5,506 matches
-
provocare. Să luăm, de exemplu, Notre coeur și să-i examinăm pe admiratorii lui Michèle de Burne, care se adună în mezaninul ei rafinat, din strada Generalului Foy, după Saint-Augustin. Aici defilează cremă societății franceze: Maltry, filosoful; Lamarthe, scriitorul; Predole, sculptorul; Massival, muzicianul numeroși artiști reduși la rolul de curtezani, care substituie cultul frumosului în folosul acestui Idol. Nici André Mariolle nu va putea rezista forței sale de atracție: retras la Fontenbleau cu servitoarea Elisabeth pentru a da uitării suferință, el
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce profanație a cărțelor bisericești ! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgâlită în fiecare colț disponibil (Eminescu: 2011, II, 70). (h1b) Știi că în tinereța mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterii mele, am împlut suprafața păreților cu ornamente și basreliefuri cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că sculptura-i goală, prin urmare, chipurile ce le sculptez eu, asemenea (Eminescu: 2011, II
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2)-sculpta (3)/sculptat (2)/sculptor (1)/sculptură (2)-schiță (7)-statuă (5). Opera literară se lasă fascinată de alte arte: intertextualitate intersemiotică sau ekphrasis. Conceptul ekphrasis, preluat ca atare din limba greacă, înseamnă descrierea unei opere de artă (Molinié: 1992, 121). "Ekphrasis trimite la una
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
retorica tradițională, alegoria este considerată ca fiind un caz particular de metaforă. Datorită aspectului prin excelență plastic, artificial (reprezentările alegorice sunt creaturi imaginare, fără referent în lumea naturală), precum și caracterului stereotip, etern și cvasi-imuabil, alegoriile au atras dintotdeauna pictorii și sculptorii menționează dicționarul de retorică (Pougeoise: 2001, 24). Parabola se diferențiază de alegorie prin aceea că ea prezintă două părți distincte, cu mesaj moral și religios. Ca și fabula, o parte reprezintă corpul, cealaltă sufletul; corpul fabulei este textul ei, sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
face apel la experiența noastră, înțelege arta, de pildă, ca pe o extindere a vieții, face să dispară distincția dintre "cultura înaltă" și cea "inferioară", evocând pluralitatea și clădind o cultură mai degrabă nonliterară, la care participă atât pictori, arhitecți, sculptori, cât și neurologi, asistenți sociali, filosofi, sociologi, regizori etc. Noua "aliniere culturală" despre care discută S. Sontag are ca bază o serie de texte fundamentale semnate de autori foarte diferiți, precum Nietzsche, Wittgenstein, Artaud, McLuhan, Cage, Lévi-Strauss, Breton etc. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferite și de colectivismul estic. Ca și mai tânărul conațional P. Kenney, a surprins în acest proces intervențiile "contraculturii", născută mai întâi în mințile și sufletele unor scriitori sinceri și hotărâți (poeți, prozatori, dramaturgi, creatori ai "literaturii negre americane", pictori, sculptori etc.), ale unor militanți sociali. Receptarea noilor stiluri literar-muzicale de către masele tinere din categorii dezavantajate social a generat "generația beat (termen argotic trimițând la boschetar, la omul bătut, zdrobit, dar și la ritmul bateriei ori al pagaei canoe-lui în căutare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
asupra celorlalte societăți artistice și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916 avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a fi scutit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românească. Chiar modalitățile prin care el este depășit, fapt ilustrat în sculptura lui Paciurea și concomitent în cea a lui Brâncuși denotă impactul pe care simbolismul l-a avut în arta plastică românească asupra a doi dintre cei mai mari sculptori, unul beneficiind de vizibilitatea pe care i-a adus-o scena culturală europeană, și apoi internațională, celălalt rămânând într-o umbră discretă, într-un mediu mai conservator care nu i-a permis realizarea proiectelor de artă monumentală. Cartea de față
