2,615 matches
-
viile bune trebuie stârpite, ci vinurile proaste. * Unele flori dorm ziua, iar noaptea stau de veghe. * În gimnastică există o probă de paralele, dar nu și una de meridiane. * Degeaba ai busolă, dacă nu știi s-o folosești. * Băutorii rasați savurează licorile, nu le varsă pe gât. * Amestecul esențelor provoacă diluarea lor. * Visul leneșului: un sac de bani și un an de duminici. * Când se sting becurile, luminează inteligența. * Prin întuneric se spun cele mai frumoase minciuni. * Și gura frumoasă minte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
seamănă perfect cu cele alimentare. * Unele păsări cântă noaptea, fiindcă ziua le este frică de oameni. Scaunele înalte sunt mai expuse privirilor. * Nu toți băutorii sunt bețivi, cum nu toți bețivii sunt băutori. * Vinurile bune nu se beau; ele se savurează. * Vinul bun se cunoaște a doua zi. * Apreciază cum se cuvine frumusețea femeii, dar admiră inteligența ei. * Îmbrăcămintea extravagantă nu pune în evidență calitățile trupului, ci scoate la vedere lipsa calităților intelectuale. * Omul deștept nu socoate pe nimeni prost; prostul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vechi, război de țesut, furci de tors, râșniță de porumb, icoane vechi pictate pe sticlă sau lemn și diferite obiecte ce au fost cândva folosite în gospodăriile țăranilor. Vizita în micul muzeu, dar de o mare valoare a luat sfârșit, savurând fiecare câte un ceai dintr-un amestec de diferite plante preparat de gazdă, la umbra unui nuc din ogradă; era o femeie destul de învârstă, pensionară, fusese căsătorită cu un fost coleg de facultate al lui Vintilă. După moartea soțului, s-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
stelist Cazacu, cel care în repetate rânduri a adresat apostrofări băncii tehnice băcăuane, Gabriel Armanu a spus: Referitor la arbitrajul cuplului Belean - Călina, tehnicianul băcăuan a apreciat că nu au existat probleme: Din păcate, staff-ul Științei n-a putut savura victoria la cote maxime, din cauza accidentării suferite în final de Ionuț Rotaru: a declarat Gabriel Armanu pentru bacaulsportiv.ro. 29 APRILIE Părăsim onorabil prima ligă: ȘTIINȚA BACĂU - UNIVERSITATEA REȘIȚA 28-25 (16-12) Cele două echipe, care au promovat anul trecut în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care m-am născut, Și primii ani i-am petrecut, Acolo este viața mea, Și sufletul, și inima, În satu-n care m-am născut... Am pribegit prin lume ca să scap de cătușele de acasă, ca să pot colinda lumea, ca să pot savura libertatea, cunoașterea, lumina și toate binefacerile civilizației moderne. Cât am fost privit ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
intra în Brăila. Când eram mică, mi-aduc aminte, strada noastră - îndeosebi după ploile torențiale de vară - era încadrată pe ambele părți de adevărate invazii de stânjenei violet. Ieșeam la poartă, mă așezam pe bancă și acolo, în liniștea serii, savuram miresmele amestecate de stânjenei, salcâm și ciulini ce apăreau ad-hoc pe marginea șanțurilor. Cred că o astfel de notă florală mi-ar stimula în mod cert trăirile și simțurile, iar dacă ar fi să definesc, i-aș spune simplu „ploaie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
esențial, nu mi se putea impune ceva anume, nu eram copilul docil căruia să-i „speli prioritățile”, mai cu seamă că le aveam eu pe ale mele. De pildă, nu plecam de la bunica până nu-mi rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit . Și atunci mama exploda : Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pot elibera, să-mi pot descătușa emoțiile și toate vibrațiile negative. N-am putut face nimic din toate acestea și m-am gândit că acolo undeva, între pulberi de stele, Jike s-a întâlnit cu tata și stau acum să savureze plăcerea unei țigări, așa cum o făceau în urmă cu 30 de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și fost. Am trecut Dunărea cu bacul pe la Smârdan (fostă Ghecetă, distanța de la Brăila și până în Munții Măcinului fiind în jur de 15 km. La Smârdan, povestește mama, bunicii, în compania celor mici, veneau destul de des pe perioada verii unde savurau, de fiecare dată, saramură de pește cu mămăligă. Noi suntem doar în trecere prin Ghecet și nici n-am mai avea unde comanda pentru că s-au schimbat multe de atunci. Lăsăm în urmă Ghecetul copilăriei mamei mele și ne îndreptăm
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la Biserica „Ștefan cel Mare și Sfânt“, mânat mai mult de dorința de a-i face legătura cu Magdalena, pe care a promis că Încearcă să o ajute. Mi-a oferit În dar o plăcintă cu dovleac, pe care am savurat-o imediat ce am ajuns acasă. Deși Începusem ambalatul cu multă vreme În urmă, la 8, când trebuia să vină șoferul, Încă mai așezam cărți și reviste În colete, spre indignarea lui Ionuț, care de data aceasta a fost de nota
