KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

că multor slujnice li s-a poruncit să se așeze pe vatră și au zămislit după aceea neamuri care se trag din cer. Se oprește în fața cămării și își așază făptura plăpândă între ușă și rex. Acesta înțelege și se scuză: — Eu nu am îngăduința să pătrund aici. Când terminați, mă găsiți în sala de studiu din Regia. Se îndepărtează. După câțiva pași se întoarce însă. — N-am putea să-i scurtăm Asiniei pedeapsa? Occia își ascunde cu greu un rânjet

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
a însurat cu Iulia Minor și ispășesc acum amândoi nu se știe ce păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și pe principe. De obicei, par ticipă generos cu bani la încurajarea talentelor și sprijină cultura. S-a scuzat însă printr-un bilet, dând vina pe sănătatea lui șubredă. Ce-l macină? Să fie procesul lui Scribonius Libo, fiul său vitreg? Când a auzit ce acuzații i se aduc, ea - personal - a crezut că e vorba de o farsă

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale? îl tachi nează Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai bine timiditatea, o liniș

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
din lucrări, dar la ea n-a ajuns nici una. Clatină nemulțumită din cap. Quintius n a pus la cale îndeajuns de bine serviciul de astăzi. Valeții ar trebui să le distribuie tuturor papirusurile. Se frământă în continuare cum să se scuze și să scape de obligațiile sociale ce-i revin numai ei, din moment ce Gallus a refuzat să fie prezent. Ar vrea să se repeadă în spatele scenei. Livilla stă cu siguranță ascunsă și tremură de spaimă. Acum e momentul să fie lângă

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
După un timp, văzându-l destoinic, taica a adăugat și el ceva capital și au pornit împreună mai multe afaceri profitabile... — Parteneri deci? se forțează Asinius Gallus să râdă. — A încercat și cu alți sclavi de-ai noștri, mârâie a scuză Scri bonius. Dar în timp ce mulți dădeau faliment, Otacilus prospera și nu l-a făcut niciodată de râs. Gallus rămâne inexpresiv. În calitate de pater familias, orice stăpân poartă răspunderea faptelor săvârșite de fiii sau sclavii săi. — Dar cea mai mare afacere a

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
fel. Pusio mijește ochii: — Tiberius Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au pus să prezideze jocurile, nu știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie Rufus. M-a adus aici fratele mamei, șoptește călărețul. Vocea îi tremură ușurel: — Așa e obiceiul pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

