2,799 matches
-
ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat cunoștință de existența altor oameni pe planetele altor stele. Fiind invadați o dată. Își vor lua fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este? Așa ceva nu fac decât croitoresele!". Într-adevăr, vorba lui mi-a făcut bine, dar nu pentru motivele pe care le credea. Am reflectat cu satisfacție: "Ce imbecil! Își închipuie că nu m-aș omorî, numai din cauză ca să nu seamăn cu croitoresele! Habar n-are ce se petrece împrejurul lui!" Cu toate, că, de fapt, ar fi trebuit să-l invidiez, căci demonstra că este fericit. Probabil că suferința aduce o voluptate și un orgoliu, deoarece, oricât aș socoti, aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Femeia era atât de aproape și mâna ei dibuia un loc de pe corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea și Daniel stătea lungit pe divan, tăcând, cu sufletul întunecat de ciudă și de ură neputincioasă. Pe maică-sa tăcerea lui nu părea s-o mire. Pe același divan, cu spatele la el, ședea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prințule. Ca și mine. Acum se întâmplă, acum se va întâmpla. Acum! Cuvântul acum îmi stăruie în minte, infinit, și parcă e scris cu sânge de flăcări, așa arde. Simt o fericire uriașă aprinzându-mă din interior. O bucurie fără seamăn și dragoste necuprinsă față de tot ceea ce a existat și va exista vreodată, îmi distruge ființa interioară. Te iubesc, prințule! Te iubesc, o, mine amărât ce ești. Moartea, așa cum a venit la mine, este cel mai frumos lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l lovească cineva. Dar nu era nimic care să poată fi văzut. Cu o sticlire inimaginabilă și cu imensa mustață fluturând, el adulmeca ceva, parcă presimțind iminența unei grozăvii fără seamăn. Avea o intuiție formidabilă acest Maro și cred că fără sprijinul său aș fi clacat demult, în asemenea măsură mă slăbise atacul Aurorei Sticlaru. - Nu vă faceți iluzii, domnule, textul este absolut lipsit de valoare, spuse prietenul meu întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în acest univers înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni aidoma lui, împărțind cu dărnicie și altora temeri a căror tristețe devine cu atât mai mare cu cât are de-a face mai mult cu un popor asemeni celui în care am avut nefericirea de a mă fi născut. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu astfel de lamentări nebune, cum sunt și eu. Pentru Dumnezeu, ce este ochiul acesta atoatevăzător, înăuntrul căruia evoluăm și unde nimeni și nimic nu poate face vreun gest fără a fi aflat? Unde se află închisă toată durerea fără seamăn a lumii? Spuneți-mi, ca să pot deschide locul acela cu chei numai de mine știute și să o dau pierzaniei, pentru ca nicicând să nu se mai întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stând între cele două lumi, veșnic nehotărât, ca urmare a acestor întrebări fără răspuns, asemeni ecuației fără rezolvare a apariției gândirii, pe deplin nedesăvârșit, nicicând știind încotro s-o apuc în afara artei, singura în stare să scape strânsorii acesteia fără seamăn a materiei, căreia nici măcar știința nu-i poate oferi vreo soluție... Oare numai astfel se pot împlini sufletele precum cel al meu, adăstând la răscrucea dintre lumi?... Nu știu. Nu știu cum este pentru fiecare, dar pentru mine cunosc, cred, răspunsul, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să împărțiți locuința cu ei. Dar să nu ucideți nici dragostea față de Dumnezeu, care ar trebui să existe în mod natural, implicit în dumneavoastră închinîndu-vă zeului știință, zeului fotbal/sport, zeului bere, zeului servici sau altor zei. Nici dragostea față de semeni nu trebuie să o ucideți. Sau față de soțul/soția dumneavoastră. Nu ucideți visele altora. Ce o să-i spuneți cuiva care vă împărtășește un plan. Un proiect al său. Bineînțeles, îi veți spune că ESTE GREU TARE ȘI COMPLICAT DE NU
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
oraș, și e nevoie de cineva care să-i țină locul, de cineva de încredere, așa că s-a gândit la mine, dar n-a spus că de-aia pentru că eu trag cel mai bine din toată școala, ci pentru că eu seamăn cel mai bine cu Horațiu, pentru că vom participa la concurs, la școala șaișpe, iar eu o să mă dau drept Horațiu, dar mă avertizează din nou, asta n-am voie să spun la nimeni, nici nu m-a întrebat dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fel ca pe bunicu’ și că semăn cu el, semăn foarte mult cu el, chiar mai mult decât cu tata, la care eu am tăcut, zicând în sinea mea că mai dă-l în pizda mă-sii de ambasador, eu seamăn cu tata, nu cu bunicu’, și atunci ambasadorul s-a uitat din nou la mama, întrebând-o cărui fapt se datorează această vizită neașteptată, la care mama și-a aranjat broșa de pe reverul taiorului și i-a spus că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
