3,889 matches
-
galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da soartă, sub numele pădurii, cîtă pădure! m-am și împăcat cu mine, lăsîndu-mă pe clipe de halta Stănița, poezie de duminică dimineața cu brazii mari și clădirea de scînduri nou vopsită, e muzeu, este de muze, expune vremea cu cale ferată reușind prin păduri și nu stîrpind-o, cîștig locomotiva diesel-electrică, nu pe aburi, păstrăm cîștigul la starea de reconstituiți, tremurînd umed de dimineață, depășită cumpăna de ape, coboară, verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
zis, Gălăteni se numește, fata interpretează pe baza modelului major, Galațiul, iaz, un cal, două femei la porumb, vitele pasc uscăciune, a șaptea călătorie prima anti-călătorie, ajunge opțional ceea ce era constitutiv, ordinea, Vîrtoapele două surori rezemate de balustrada punții de scînduri, Rădoiești droaga cu măgarul, nepoata blondă-pai în picioare, alte două fete lîngă atelaj, șeful de echipaj nervos, șapca și ochii mijiți peste măgar în spațiul măgaro-trenic, revanșa ta c-am stat deopotrivă la garnitura pusă de-a curmezișul, Atîrnați poanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
retinei, Sascut blocuri de mici dimensiuni, gara în baie de lumină, șirul de camioane simetrice pe șoseaua lipsită de arbori, spuză de culori platforma parcării. Ora 4,20, Adjud, sala de așteptare în frig, întinși pe bănci ori rînduiți pe scînduri de bagaje, băiatul cu legătura de mături cu coadă lungă, tîrnuri la căpătîi, te-ai ridicat, ai simțit aproape, ghemuit iar în scurta de piele jerpelită, scaunele în calorifere, încercîndu-le, sînt reci! mobilierul pune în vedetă omul imobil, baloturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cum a strălucit țara atunci! ca un soare Moldova, Apus de soare Delavrancea¸ livrescul legionar cu deviza "România ca soarele de pe cer!", 1930, încă mă întîlnesc, răsplata muncii vine din ea însăși, chiar dacă nu este chiar munca, pe pat de scînduri, între bagaje, stau patru întinși, sforăie, lumea plătită și răsplătită, sforăiturile în cor, somn, gol, vast, just, alte greșeli! Ora 5,20, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în gara Adjud, a fost sala de deșteptare, cît trebuia să mă trezesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
printre dealuri ieșind cu autoritatea Luna, taie terasele inferioare ale Moldovei, sub Roman depozit de fier vechi, priveliștea orășenească în lipsă de inițiativă, prea aproape de text, prea mari contradicțiile cu el. Ora 5,50, Roman, holul gării în renovare, moloz, scînduri, grup familial cu observator fata. Ora 6,00, în personalul Pașcani Adjud, în stația Roman, cît eram cu tine te profilai ca peisaj, din sumele respațiate cochiliile orașului, unele goale, tren de navetă al uzinei de țevi "Petrotub", piliturile ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Sîntămăria Mare umblă pe întuneric, ceață în lungul Vișeului din arbori, pajiști, o grădină de loc, halta Leordina fără oprire, nici o scădere în verdeață intravilanul, trupul de pădure îndesirea trunchiurilor, risipă de lemn pe rampă, deschisă și gard de scînduri marginea de la șosea, stația Leordina excursia lor în uniformă, Munții Copilași, Munții Maramureșului, aceeași husă de camuflaj pe rucsaci, lumea intrată în vegetație, soluția pentru ea, detalii salturile bruște la ieșiri din ceață, drumeagul pierdut prin trifoi, strălucire crudă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lină, lustru la pantofi, la costum și la cravată roșu-carmin, să n-o ia vîntul, tălpile pe scuter, i-am dat cu var! scoteți-i din fierberea amestecurilor terestre, rohmani, inundațiile nu-i ating, nici incendiile, pereții de la iarbă, șiță și scîndură casele în șes, Gălănești peste stație case tip P+1, 2-3 familii, principiul semicolectiv englezesc, în loc de cărămidă roșie tencuiala albă, grădinița