găsesc un alt drum. Nu-i chiar atât de rău ca șantierele, dar pe-aproape. Pe-aproape. Ben e foarte atent la monitor, iar eu trebuie să zâmbesc. St. Ursula, chiar așa! Crezi tu că sunt proastă, Ben, dar bună scuza, oricum. Trebuie să recunosc că nu m-aș fi gândit la asta. ― Cum le găsești? întreb eu, inocentă ca întotdeauna. ― Dumnezeu știe, hai să încercăm să le vedem. Ben face click până când apare o căsuță în care scrie CAUTĂ. — Bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
exclamă Ben jubilând, și dă click pe site-ul vizitatorului. Am găsit sex pe internet! ― Având în vedere că e vorba de cercetare, pari extrem de încântat, spun eu, și nu pot decât să zâmbesc la reacția lui Ben. ― O, da, scuză-mă, am uitat. Cercetare. Da, asta-i cercetare. Sigur. Ecranul se face din nou negru și apar mai multe cuvinte de întâmpinare, lângă care se află trei căsuțe mici, pe un fundal de un albastru-deschis spre verde, înconjurate cu roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
timp unul care te ajută să socializezi. ― Probabil că te întâlnești sute de californience superbe dacă te dai mereu cu rolele. Ce faci aici de încerci să agăți femeie singure? ― Cine a zis că încerc să agăț femei singure? ― Ups. Scuză-mă, nu asta faci? ― Poate doar cu cea de față. Ești, nu-i așa? Singură? ― Da. ― Cum vine asta? Pari mult prea grozavă ca să fii singură. Dacă ai ști tu, mă gândesc, hotărându-mă să împrumut un pic din viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
atât de entuziasmată încât aproape explodez. Am fost la toaletă, m-am machiat un pic, deși sinceră să fiu nu prea văd vreo diferență, și acum stau la birou încercând să mă opun impulsului de a sări prin încăpere. Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei știu că vine să anuleze totul. Cum știu? Nu și-a pus jacheta pe el, mânecile îi sunt suflecate și pare tensionat și îngrijorat. Rahat. ― Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
o să-l sune în după-amiaza asta. ― Bravo ție, spune Ben distrat, uitându-se la ceas și sărind în picioare. Mă uit și eu la ceas și văd că trebuie s-o șteargă dacă vrea să ajungă la timp la interviu. ― Scuzați-mă, fetelor, zice el, ridicându-se. Trebuie să fug. ― Succes, îi strig, în timp ce Ben se îndepărtează. ― Succes? Geraldine se uită întrebătoare la mine. ― Pentru ce? ― A, un interviu la care se duce azi după-amiază. Bună fată, Jemima, asta vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
întâlnit niciodată, e prima noastră conversație telefonică, și ar putea fi vreun criminal psihopat. Și de unde știe el că sunt cine spun că sunt? A, poate că ar fi mai bine să termin cu gânditul. ― JJ? Mai ești acolo? ― Da, scuză-mă, continuă. ― Ei bine știu că sună cam nebunesc să te întâlnești pe internet, dar oamenii se întâlnesc așa peste tot în lume, și uneori chiar iese bine. Uite, eu cred că ești grozavă, cred că ești amuzantă, și cinstită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
îi răspunde Ben. Nici nu cred că la Curve ar aprecia asta. ― Ți-a spus Jemima unde lucrez? ― În treacăt, zice Ben, întrebându-se de ce durează atât să lase un mesaj. Uite ce e, îți pot lăsa numărul meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi dă numărul, și-i transmite ca Jemima să-l sune cât de curând, după care își spun la revedere. ― Ghici de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-și-o de piept. ― Scârbo, zice Lisa, mai în glumă, mai în serios. Nu poți păstra hârtia, trebuie să i-o dai Jemimei. ― Așa o să și fac, spune Sophie, dar mai întâi o să-mi copiez și eu numărul. ― Dar ce scuză o să găsești? Nu poți să-l suni pur și simplu, și nici n-a prea stat mult la telefon, afirmă ea triumfătoare. Nu părea să fie chiar așa de interesat. ― Nu încă, zâmbește Sophie. Dar cred că ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