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici nu-și punea speranțe că o să se ivească cândva vreun autobuz, îi plăcea pur și simplu să stea pe băncuța aia la soare, să se lase inundat de lumină și să savureze acea zi neobișnuit de bună: era cea mai bună zi din noua lui viață, o zi cu atâtea noutăți favorabile și o zi petrecută în afara coloniei, o zi petrecută în lumea care rămăsese cât de cât normală. La un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care-l impresionase cu discursul său curajos, profetic parcă, și adolescentul acesta întârziat care pălăvrăgea nepăsător și își savura savarina, lăsând impresia că nici un gând mai serios nu i-a străbătut vreodată creierul. De la cofetărie s-au dus pe malul fluviului. S-au jucat aruncând cu pietre în apă. Au mai vorbit nimicuri. Apoi, când Stelian a crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zicea „referate“) incriminatoare pentru unul sau altul, Vlad făcea o analogie cu zborul în nacela unui dirijabil: viața lui, scrisul lui erau ca plutirea într-o nacelă și, ca să plutească, să zboare așa cum își dorea, era obligat să arunce lestul, savura, săculețele de nisip, balastul, acesta era prețul; clipele cât scria conștiincios „referatele“ erau lestul, săculețele de nisip, savura, balastul, de care te lepezi, pe care le sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui, scrisul lui erau ca plutirea într-o nacelă și, ca să plutească, să zboare așa cum își dorea, era obligat să arunce lestul, savura, săculețele de nisip, balastul, acesta era prețul; clipele cât scria conștiincios „referatele“ erau lestul, săculețele de nisip, savura, balastul, de care te lepezi, pe care le sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența lui, din ființa lui. Erau prețul plătit pentru ca să se împlinească dăruirea lui literară. Și într-adevăr, cariera sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se așezase pe malul drept al rîului și aștepta calmă În dreptul unui mic ponton ce aparținea unei case din apropiere. M-am hotărît să amîn examinarea situației pînă mai tîrziu, fiindcă țînțarii Încă ne dădeau tîrcoale, Înfometați, și chiar Își savurau festinul. Alberto dormea adînc, așa că m-am gîndit să mă alătur lui. M-a cuprins o oboseală morbidă, o epuizare agitată. Nu mă simțeam În stare să iau vreo decizie, m-am agățat doar de gîndul că, indiferent cît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă ar copleși această exaltare proaspătă, mă văd pe mine Însumi, jertfit În revoluția cea adevărată, marea Încercare a voinței individuale, proclamînd un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță nouă. ANEXĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noastre, oboselile, dorințele noastre indecise și nemărturisite... 10 aprilie 1954 Iată cele două extremități în care, după părerea mea, merită să faci dragoste fizică: 1) Atunci când, în fața unei mari iubiri, rușinea de a fi animal dispare; 2) Atunci când reușești a savura animalitatea și nerușinarea proprie, cu condiția însă ca acestea să fie perfect satisfăcute. Restul este umplutură, autosugestie, inutilitate, de care oamenii de calitate ar trebui să se debaraseze. 17 aprilie 1954 Acum câteva zile, un coleg de la institut (Mircea Segal
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine.") (Horatiu) Parcă-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să strâng tacâmurile și să sting lumânările din sala Picasso, numită astfel după cele trei tablouri originale suspendate pe pereți, acolo unde floarea cardilogilor tocmai luase prânzul. Aveam doar 15 minute la dispoziție până la următoarea prezentare, timp în care aceștia savurau pipe, trabucuri și alte minunății parfumate pe însorita terasă a restaurantului cu vedere spre lac. Inevitabilul s-a produs atunci când a trebuit să sting lumânările împrăștiate pe mese, fără a folosi instrumentul special prevăzut în acest scop: un fel de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Québec, în campus. Coproducție a unui teatru studențesc cu nume studențesc, La Troupe des Treize și Grand Théatre du Québec, una dintre instituțiile teatrale cele mai onorabile din Canada. Circa 200 de persoane așteaptă intrarea în liniște și ordine, savurând cafele canadiene la litru în enorme pahare de plastic. Spectacolul începe la ora 20.00. Mă gândesc că dacă eu aș bea acum un litru de cafea, aș sta de veghe în lanul de secară al bibliotecii până mâine dimineața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a înviat!“ Răspunsul secretarului: „Just, tovarășe.“ Eu nu sunt creștină și, fără să fiu atee, sunt departe de orice practică religioasă. De altfel, celebrez toate sărbătorile, evre iești și creștine, legate de mese îmbelșugate și mai ales de prăjituri specifice. Savurez cu aceeași sfințenie gastronomică și mucenicii de patruzeci de sfinți, și humăntașii de Purim. „Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase“ R.P. Mi-ați spus, totuși, ceva mai devreme că adeseori vă rugați la Dumnezeu să vă ajute să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
alte câteva evenimente de peste an, în familia noastră se mâncau plăcinte, cozonac, alivenci, vărzări. Colacii câștigați cu uratul la Anul Nou îi înșiram pe sfoară, după o atentă inventariere, și-i păstram pentru a-i mânca după sărbători, când îi savuram cu îmbucături mici pentru a prelungi, cât mai mult plăcerea gastronomică. Aceeași trăire o încercam și atunci când părinții aduceau de la oraș două, trei pâini, din care fiecare copil primea câte o frântură pentru a se înfrupta din gustul pâinii de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca pe o băutură răcoritoare în arșița verii. Cu pași măsurați, cu umărul drept înclinat de greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de zăpadă și gheață. De câțiva ani, de când tovarășa lui de viață a trecut la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Acolo, în acel loc umbrit și ferit de curenți, Gheorghe Moraru servește micul dejun, își bea ceșcuța zilnică de cafea, bine dozată ca mărime și concentrație, însoțind-o cu una dintre cele trei țigări de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în număr strict limitat, fără nici o abatere. Tot acolo își citește ziarul și își satisface plăcerea unei liniștite lecturi. Musafirii, potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]