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să-i impună pe pictorii români în Europa, în ciuda unor succese izolate. Acest fapt se va realiza prin intermediul lui Brâncuși, a cărui artă pleacă din simbolismul cu certe note rodiniene. Acest succes își are contraponderea în marginalitatea relativă a unui sculptor excepțional precum Dimitrie Paciurea, care nu beneficiază de o expunere internațională sau de o receptare mai puternică din partea contemporanilor. Tema Salomeii, ilustrare decadentă a unei femme fatale, am ales-o ca numitor comun pentru o parte dintre pictorii și sculptorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptor excepțional precum Dimitrie Paciurea, care nu beneficiază de o expunere internațională sau de o receptare mai puternică din partea contemporanilor. Tema Salomeii, ilustrare decadentă a unei femme fatale, am ales-o ca numitor comun pentru o parte dintre pictorii și sculptorii români, de la Nicolae Vermont și Emilian Lăzărescu, la Cecilia Cuțescu-Storck și Fritz Storck. De asemenea, tema țigăncilor am considerat-o importantă pentru a reliefa prelungirea unui senzualism secesionist la Nicolae Vermont și a unei influențe simboliste a lui Gauguin și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al materiei, al ideii în încercarea de a prinde formă, o bună parte din chimerele sale fiind surprinse într-un proces de materializare, de (pre)formare din materia vâscoasă. Ceea ce le apropie totuși simbolismului este sursa lor "literară". Nu odată sculptorul participă la un concurs pentru un monument Eminescu monument care incorporează chimerele. Într-una dintre ele chimericul se apropie de decadentism prin dimensiunea coșmaresc vizionară care-l situează în același timp în consonanță cu viziunea rodiniană a Porților infernului. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prada unei suferințe a cărei expresie este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În pictura română lipsesc "satanismele", demonismele care se regăsesc în siajul unei culturi modelate de spiritul catolic, în schimb cealaltă dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist în picturile lui Artur G. Verona, la sculptorul Teodor Burcă sau la Theodorescu-Sion, Octavian Smigelschi sau Octav Băncilă. O parte dintre acești pictori, în special Artur Verona, privilegiază o ipostază sensibilizată simbolist, cum se întâmplă într-un tablou ca Speranța. În concluzie, am încercat să demonstrez că se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
carte, caricaturist, decorator de mobilier etc. Istoricul vorbește chiar de o resurecție a "artelor minore" care au invadat toate domeniile, mai mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și în expoziții. Prin exemplele oferite se află și sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în bronz și ornamentelor simboliste, Jean Auguste Dampt care abandonează marmura pentru lemn și își direcționează interesul către design de mobilă și giuvaergie. Un argument în plus îl constituie ecloziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
articolul, "Vitraux, affiches et réclame" XI. Criticul consideră că trebuie să treacă timp pentru ca artișii să accepte că pot excela în artele industriale precum "Martin, Prouvé sau Gallé la Nancy sau Bondin și Lobrichon la Paris. Olari, fabricanți de emailuri, sculptori și pictori de teracotă emailată". Vitraliul și afișul reprezintă tranziția de la idealul școlii de Belle Arte la terre à terre-ul vieții practice, de la arta cu majusculă la arta industrială, prin ele se face cel mai bine educația publicului. De data
