzate 624 de familii, cu 1874 de persoane, între care 288 de familii românești, cu 784 de persoane, 300 de familii de sași, cu 888 de persoane, 34 de familii de unguri, cu 191 de persoane, precum și 4 familii de alte naționalități, cu 11 de persoane. Activitățile specifice zonei sunt agricultura, industria alimentară, confecționarea produselor betonate și lemnoase, extracțiile de minereuri, zootehnia și
Șercaia, Brașov () [Corola-website/Science/300969_a_302298]
-
și stabilirea a două recorduri naționale. Au fost realizate 57 de brevete, clasele A, B, C, și au fost brevetați 30 de instructori de zbor fără motor. În 1900, în Sânpetru trăiau 2.173 de locuitori, dintre care 1.183 sași, 942 români și 47 unguri. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, 224 de sași au fost deportați în Uniunea Sovietică în cadrul trimiterii la muncă forțată. Dintre aceștia, 55 au murit acolo, restul s-a întors acasă ori
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
au fost brevetați 30 de instructori de zbor fără motor. În 1900, în Sânpetru trăiau 2.173 de locuitori, dintre care 1.183 sași, 942 români și 47 unguri. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, 224 de sași au fost deportați în Uniunea Sovietică în cadrul trimiterii la muncă forțată. Dintre aceștia, 55 au murit acolo, restul s-a întors acasă ori a emigrat direct în Germania. În perioada imediat următoare (anii '50-'60) autoritățile comuniste au adus în
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
restul s-a întors acasă ori a emigrat direct în Germania. În perioada imediat următoare (anii '50-'60) autoritățile comuniste au adus în Sânpetru țărani din diverse zone ale țării. După emigrarea, în 1958 - 1970, a unui număr însemnat de sași în RFG, în localitate au mai rămas circa 700 de sași. Astăzi Sânpetru numără în jur de 3.401 locuitori. În Sânpetru, activitățile economice de bază sunt agricultura și zootehnia. În localitate își au sediile și câteva firme de construcții
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
În perioada imediat următoare (anii '50-'60) autoritățile comuniste au adus în Sânpetru țărani din diverse zone ale țării. După emigrarea, în 1958 - 1970, a unui număr însemnat de sași în RFG, în localitate au mai rămas circa 700 de sași. Astăzi Sânpetru numără în jur de 3.401 locuitori. În Sânpetru, activitățile economice de bază sunt agricultura și zootehnia. În localitate își au sediile și câteva firme de construcții, de produse din material plastic, de piese pentru autovehicule (amortizoare și
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
primul săptămânal local. În 2004, din Vulcan s-a desprins satul Holbav, acesta din urmă formând o nouă comună. În 1510 sunt menționați 42 de proprietari de pământ printre care și un român. În 1722 sunt consemnate 51 familii de sași și 7 de români, iar în 1814 749 sași (69.4%) și 330 români. Numărul acestora crește la 933 sași (59.6%), 538 români, și 96 alte etnii în 1890. Recensământul din 1930 consemnează 1.238 sași, 1.024 români
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
desprins satul Holbav, acesta din urmă formând o nouă comună. În 1510 sunt menționați 42 de proprietari de pământ printre care și un român. În 1722 sunt consemnate 51 familii de sași și 7 de români, iar în 1814 749 sași (69.4%) și 330 români. Numărul acestora crește la 933 sași (59.6%), 538 români, și 96 alte etnii în 1890. Recensământul din 1930 consemnează 1.238 sași, 1.024 români, 317 alte etnii. După 1945 populația comunei a scăzut
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]