3,006 matches
-
și lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea și a fost împodobită cu frescă de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea starețului Hrisostom Apostolache) și sfințită în anul 1967. Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iașilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află și cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către mitropolitul Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 viețuitori
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
anul 1964 (în vremea starețului Hrisostom Apostolache) și sfințită în anul 1967. Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iașilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află și cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către mitropolitul Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 viețuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reședință mitropolitană), un frumos parc dendrologic și principala fermă viticolă a Mitropoliei Moldovei și
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
a pictat singură în chip minunat în anul 1863. Ctitorii Mănăstirii Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
finalizată, chipul Maicii Domnului fiind zugrăvit în chip minunat și nefăcut de mână omenească. Auzindu-se de această minune, au început să vină aici o mulțime de bolnavi în speranța vindecării. Temându-se că domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon și Nectarie au luat icoana cu ei și au spre Muntele Athos. Legenda povestește că un pictor de la Episcopia Dunării de Jos din Galați nu a crezut că icoana s-a pictat singură, spunând că sunt basme călugărești
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți au construit aici un schit cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", care a deținut satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . În
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Crișceatec a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Crișceatec în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . La începutul secolului al XIX-lea, a
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
răzeșii din Răpujineți, fiind construit în anul 1765 sau, după alte surse, în anul 1768, în perioada stăpânirii moldovenești (sec. XVII-XVIII). Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Crișceatec deținea satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . La acea dată, viețuiau acolo 5 călugări
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
Dosoftei Herescu fiind convins să cedeze Curții Imperiale moșiile Episcopiei Rădăuților în schimbul unei rente anuale), arătând că prin desființarea mănăstirilor și secularizarea averilor lor se desconsideră însăși voința fondatorilor, împăratul nu-și modifică hotărârea. Astfel, din cele 25 mănăstiri și schituri din Bucovina, rămân numai trei: mănăstirea Putna, mănăstirea Sucevița și mănăstirea Dragomirna, celelalte 22 fiind desființate, iar averile și proprietățile tuturor trec sub administrația statului austriac. Ca urmare a războaielor purtate la începutul secolului al XIX-lea de Imperiul Habsburgic
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
multe din domeniile statului au fost vândute, iar guvernul galițian a dat o hotărâre la 26 septembrie 1810, prin care se arăta că „moșiile mănăstirești, averile fundațiunilor și ale mănăstirilor se pot vinde”. Astfel, au fost vândute micile proprietăți ale schiturilor desființate Crișceatec, Babin, Luca și altele . Satul Crișceatec este faimos pentru un izvor considerat sfânt, care există de mulți ani. În noaptea sărbătoririi Sf. Ioan Teologul, se spune că izvorul scânteiază și au existat cazuri de vindecări de diferite boli
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
sfințit de Episcopul Sava al Romanului, ce așază în fruntea obștii pe monahia Mafta. Bisericuța la 1750 datorită unor acuzații de complot pus la cale aici împotriva domnilor fanarioți este demontată și transportată de către monahul Isaia Orbul la nou înființatul schit de la Buciumi. Însă după 130 de ani, frumoasa bisericuță va lua din nou drumul pribegiei, fiind așezată în cimitirul mănăstirii Bogdana de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu. În 1925 această biserică va fi distrusă parțial de un incendiu, dar va fi refăcută
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
Episcopiei Romanului. Un document al vremii menționează că hramul mânăstirii era sărbătorit a doua zi după Rusalii la sărbătoarea Sfintei Treimi. Între 1840 - 1844 se ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii (cele foarte bătrâne) în chiliile lor. Sub păstorirea marelui cărturar și patriot
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
era sărbătorit a doua zi după Rusalii la sărbătoarea Sfintei Treimi. Între 1840 - 1844 se ridică biserica din cărămidă și clopotnița. De-a lungul timpului bucurându-se de numeroase danii, schitul își sporește atât obștea cât și averile. În 1860 schitul (legea secularizării averilor bisericești) se desființează, maicile fiind trimise la mânăstirile Adam, Agapia și Văratec, rămânând 12 monahii (cele foarte bătrâne) în chiliile lor. Sub păstorirea marelui cărturar și patriot Melchisedec Ștefănescu, episcop al Dunării de Jos își recapătă toate
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
accesibil. Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii "Buna Vestire", printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră . Biserică de
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
și ea ctitoră . Biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire" a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam . Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "" Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru"". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru"". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756) care s-au retras aici din cauza unei epidemii de ciumă. Episcopul Inochentie a adus o serie de adăugiri complexului mănăstiresc, el adăugând catapeteasma (1766) și pridvorul închis
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
a adus o serie de adăugiri complexului mănăstiresc, el adăugând catapeteasma (1766) și pridvorul închis (1768). Între anii 1852-1853 s-au efectuat lucrări ample de reparații, din inițiativa episcopului Meletie Istratie al Hușilor, care a făcut mai multe vizite la schit și a văzut starea de ruină a acestuia. El a dobândit un ajutor de 7.050 lei de la Departamentul Trebilor Bisericești (episcopul a contribuit și el cu 650 lei din banii proprii). Lucrările de reparații au fost realizate de Ignațiu
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
unul din tablă. De asemenea, au fost spălate icoanele catapetesmei de depunerile groase de praf și fum, iar ramele pictate de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale . Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
în septembrie 1959, odată cu promulgarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, care a avut ca efect eliminarea din așezămintele monahale a mai bine de trei sferturi din numărul viețuitorilor și viețuitoarelor existente până la acea dată. Biserica schitului, cu toată averea mobilă și imobilă, a trecut în patrimoniul Parohiei Brădicești. În anul 1961 s-au efectuat noi reparații ale bisericii, fiind înlocuit vechiul acoperiș din tablă, care se uzase, cu altul nou, din tablă zincată. În anul 1992
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
Conform cu prima sa istoriografie (1870), scrisă de Casian Monahul, mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o mănăstire din piatră. Despre existența unei sihăstrii la Căldărușani înainte de 1637 mărturisește și un hrisov din 1615, emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616). Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
pace și liniște lăuntrică. Simțămînt firesc, cîtă vreme pămîntul acesta era îmbibat de sîngele sfințit al martiriului acelor călugări. Așa se face că în anul 1991 un colectiv de fruntași evlavioși ai comunei Cârțișoara ia inițiativa de a reînființa vechiul schit. Cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinției Sale Dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei la acea dată, cu aprobarea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mânăstirea s-a reactivat după 1991, ca mânăstire de maici. La data reînființării mânăstirii pe acest loc nu exista
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
malul Jijiei. Biserica de zid a fost construită de către boierul Vasile Balș, în anul 1732, pe valea Cozancea. Schitul a fost închis de către comuniști în anul 1960, fiind redeschis în anul 1983. De-a lungul timpului, mănăstirea a păstorit și schiturile Coșula, Balș, Zosin și Șoldana. Într-această mănăstire și-a început viața monahală atât părintele Paisie Olaru - care a viețuit aici primii 26 ani de viață monahală, cât și părintele Cleopa Ilie - care a viețuit aici primii 3 ani de
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
Prislop. Această a funcționat până în a doua jumătate a secolului XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină până în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări. Biserică mănăstirii este din piatră, fără temelie, cu contraforturi, în formă de navă cu altar și naos. Are un turn în formă pătrată(ce era folosit pentru apărare), care a
Mănăstirea Cetatea Colț () [Corola-website/Science/312413_a_313742]
-
al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iași - viitorul monah Isaia și preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod (Râmnic,1733) schitului Dejani. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]