în față la șosea, mici copii, mari jucării, porumbiști pînă în prundul Sucevei, Vicovu de Jos defilează cu ulița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-l mai faci sfînt! ceata de țigani, albastrul spălăcit al ochilor șefului de tură, paleta cu care promiți plecarea în punctul de vopsea verde, hai-hui prin curțile oamenilor, porumbi, meri tineri, copiii salută cu mîna, puiul de nuc păzit în scînduri, linia păstrează stîlpii de telegraf, burți de fire pe hățișuri și pădurice, gara Gura Putnei întîi cu cinci puștani snop, cățelul de sub roți a dat un metru mai în iarbă, șapte copii cerșetori se schimonosesc de despărțire, rîdem înșirați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în sala de așteptare clasa I, cei rămași la clasa a II-a stau în frig, credința înainte ca limbajul să oblige la inventarea religiei, procesualitate de galaxie Gutenberg-McLuhan, schimbă-l de scutece, mamă, bunică și nepot pe platforma de scînduri pentru bagaje, miei în sacoșe la oraș, ați făcut rost de miei albi, aduc bani cînd îi mîngîie lumea, ea îl ține în brațe, tu te întinzi pe trei scaune, l-ai silit pe bătrîn să plece, 15 țigani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Vatra Dornei ajuns și întrecut, rămîn acolo scriind, acceleratul Rodna Veche București Nord, pe Ilva cea mai de sus ținutul tunelelor, trece pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează cacofonia, complet imobil în om, scîndura pe căldura care bubuie din canapea, sarcofag și fulgi, fîșii albe brazii drepți, frății de brazi negri pe cetină schimbă capetele făpturii în blană caldă de cîine, se scutură de ploaie în așezări de Bucovina, de lapoviță, lumea este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
anii '20, un observator descrie astfel o gospodărie relativ prosperă: În satul Capari, lîngă Bitolj, am găsit o casă de piatră nouă cu acoperiș de țiglă și cu un etaj. La parter era o bucătărie-cameră de zi cu dușumea de scîndură, mobilată cu un pat, mese, scaune și o sobă. La etaj: patru camere cu trecere dintr-una în alta dădeau spre hodnik, adică un coridor larg; trei dormitoare cu paturi, mese și scaune și, ca la oraș, o "cameră-slava", adică
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
respecta ulterior. Sri Lanka înseamnă în limba sanscrită "locul unde se poate dobândi fericirea". Chinezii i-au spus "Insula comorilor"', iar grecii "Insula rubinelor". Primul acord comercial româno-sri lankez a fost semnat la 26 martie 1956; lista mărfurilor de export cuprindea: scânduri pentru ambalaje, mașini-unelte, mașini pentru construcții, echipament minier, fabrici de ciment, material rulant, ciment, geamuri, hârtie, produse petroliere, textile ș.a.; la importul din Ceylon erau prevăzute: cauciuc natural, ceai, nuci și ulei de cocos, cacao boabe, condimente, piei, grafit, artizanat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
terorist. Ce dezamăgire ! Pișca la Ghireni Timpul înseamnă bani. Cunoșteau acest lucru chiar și țăranii din satul Ghireni. De sărbători nu se muncea, se juca pișca, dar adevărul enunțat mai sus nu era uitat. Ce este pișca ? Se rezema o scîndură, roasă de atîta folosință, de un perete. Avea înălțimea cam de doi metri și, în general, se sprijinea de ceva, ca să stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enunțat mai sus nu era uitat. Ce este pișca ? Se rezema o scîndură, roasă de atîta folosință, de un perete. Avea înălțimea cam de doi metri și, în general, se sprijinea de ceva, ca să stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Avea înălțimea cam de doi metri și, în general, se sprijinea de ceva, ca să stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă, fiecare izbea cîte o monedă de scîndură. Dacă moneda bătută de tine și matca se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă, fiecare izbea cîte o monedă de