7,856 matches
-
și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii ... spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu știa cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață... Adevărul este că
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
Varga Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup
OMAGIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346924_a_348253]
-
de viu, încât moartea își leagănă coasa sau acel L răsturnat în principiile pământului. după cum spune gânditorul, sunt pământ și gând și chiar acea coasă a morții, sau poate numai lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios construite pentru inima umanității. miez din miezul gândirii Lui, mă rostogolesc atunci când mă transformă în bilă, sau piesă de șah, sau simplă piesă de carton în mâna paznicului bucuriei Lui. ca un flash artificial luminez
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
OMAGIU, de Cătălin Varga, publicat în Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012. Omagiu Acolo, unde dorurile suie Sub pleoapa caldă-a munților din noi Pe-o cărăruie dinspre amândoi Am poposit ca să-ți ridic statuie. Cioplind în stânci, înmărmureau scânteie Iar bulgărul de piatră tresărea Zâmbeam ușor lovind cu dalta-n ea Căci forma ei o-nfățișa femeie. Dar când c-un ultim strigăt de sub cuie Căzu și dalta-n freamăt uluit Am devenit pe-o clipă-nmărmurit Un trup
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346929_a_348258]
-
prin anul 1961, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent“ de George Călinescu, tom editat în 1941, luat de la un prieten mai în vârstă, cu grije să nu mă descopere securitatea comunistă, prin A. Toma, și tezele lui publicate în “Scânteia “ și “ Gazeta Literară“ am înțeles că apare un fel de fractură antropologică în istoria literaturii noastre, un sfârșit al principiului estetic. Acest fenomen îl încerc în prezentul secolului nostru când citesc aberațiile unor postmoderniști care promovează pornografia, prostituind textul. Este
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
care sunt dispuși să-și deschidă sufletele în fața celui pe care îl place și l-ar dori lângă el. - Mda, se poate și așa. Am să-mi dau toată silința pentru ca pasul următor să nu fie un șoc, ci o scânteie care să aprindă jarul de care am nevoie. Poate se produce și explozia, cine poate ști? Masa s-a desfășurat în liniște, ospătara a stat tot timpul atentă să vadă dacă au nevoie de ceva, turna în pahare de fiecare
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să-și șteargă nici sudoarea ce-i năclăise fruntea. Și-a mișcat trupul înainte și-napoi ca să se poată
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cuvintelor rămase nerostite ca săbiile în plin zvâcnet către beregata albă a cuvintelor încerc tot încerc să eliberez un strigăt ca un animal de pradă al liniștii sinele întâlnește exteriorul prin interior la fiecare vocală răsucită spre limba de cremene scânteia zace la capăt de drum când focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește spre
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
focul de tabără oarba nu-l mai vede și totuși undeva pe o pajiște ascunsă el arde neîncetat pe treptele pe care soarele răzbate la răsărit rostirea lunecă odată spre rădăcinile cuvintelor rostogolește spre cer vocalele târăște consoanele în lesa scânteii apoi tăcerea împrăștie deasupra hărții lor tămâia fumul ei parfumat vindecător acoperiș de fum lăsat să zburde ca un hotar al versurilor negândite simplu așternute prin mâna care cântă fără hamuri noduri puncte... Anne Marie Bejliu, 27 octombrie 2014 Referință
RĂZBATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347028_a_348357]
-
conducere și cerem în¬truna să se arate Dumnezeu, să l pipăim și așa să ne con¬vingem că trăiește și că el cu adevărat cu noi convie¬țu-iește. Dar el zace n noi: știm că aicea și a lăsat scânteia și ne în¬re¬gistrează îngăduitor și zâmbitor dorința de credință, dar nu vrea să se arate în ființă, pentru că el este în toate și nu are granițe de limită, fapt ce noi nu ne o închipuim cu putință“. În
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
bază, fiind aproape de ora prânzului, alegem rață cu găluște, asortată cu varză călită. Desert nu cerem, ne păstrăm pentru o cofetărie anume, să luăm niște „zmârzlina” (= inghețată). - Ți-a plăcut gazetăria... - După debut, am mai trimis corespondențe la „Contemporanul”, la „Scînteia”, la „Informația Bucureștiului”... La „Steagul roșu” din Bacău am avut câteva rubrici permanente: „Micro-agenda sportivă” - în fiecare luni, „Pe teme de educație”, „Din sălile Tribunalului”, „5 minute după meci”... Mi-a plăcut și-mi place gazetăria, dar nu trebuie să
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
Republica Moldova), în 2010, 2011, 2012; ~ Trofeul "Mărul contribuției", oferit de BiblioPolis, Chișinău, la a 10-a aniversare a revistei (certificatul nr. 21, 2012). BOBUL MEU DE JAR ( În loc de crez poetic) Din jarul unui astru neștiut/ Se-ntâmplă să coboare o scânteie/ În boțul cel rotund de lut / Ce prinde viață-n pântec de femeie./ / Mocnind în spuza de cenușă,/ Târziu simții și eu un bob de jar/ Ce îmi gravă în inimă o ușă/ Prin care să-mi devină felinar.// De-
GHEORGHE PÂRLEA (N.1948) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346323_a_347652]
-
