2,760 matches
-
modest în relațiile cu țăranii: știa să-i înțeleagă și să le vorbească pe limba lor, era prietenos cu toată lumea și de aceea lumea din comună îl iubea și aprecia. Când ajunse acasă, Gheorghe văzu o altă Frusină: - Te văd schimbată la față, parcă au înflorit bujori pe fața ta, iar în priviri trandafiri, spuse el, bucurându-se în același timp pentru că, de câte ori o privea când se întorcea de la cimitir avea ochii triști și plânși iar chipul palid. Frusina se uită
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înainte să fac. Știu, știu, domnule Stelică, făcu concesiv secretarul. Dar erau alte timpuri... Acum nu se mai pune problema în același fel. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă pe care o afișase mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pierd, de asta mi-am organizat dispariția. Marie simți că i se urcă sîngele la cap. În pofida unei pronunții mai ciudate, aproape mecanice, cuvintele skipperului erau inteligibile. Pricepu imediat că se afla sub hipnoză. Mai pricepu, de asemenea, după glasul schimbat al lui Ryan, că era surprins de confesiunea pe care o declanșase. - Cum adică, ai organizat? Întrebă el. - Sponsorul meu s-a ocupat de tot... Am fost recuperate discret, am fost ascuns cîteva zile, apoi mi-au dat drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum doresc. Doar de aceea am angajat trei stenografe. Să continuăm, domnilor, prin urmare, cu interogarea doamnei acuzatoare care se lasă mult prea mult așteptată. Cum doriți să procedați, domnule procuror? (Philip o pornește spre banca lui, alene, în pas schimbat. Se oprește în fața ei, face o rotație de 180 grade și se așază tustrei în același timp. Avocatul acuzării se așază repede în scaunul inculpatului, în semiprofil, cu fața parțial spre sală, picior peste picior. Își drege gutural vocea.) Judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât în limba lor maternă. Tot ei traduceau apoi răspunsul într-o limbă de circulație universală, spre a fi înțeles de toate posturile T.V. din întreaga lume. Luată în prim-plan și urmărindu-i gestica și expresia feței, M.M. părea schimbată față de ființa ce se cățăra prin copacii rezervației Makonde sau desfăcea banana, așa cum îi stătea bine unei maimuțe. Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el nu a venit aici ca să moară, ci, dimpotrivă, ca să trăiască, sau mai precis să retrăiască cele mai fericite clipe ale existenței lui, cu pasiunea și bucuria de odinioară. Spre surprinderea lui, locurile nu i se păreau în mod esențial schimbate, poate doar mai mici, mai înguste și mai meschine. Acele locuri i-au fost foarte dragi, cu acei oameni atât de apropiați, cărora nici nu era nevoie să le vorbească; familia lui numeroasă de soții, copii și nepoți niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fac un târg cu tine. Să renunț la acea parte din mine pe care mi-o ceri în schimbul vieții. Poate la cea mai complexă și definitorie parte din mine va trebui să renunț! Chiar dacă viața mea va fi complet schimbată, sau poate chiar se va continua într-o altă viață! Nu mă poți refuza, Doamne! De ce l-am mai văzut pe înger, dacă nu pot vedea mai departe de-atât!? Pe el l-am văzut, dar pe tine nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu poți fi iubit, doar atunci te afli fără protecție; boala devine o ipostază refulată a iubirii sau, mai precis, o metamorfoză a ei. Fie că e interzisă sau respinsă moralicește de propriul nostru eu, iubirea revine sub o înfățișare "schimbată și de nerecunoscut". Tăinuită din ce în ce mai mult, sub semnul rușinii, iubirea e împinsă în subconștient, de-acolo lovește cu furie, metamorfozându-se lent răul ascuns în boala cronică, "incurabilă", așa cum e adeseori calificată. Krokowski opune iubirii castitatea, rușinea, puritatea, teama, decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privind întruna în sus, scoase, ținându-și răsuflarea, un strigăt prelung, abia modulat, în care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la bucătar, izbit de vocea lui schimbată. Cu privirea fixă, aplecat înainte, cu pumnii strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d'Arrast își dădu seama că el însuși dansa de o bucată de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau totul de la capăt. Avem ce merităm, Își zise el cu gândul la ipoteza amară a doamnei Corlan. Cu puțină imaginație, lucrurile pot fi, dacă nu schimbate, cel puțin mai ușor suportate. Imaginația era punctul său slab. Recurgea extrem de rar la ea deoarece de fragilitatea ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din „Felghi” fără ca această grafie să redea fidel pronunția toponimului În cauză. Renunțarea la rostirea comunitară neaoșă ar echivala, În mintea