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reginei înființându-se un teatru de sensibilitate simbolistă: "Teatrul antic în mijlocul naturii" sau "Teatrul noului Casino"142. În același timp, în articolul Tinerimea artistică II, apărut tot în revista Sămănătorul, pe 1 Aprilie 1904, Tzigara-Samurcaș strecoară o critică discretă la adresa sculptorului Spaethe, responsabil de decorațiunea sălilor expoziției. "De ce nu s-ar încerca odată decorarea panourilor cu motive de ale noastre, în locul celor împrumutate de aiurea și lipsite de originalitate?"143. Însă venind din partea reginei, Tzigara-Samurcaș acceptă licențele poetice ale formulării decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilului byzantin cu cunoștiințele dobândite în școlile clasice. Ansamblul decorațiunei byzantine a catedralei de la Constanța reamintește epoca înfloritoare a acestei arte, al cărei caracter mulți și-l închipuiesc la noi că ar consta în barbariile și imperfecțiunile decadenței ei"193. Sculptorii casei regale, Fritz Storck și Oscar Spaethe au marcat această afinitate pe care cele două regine au avut-o cu cultura bizantină în opere menite să o sublinieze. În articolul său " La présence à l'étranger de l'art roumain
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ianuarie în 1914, Al Tzigara-Samurcaș remarca "fantaziile" Principesei Maria, caracteristice pentru "son-goût néo-byzantine mondainisé", "fantazii" pe care criticul le așeza sub influența lui Walter Crane. Nu lipsit de semnificație, la prima expoziție organizată în 1915 în cadrul Cenaclului Idealist, condus de sculptorul simbolist, Severin, cenaclu pus deja într-o bună tradiție secesionistă, sub patronajul prințesei Elisabeta și a prințului moștenitor Carol, un colț al sălii este amenajat à l'orientale cu contribuția majoră a Elenei Bednarik, decorat cu "perne ornate cu motive
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de origine bizantină: o friză de cruci circumscrise unor cercuri. Ideea de spiritualitate reprezintă numitorul comun al acestor două opere și nota care le circumscrie unei sensibilități simboliste unde religiosul este reinvestit estetic ca mistică difuză. În articolul "Din operile sculptorului Storck", publicat în martie 1908 în Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a implicării conștiente a sensului direct în semn"204. După Ion Frunzetti, tiparul Art Nouveau filtrat de iconografia bizantină imprimat însă sculpturii nu este rezultatul unei opțiuni estetice ca urmare a unei reale afinități pentru Jugendstil și Art Nouveau a sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liniei și spiritualizarea ei în pictura bizantină. Paciurea alege să urmărească virtuozitatea acestei linii, reducând rolul unei dimensiuni prin efectul de contiguitate. Ion Frunzetti insistă asupra faptului că această soluție ingenioasă nu constituie rezultatul unui program estetic, iar faptul că sculptorul a sistat procedeul ar putea să-i dea dreptate. "S-a vorbit despre experiența lui Paciurea din 1911 în termeni care ar pretinde punerea în relație a sintezei operate de el între sculptura tridimensională și fresca bizantină, cu pictorialitatea sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Burcă. Câteva dintre sculpturile sale sunt reproduse în Adevărul literar și artistic din februarie 1921.247 În pagina trei avem reproduse două lucrări, Ursita și Prăbușirea. În Ursita, o femeie și un copil alergând sunt topiți în masa aceluiași val. Sculptorul organizează o mizanscenă dramatică, a cărei intensitate decurge și din fluidizarea maselor, dar mai ales din sugestia unei maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corozive a suferinței și maladiei, a exacțiunilor fiziologice, opera rămânând într-un plan secund. O altă expresie mai moderată a acestui autenticism dolorist constă în înregistrarea realistă a imaginii poetului în jurul vârstei de treizeci de ani. Astfel că, în 1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare înaintată Patriarhiei: "E drept că el apare cu trăsăturile modificate de descompunerea incipientă a fibrei, cu falca strâmbată de infecția care i-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luată prea târziu (gura întredeschisă și ochii căzuți arată că operația întârziase: se depășiseră cele șase ore pentru ca alterările descompunerii să nu intervină) prezintă totuși garanția autenticității. Având-o la dispoziție și copii ale ei se află la mai toți sculptorii nu-i mai este permis fanteziei să-i forjeze "de toutes pieces" un portret "ideal" poetului"262. Deja opera lui Filip Marin, care-l are ca subiect pe Mihai Eminescu, ilustrează clivajul fondator care va marca aria reprezentării. Sculptorul realizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]