putem oferi. Am vrea să-ți oferim un contract pe un an la London Nights, în calitate de reporter-șef pe showbiz. A urmat o pauză, timp în care Ben încerca să priceapă ce i se spusese. ― Mai ești acolo, Ben? ― Da, scuză-mă. Doar că nu la asta mă așteptam. Diana a oftat. ― Știu, dar mă ocup cu chestia asta de suficientă vreme ca să-mi dau seama care sunt punctele forte ale oamenilor, și deși știu că de fapt tu vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe care și-a dorit el s-o port - e scurtă, moale și foșnește, îi cuprinde formele și-i descoperă picioarele, îmbrăcate în siguranță în niște ciorapi transparenți și lucioși și cu pantofi plați roșii, de lac. Scârba. Nu, mă scuzați, glumeam doar, dar dacă e să fiu un pic serioasă, mă uit la Geraldine și mă simt îmbrăcată al naibii de prost. ― Mă gândeam, încep eu, conștientă de cum arăt, adică ridicol. M-am gândit să pun niște... și mă dau înapoi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
secundă. ― Ai chef să te joci un pic, dragule? Vrei să mă joc și eu? Bine atunci, ne-am văzut o singură dată. Se întoarce către Diana și-și dă ochii peste cap, în timp ce Ben stă și-o privește uimit. ― Scuză-mă, îi spune ea Dianei. (În treacăt fie spus, Diana e mult, mult mai perspicace decât Sophie, și ușor ușor își dă seama că asta nu e ce pare, mai ales din cauza expresiei de pe fața lui Ben). Noi ne mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-i mai pese. ― Nu contează. Geraldine e lucidă ca un judecător, și din fericire și-a dat seama că Ben e ultima persoană căreia i-ar putea spune, pentru că nu se știe niciodată cum ar interpreta asta Diana Macpherson. ― Mă scuzați, mai spune ea, văzând că Diana nu mai e prin preajmă, iar ea își poate lua la revedere de la Nick. Mă întorc într-o clipită. Brațele lui Ben sunt încă pe umerii mei: sunt atât de nervoasă, încât parcă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
dar termină odată, Geraldine! spun eu în cele din urmă, după ce a patra persoană pe lângă care am trecut s-a întors și ne-a aruncat o privire ciudată. Toată lumea o să creadă că ești iubita mea lesbiană, pentru numele lui Dumnezeu! ― Scuză-mă! Geraldine își revine, și atunci începem amândouă să râdem. Mă împinge într-un butic pe o străduță lăturalnică, dar chiar înainte să intrăm, mă întorc către Geraldine și-i spun: ― Serios, chiar nu pot să cred tot ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Uită-te la mașina sport. Asta și fac: pe locul șoferului se află un bărbat arătos, cu părul închis la culoare și ochi albaștri. Se uită șmecher la mine, fixându-mi privirea. Se uită apoi la noile mele haine - pentru că, scuzați-mă, dar nu m-am putut abține, trebuia să port pantalonii ăștia chiar acum - și din nou în ochii mei. Știu ce înseamnă privirea astea, am văzut privirea asta în nu știu câte filme de la Hollywood. Privirea asta înseamnă că mă place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
sunt semne care spun că nu se fumează în aeroport, și care sugerează că oricine prins cu țigara va fi spânzurat, înecat și tăiat - așa trag aer în piept și încerc să arăt ca o femeie care știe ce face. ― Scuzați-mă? Mă întorc, și inima îmi stă în loc când văd în fața mea un bărbat scund, gras și chelios. ― Brad? Scuze, scuze, scuze, dar n-am avut cum să-mi ascund dezamăgirea din voce. O, Doamne, mă gândesc eu. M-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
în noaptea asta, și-i mulțumesc încă o dată stelei mele norocoase că Brad este (a) american și (b) din California, ceea ce înseamnă că sarcasmul este străin pentru el, așa cum sunt și pantalonii scurți Marks & Sparks. ― O, spune el, părând jignit. Scuză-mă dacă te dezamăgesc. ― Nu, Brad, îl împac eu, îndrăznind o mână spre el. Glumesc, e umor britanic. Scuze. ― Aha, spune el, încercând să râdă, dar fără să-i iasă prea bine. Nu contează, un bărbat atât de frumos nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Charlenei. ― Aha. ― Ce tare. Am avut la un moment dat un prieten din Anglia. Era din Surrey. Gary Tompkins? Se uită la mine așteptând ceva. De parcă l-aș cunoaște. Scutur din cap și ridic din umeri. ― Îmi pare rău, mă scuz eu. Anglia e mare. ― Stai liniștită, spune Charlene. Oricum nu era el prea bun. Dar bine ai venit în Los Angeles. Ai de gând să rămâi? ― Am venit pentru două săptămâni, spun eu. După aceea, va trebui să mă întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a mătura tot ce găsesc pe rafturi direct în căruciorul meu. ― Mă scuzați? Aud o voce masculină și mă întorc cu o sprânceană ridicată. ― Sper că nu te superi că te deranjez, dar mă întrebam dacă știi care e cel mai bun mod de a găti zucchini. Ei, chiar că nu-mi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]