4,690 matches
-
mea, care a legat definitiv șamanul din mine printr-un fir indestructibil și foarte prețios de angalok. Ceasul arăta exact opt și treizeci și cinci de minute când am pus creionul jos. Eram epuizată, m- am întins în pat și am ațipit, scufundându-mă într-un somn vindecător. Când m-am trezit, ceasul arăta unsprezece și unsprezece minute. m-am îndreptat spre masă și am recitit poemul. Inima mea știe de ce bate fără ca eu să știu. Doar Tu, care convertești toate pierderile în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
urma mai vedem. - Am ajuns la maximum de salariu. Mai mult de atât nu pot avea. Lucrări sunt tot mai puține. Ce vrei, să mă dea afară?! Am o șansă, e păcat să o risc... Nu mă asculta. S-a scufundat din nou în cărți. Klick. Revin în prezent. Deasupra dealului a apărut un colț al Lunii. Stelele au pălit. Klick - Iarăși pe internet? Ce faci acolo toată ziua? Ești de două ore... - Credeam că nu știi cum trece timpul. Îi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și cum. Ar fi mers cu feribotul pe una din insule și, Într-o noapte, ar fi pornit Înotînd - gol, așa cum se născuse - spre larg. N-ar fi ajuns departe, și un copil Înota mai bine. CÎnd s-ar fi scufundat, l-ar fi purtat curenții multe mile, erau puternici, știa de la pescari, mai fusese În insule. Un sfîrșit acvatic; sau o altă renaștere; marea nu ar fi fost decît un imens lichid amniotic În care, embrionar, Thomas, În loc să piară, ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
punctualității, mereu cu ochii pe ceas, totul era rigoare; asta Îl obosise, ajunsese să nu mai suporte viața, care era un haos: de aceea, după cum scrisese În jurnalul personal, nu mai avea rost să trăiască. Sub această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce situație fără ieșire m-am trezit și m-am gîndit imediat la torționar și parcă am auzit în creier hohotele lui de rîs. tot ce visasem era un fel de farsă, el se amuza de fapt obligîndu-mă să mă scufund într-o situație de nisip mișcător. De altfel aceasta era senzația resimțită în timpul visului, de scufundare lentă dar sigură, fiecare gest și fiecare nou episod devenind tot atîtea greutăți care mi se agățau de mîini și de picioare pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zîmbește dar nu știe să vorbească. Vezi ? vezi ? vezi ? își spune X, n-am să-mi iert niciodată faptul că nu i-am vorbit mai mult domnișoarei matilde. 42. Dragul meu Guy, Toate presimțirile mele se adeveresc. Domnul M se scufundă din ce în ce mai mult într-un fel de mlaștină textuală. Lucrează mult, nimic de zis. Cred însă că după fiecare scrisoare primită de la tine începe altceva. Are acum, pe masa sa de lucru, cel puțin zece romane începute și trece de la unul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
felul de cearceafuri fine și de cămăși albe... soția mea mai pusese la uscat tot felul de perdele din in precum și alte veșminte albe și vaporoase. adunîndu-le simțeam cum toate freamătă între mîinile mele, am simțit chiar nevoia să-mi scufund fața în mormanul de pînze și texturi, uscate de vînt și parfumate... eram încîntat de acest apartament, iar din încîntarea mea deduceam faptul că era nou, se întîmplase, deci, ceva miraculos în viața noastră și aveam acces, iată, la un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aproape ca la doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar scufunda pînă la glezne în dumneavoastră ca într-un nisip mișcător. în mod ciudat, Domnișoara ri afișa o bucurie serioasă cînd nu găseam nimic suspect de semnalat pe pielea ei, pe sînii ei, pe coapsele ei. Ceea ce nu o împiedica să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
al cuverturii pentru a-și face o idee mai precisă despre natura intrusului. o tînără femeie ! Dumnezeule, o tînără femeie dormea în patul lui ! o tînără femeie respira acolo rar și senin, profund absorbită de lumea lui orfeu, poate chiar scufundată într-un vis, cu o expresie de beatitudine pe față. Bernard coborî scările ca o furtună, fără să-și poată reprima starea de precipitare. Deși, în timp ce cobora scările pentru a i se plînge doamnei Warnotte își spunea în gînd „eu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
proprii declanșau la alții energii creative. toată lumea se dezlănțui la colocviul dedicat diverselor tipuri de începuturi de roman, cu un accent special pe „marile prime fraze ale romanelor complet ratate sau uitate”. este uluitor cîți scriitori colecționaseră fraze-prime șoc, dar scufundate în mlaștina indiferenței. Fiecare avu dreptul să ia cuvîntul și să prezinte una, două sau mai multe astfel de mostre, și să facă apoi analiza eșecului lor. mulți analizară diverse prime fraze care îi marcaseră încă din adolescență, începuturi de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