însă, acesta nu era un moșneag, ci Malagigi, vrăjitorul, vărul lui Rinaldo, care spre a-l porni pe calea isprăvilor cavalerești, i-a scos în drum calul și armura, iar acum căuta să-l facă să dobândească un armăsar fără seamăn în lume. Rinaldo s-a afundat în pădure și a petrecut mai multe zile în căutarea lui Bayard, dar fără a-i putea da de urmă. Într-o dimineață el a întalnit un cavaler sarazin cu care, dupa ce și-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vasalilor și a paladinilor lui, bucurându-se în sinea sa de numărul și puterea lor. În vreme ce toți ședeau și ascultau muzică, ospătându-se, când deodată, au intrat în sală patru uriași purtând între ei o doamnă de o frumusețe fără seamăn, însoțită de un singur cavaler. Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bage frica în cel mai curajos om. Lângă peșteră se afla legat cu lanț un grifon împreună cu uriașul, era pus acolo să păzească un cal minunat, care pe vremuri fusese al lui Argalia. Calul acesta era o făptură vrăjită, fără seamăn de puternic, de iute și de frumos, care disprețuia hrana semenilor săi - iarba sau ovăsul. Numele lui era Ranican. Acest cal minune, după ce stăpânul său, Argalia, fusese ucis de către Ferrau, pomenindu-se liber s-a întors la peștera în care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi în peștreă unde a găsit calul minune, cu frâul și șeaua pusă. Animalul era negru ca noaptea cu excepția unei stele în frunte și a unuia dintre picioarele dindărăt care erau albe. N-avea seamăn de iute ce era, dar ca forță i-o lua înainte lui Bayard. Rinaldo a încălecat pe Rabican și a ieșit din peșteră. Pe drum ei au întâlnit un fugar din tabăra lui Agrican, acesta le-a povestit multe minunății
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mâini atât de nevrednice. Regele Circaziei, furios că era astfel insultat strigă: Ticălosule, cum îndrăznești să mă faci hoț când ocara aceasta ți se cuvine mai degrabă ție. Drept e că frumusețea acestei doamne și însușirile acestui cal sunt fără seamăn: haidem, deci să ne măsurăm în luptă și să vedem care dintre noi este mai vrednic să-l aibă. La aceste cuvinte, regele Circaziei și Rinaldo se repeziră unul asupra celuilalt cu toată forța, unul luptând pe jos, iar celălalt
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
șarlatanie, am spus-o și altădată.” „Omul acesta e mai inteligent decât credem... Pitpalacul... Ani de-a rândul nici nu l-am băgat în seamă... Un ceasornicar, acolo... Așa cum avem un fierar, un croitor, un cârnățar... Habar nu avem de semeni... Pe urmă ne mirăm că prietenul nostru cel mai bun ne-a trădat - și ce fidel ne era! -, că vardistul fură - și doar îl vedeam cu toții cum ne păzea avutul! -, că propriii copii ne mint - și cât i-am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun. 35. Dar va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36. Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. 37. Și cînd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun. 35. Dar va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36. Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. 37. Și cînd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun. 35. Dar va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36. Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. 37. Și cînd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39. Nu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură, semeni și credință în Dumnezeu. Meleaguri voievodale! Respirări ideale spre orizontul ce scânteie armurile peste pădurile dinspre Dobrovățul multimilenar și al Mănăstirii “atletului creștinătății”, al domeniilor regale, al lui Eminescu- revizor școlar, al dragostei de România a reginei Maria și al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
turcesc, ca mai apoi să se îndrepte spre Constanța noastră românească, deși acest detur, de mulți kilometri, ne intarzâia sosirea pe scumpul litoral românesc. Bine ar fi ca generațiile tinere să înțeleagă această dragoste fără egal pentru Dumnezeu - Neam - Țară - Semeni, care te umple de demnitate și virtuți. Nimic nu-ți poate da mai multă motivare a propriei existențe, demnități, decât această dragoste - izvor nesecat de optimism, de tinerețe și încredere în viitor. A cultiva legătura cu toți cei care s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Nord Bucovinei, nu poate uita nici cele 17 ha ale Insulei Șerpilor, ș.a., și compară suprafața României întregită de 295.500 kmp. cu suprafața actuală a României de 237.500 kmp. și cu greu îi oprește inimii lacrimile durerii fără seamăn... România profundă e pe aceeași lungime de undă cu românul Gheorghiță Savel care își reintră în fire știind că-n istorie și-n lume mulți, foarte mulți au crezut că sunt de neclintit: faraoni, tirani, dictatori, coaliții, imperii, și s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]