scîndură. Dacă moneda bătută de tine și matca se puteau atinge cu degetul mare și respectiv degetul mic de la aceeași mînă, atunci ridicai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă, fiecare izbea cîte o monedă de scîndură. Dacă moneda bătută de tine și matca se puteau atinge cu degetul mare și respectiv degetul mic de la aceeași mînă, atunci ridicai tot ce era pe jos. Era un deliciu să vezi cum își torturau oamenii degetele ca să atingă cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de matcă. Inima îi bate cu putere, să-i spargă pieptul. Toți strigă într-un glas: Ne-a ars, culege tot. Dinu pune degetele pe monezi. A ajuns lejer să le atingă. Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după ce se ușurează, întîi se întorc și abia apoi se încheie la pantaloni. Sînt copii care pot să vadă... Asta cam așa este, aprobă lumea. Să punem și un paravan în spate. Se ridică prea mult devizul. Îl facem din scîndură, se oferă proprietarul unui gater, el însuși cu o muscă mare pe căciulă. Asta să fie contribuția noastră la proiect. Alături să punem un coș de gunoi. Lumea părea entuziasmată și ca întotdeauna trebuia să mai apară un cîrcotaș. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de su biect. N-am riscat "zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham, se revoltă și cîinele. După ce am vorbit de unele, de altele, bag mîna printre scînduri și-l mîngîi. Cîinele este fericit nevoie mare și cînd dau să plec se întristează. Mi-am refăcut buna dispoziție și încep să fluier. Dintr-o curte, un gospodar mă salută. Vă faceți casă? Da. Am cumpărat 500 m². Cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi le-a rezervat cu siguranță și mie. Și cine știe dacă nu va fi și mai rău decît ceea ce văd acum. Poftiți, Excelență, ce onoare, ce bucurie pe capul meu. Mulțumesc, sînteți drăguț, domnule avocat. Curtea este neîngrijită. Pietre, scînduri, frunze uscate, lăstăriș, trotuare verzi și crăpate, îndepărtate de fundația casei. Pereții sînt gri-cenușii, urme de gloanțe din al doilea război. Balcoanele, cu tencuielile căzute, te dispun la visare. Acoperișul a ruginit, hornurile sînt ca vai de capul lor. Scările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
călătoriei mele, cochetez cu istoria locului și a așezământului monahal...Imi amintesc de spusele lui Nicolae Iorga într-o însemnare de călătorie din 1907. El spunea că o mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” In 1638 însă, a venit Vasile Lupu voievod - „Domnul cel larg în daruri” - și a zidit o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe acel loc a existat - cu cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga, în 1907, când spunea că o mână de călugări a ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Maria se simți îndreptățită să anunțe încetarea lucrului. Se aduce masa de lângă geam și este pusă în mijlocul casei, în așa fel ca toți să ajungă la ea, de pe cele trei laturi ale camerei, a patra fiind puse scaune și o scândură groasă care să dea rezistență, peste care s-a pus două lăicere pentru a se sta mai comod. Se pun străchini și farfurii adânci cu linguri de lemn pentru fiecare persoană, în străchini punându-se fiertura pregătită. Nici unul din cei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
presus de toate, ei aveau misiunea să conceapă, să fabrice și să manevreze mașinăriile teatrale care, în această regiune a Americii de Nord, dădeau ceremoniilor religioase aspectul unor reprezentații grandioase. Acest lucru era posibil în aer liber sau în marile locuințe din scînduri cu o singură sală în care stăteau mai multe familii și care puteau găzdui o mulțime de invitați. O povestire indigenă ce datează din secolul al XIX lea menționează o reuniune în cursul căreia vatra din mijlocul sălii a fost
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]