urmă de libertate și creează impresia că atît șeful (suprem ?) cît si subalternii lui trăiesc într-o lume monstruoasă. Cu fiecare frază (sau mai bine zis cu fiecare nou detaliu figurînd în program) romanul îl înșfacă pe cititor și-l scufundă într-un fel de mlaștină ireversibilă, în nisipurile mișcătoare ale absurdului. în decursul anilor n-am putut niciodată uita acest roman care nu a lăsat însă nicio urmă, nici în istoria literaturii italiene și nici în cea universală. — Bravo, ne-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i ajute să evolueze pentru a persevera într-o stare de viață ce, prin natura ei, trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ca aerul vieții să circule, să încânte, să dinamizeze. Fratele Roger Schutz, aproape cu jumătate de secol în urmă, vorbea despre starea de provizorat, care nu are nimic în comun cu trăirea superficială a cotidianității în care cel frustrat se scufundă în deprimare, iar cel ce și-a găsit un cuib pentru a supraviețui, vegetează în comoditate. Fondatorul comunității de la Taizé se exprima astfel: «Trebuie s-o spunem, doar cine știe ce este continuitatea poate intui beneficiul stării de provizorat. Entuziasmul, considerat din
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Otilia, ce s-a întîmplat? Moș Costache, prin încovoierea lui, mărturisea nevinovăția și nedumerirea. În sfârșit, după o așteptare zadarnică, Pascalopol se îndreptă spre ușă, în prada celei mai mari mâhniri. Costache întinse spre el brațe de om care se scufundă definitiv în ocean. În zilele următoare, moș Costache, lipsit de prezența lui Pascalopol, care îi era necesară ca și aerul, încercă să spioneze sentimentele Otiliei. - Acum poate să vină Pascalopol? Mai ești obosită? Otilia se așeză o clipă pe genunchii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a exista în lume, care se îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în casa de spiritualitate în care trăiește. Această prezență misterioasă a lui Dumnezeu, care ne recheamă atenția
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre acele mizerabile cafele, pe care românașii le numesc nechezol, cu dânșii. Pe 22 aprilie 1988, într-o vineri -, era cea de-a doua seară de când Regele și IF-ul ședeau în galantar, la "Cafenea" și-și țineau cerurile gurilor scufundate în nechezolul ăla oribil, să-i poată cerceta arabii de afară, prin vitrinele mari, lăcrămoase, de la coborârea silențioasă a serii și să hotărească dacă or să încheie afaceri cu ei. Arvinte și alți doi șlomingari se puseseră răspândiți pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iveală, dacă Brav Conducătorul ar fi fost încunoștințat de vreo păsărică că Angheluță provocase vreun prejudiciu vreuneia dintre garniturile sale dragi de metrou. Era potrivit și dacă, despre afacere nu s-ar mai fi trâmbițat nimic, Raicopol urmând a fi scufundat treptat sub crusta înghețată a neurolepticelor și sub forța educativă a halucinogenelor. Așa încît, concluzionă în sine IF-ul și îi transmise lui Spînzu destinația exactă - unicul punct în care ar fost înțelept din partea lui Raicopol să ajungă legat fedeleș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impunea să își aleagă o facultate la care să dea admiterea la fizica și matematica care îi erau accesibile. Acolo la mecanică erau trei secții; la Nave nici nu se putea gândi, vedea în fața ochilor Titanicul luminat feeric cum se scufunda încet și cum bezna îl cuprindea, în plus avea rău de mare și a rămas Frigotehnia suna oricum mai atrăgător decât TCM-ul. Plana asupra lui Stani amenințarea armatei în caz de nereușită la facultate, ceea ce pentru el ar fi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ușoare, roșcate ' ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini, acolo unde rămânea numai un noroi pierdut, subțire, cu o iarbă deasă și întunecată, fiartă în dogorile verii, alunecau într-o parte și-o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce -lau înmuiat, Aglaia 1-a înfășurat în crîșmitul de americă, pregătit, să-l usuce, și nașa i-a lipit pe frunte o piesă de argint, să-i poarte noroc și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se dădu jos, blestemând mahalaua împuțită cu oamenii ei cu tot. - Încă puțin, spuse scrâșnind, și rupeam spițele... Caii se opintiră de câteva ori și în cele din urmă echipajul ajunse iar pe drumul cel bun. Cioclii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în spatele cimitirului. De acolo de sus se auzea văicăreala cioclilor, care priveau dricul spart și fărâmat și caii deshămați care o luaseră razna pe câmpul înghețat din jur. Aici domnea o liniște încremenită. Bătea un vânt ascuțit și pașii se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele se potoliseră. Patru bărbați cărau cu pași măsurați lada de lemn, privind când și când la chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lemn, privind când și când la chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]