câștigat. Eram prieteni nu numai pentru că amândoi veneam din „țara” de dincolo de Carpați (el -gorjean, eu - munteancă) și aveam temperamente asemănătoare, ci pentru că vibram sub aceeași lumină în neastâmpărul zilei, iar „ciocnirile” noastre (căci din doi colerici mai ieșeau și „scântei”!) se finalizau totdeauna cu ceva bun sau important. Așteptam cu nerăbdare „terenurile” (nu în toate anotimpurile, plăcute pentru gazetari!) împreună: era tonic, îmi „dezmorțea” creierul, discutam la nesfârșit, uneori în contradictoriu, dar totdeauna cu folos. Ideea alcătuirii acestei cărți, deși
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
Ilisei, alături de exemplara preoteasă Nadejda Ilisei. Starețe de mănăstiri și monahii - vrednice de pomenire în acest "letopiseț" contemporan, care au făcut din lăcașurile respective adevărate "grădini ale Maicii Domnului". Cităm câteva nume: Stavrofora Eustochia Ciucanu, de la Mănăstirea Agapia, Stavrofora Teofana Scânteie, 30 de ani stareță la Mănăstirea Vorona, Monahia Benedicta Braga - stareță și ctitor al Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din apropiere de Detroit - SUA și altele. Personalități culturale strălucite, înregimentate în armata slujitorilor Mirelui Iisus Hristos (pe trepte de vrednicie diferite
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din abanos care se roagă blând unei zeități păgâne pentru rodul pântecului ei, să stea pe verticala rugăciunii. cel din ochiul drept aruncă scântei până când lemnul arde complet. adoarme pe orizontala falselor vise ca o minge cu brațe scurte, acoperindu-și fața. degetele-i sunt în cruce. e crucea zilelor și nopților de insomnii pline de bucuria singurătății asumate. din bucurie în durere, lacrima
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
prizoniere...O rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb de nins” și ilustrează foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în poezia Verei Crăciun, există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
am dăruit din mine corolele albastre, Să-ți mângâie privirea flămândă de culoare. Iubirea învelește trupurile noastre In catifeaua șoaptei din noaptea... arzătoare. Te privesc duios cu... stele sclipitoare Seceta-ți alung din buzele-ți uscate. Aprind în tine clipa scânteii iubitoare... Ne iubim cu șoapte pline de păcate. O sete de... albastru acum mă urmărește Gândesc visătoare, cu suflet plin de dor Privind ades spre cer, la stea ce strălucește, Dorind, să-ți fiu eu steaua, până am să mor
COROLE ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346509_a_347838]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CAVALCADĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cavalcadă Nourii aleargă-n herghelii, Bubuie copitele de zor Pe imense-albastrele câmpii, Scapără scântei în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
PREA PUȚIN Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 577 din 30 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Prea puțin Oare-s născut ori făcut? Știu, ce-i născut din femeie poartă pe suflet urme de lut, doar în ochi o scânteie, un dor de absolut și o cheie brodată cu fir auriu din vise de fată. Femeia-i codificată, eu codul nu-l știu. Am doar două brațe, prea puțin pentru a te legăna; două picioare, prea puțin pentru a alerga
PREA PUŢIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348440_a_349769]
-
didactice de bază s-a remarcat pe tărâmul activității publicistice și literare fiind colaborator la mai multe reviste și ziare de întindere națională sau regională, cu articole de atitudine, reportaje, eseuri, poezie, proză (Viața Studențească, Universitas, Amfiteatru, Luceafărul, Viața Militară, Scânteia tineretului, Ramuri, Argeș, Timpul muscelenilor, Realitatea media Neamț, Mesagerul de Neamț, Rucăreanul ro., revistele postedecembriste de cultură Agora tomitană din Constanța, Asachi din Piatra Neamț, Amurg Sentimental, România Mare din București, Armonii culturale din Adjud-Focșani, revista electronică Confluențe românești, Agora literară
ŞCOALA DIN RUCĂR (XLVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345074_a_346403]
-
anonimi dar pomeniți prin faptele lor demonstrează că mașinăria comunistă nu a funcționat fără reproș și că în ciuda oricăror eforturi ale unui sistem evident demonic, ce desfășura forțe gigantice spre a distruge omul ca persoană, aceasta nu s-a reușit. Scânteia de divinitate din fiecare și de a fost întunecată nu a putut fi ucisă. Dată fiind situația cu totul particulară a închisorii Pitești, în timpul cutremurătorului experiment al reeducării, ajutorarea și mila pentru semen capătă alte forme de manifestare decât cele
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Nu doar în București. În numai puțin de 60 de piețe din țară și peste hotare! Cei mai mulți cu credința în mai bine, revoltați de comportamentul decidenților băsescieni. Tot mai arogant și disprețuitor. Revoltați de corupția generalizată și disoluția statului român. Scânteia s-a produs prin demiterea, în direct, a unui specialist în domeniu medical de către un politruc. Aflat, temporar, la Cotroceni. Protestele, au luat în vizor, încă din acea seară de 13 ianuarie, ținta reală. Politrucul. Un individ profund imoral și
DESPRE PUB 2012 de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345169_a_346498]
-
sensul cel mai profund al vieții. Senectutea te eliberează de gânduri ascunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru armonie, echilibru, măsura în tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumină și căldura își găsesc calea mai usor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbărânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]