țăranilor de aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca niște locuințe la bloc, Ziffer e pe locul unu, nici nu mă miră chind pus intre Matisse și Cézanne, eu pe locul doi, iar Abrudan și Pascu locul trei, ex-aequo. Cu toate acestea, eu rămân aici, iar voi trei schimbați adresă. Uitându-mă la cei ce ne privesc, cred că am putea bea tot borul lui Ziffer și nimenea nu ar observa lucrul ăsta, În afară, poate, de Iolanda, Eleonora, Petre și ochelaristul, dacă lăsăm deoparte pe doamna Lapedatu. Chit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai puțin de-o oră, după semnalizările de rigoare, „Bourul” se cuplă cu „Andromeda Roșie” și roboții tereștri trecură spre stație prin coridorul perfect etanș dintre cele două nave. Îi întâmpină, strângându-le mâinile, șeful experimentului, inginerul Păscuțoiu. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dar eu nu pot rosti vorbele voastre cerești. Ar trebui să ciripesc ca o pasăre. - Spune-mi cum vrei tu! zise el. Mai ales că nici nu sunt zeu... Mehituasehet se uită la el puțin descumpănită, apoi vorbi cu voce schimbată: - Acum nu mă mai păcălești, știu că nu visez. Crezi că nu-mi dau seama că un cârmaci ceresc nu poate fi decât zeu?! Numai nu știu ai cui zei sunteți voi doi... Poate v-a trimis Osiris să ne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mai trec și tot n-am îndrăznit să m-apropii de vreo faptă murdară... În unșpe ani de când o cunosc (era, la început, aproape o școlăriță), n-am ridicat niciodată la dânsa glasul ori mâna... ...O vedeam că e schimbată, că n-o mai interesam nici dacă mi-aș fi îmbrăcat pantalonii pe dos, încercam să-nvăț niște poezii necuviincioase ale băiatului ăla, Cărtărescu, s-o mai distrez, s-o mai ambetez, cum scrie acolo, dar ea își dădea cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie străină. Adusese de undeva o oglindă, o sprijinise de poșetă, purta hainele Dinei și era o femeie străină de tot. Era atât de schimbată, încît dacă aș fi întîlnit-o la Polul Nord - și acolo aș fi avut timp și m-aș fi uitat foarte bine la ea - n-aș fi crezut-o asemănătoare cu Dina, nici dacă i-aș fi auzit vocea. Până și vocea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
militară), a fost considerat „părintele economiei“. Legenda spune că s-a născut cu toți dinții ieșiți ceea ce însemna că urma să fie rege, dar pentru că acest lucru contrazicea statutul său de brahman, i s-au scos dinții, profeția fiind astfel schimbată, iar el urmând să devină rege prin intermediul altcuiva. L-a ajutat pe Chandragupta să îl elimine pe regele Nanda. Principiul său de viață era următorul: ”Orice datorie trebuie plătită până la ultimul bănuț, iar dușmanul trebuie distrus fără urmă“ și apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care îi accentuau depresia, trebuia schimbată neapărat. Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru a ieși în oraș. Răscolind prin dulapuri în căutarea hainelor, găsi eșarfa gri. Martora întâlnirii dintre ea și bărbatul cu o voce atât de cunoscută și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire pe care o zărise doar rareori și asta doar datorită unei mici schimbări exterioare. Oare ar fi radiat dacă schimbarea ar fi fost una profundă? Știa ce trebuia schimbat, dar... „- Mereu găsești câte un „dar...” pentru a-ți justifica lașitatea. Singurul stimul la care ai răspuns până acum a fost iubirea, în rest nimic nu te-a mișcat din nemișcarea ta.” Era adevărat, doar iubirea o trezise din letargie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar, 15Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă trece Și-aruncă prin nori a ei rază de nea, E-amantul căzut dintre stele, ce rece 20În mare murea. {EminescuOpIV 20} CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI Când privești oglinda mărei, Vezi în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca pe dos Să o crești, nepoată dragă... - Iară vii la vorba veche. Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie, ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... Mai cu samă - o plăcere - De-o bucat-de vreme-ncoace... de când fuși la București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Înainte să plec de la Clubul Nautico, Îi telefonasem inspectorului Cabrera, cerîndu-i o Întîlnire la vila mea. Acolo urma să-i relatez tot ce aflasem despre decesele de la conacul Hollinger și despre tentativa de incendiere a bungaloului lui Sanger. Sesizînd tonul schimbat al vocii mele, Cabrera Începuse să mă chestioneze, apoi, Înțelegînd seriozitatea apelului meu, Îmi promisese că va veni să mă vadă imediat ce va putea pleca din Fuengirola. Am pus receptorul la loc și am privit apartamentul lui Frank pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]