3,422 matches
-
anunțîndu-l că consideră logodna cu Marta ca o nesocotință copilărească și de aceea îi înapoiază verigheta. " Uite ce simplu și cum nu mi-a venit în minte!" își zicea scriind adresa, mulțumit, parcă ar fi găsit o comoară. Scotoci prin sertare și în sfârșit dădu peste ce căutase adineaori: o cutiuță căptușită cu catifea albastră. Își scoase verigheta din deget și o puse în cutiuță, iar cutiuța o împachetă frumos și o sigilă cu ceară roșie. Apoi chemă pe Rodovica și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întârziat mult. Această cameră era atât de departe de viață, încât a vedea un mort întorcându-se nu m-ar fi mirat mai mult de atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră și de o formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fie neagră și de o formă ciudată, fiindcă bănuiam că trebuia să fie într-un mormânt, agățată la capătul unui lănțișor de ceas, în buzunarul unei veste din care poate că nu mai rămăseseră deja decât niște zdrențe. Am forțat sertarul cu cuțitul. Lemnul cedă împrăștiind o jerbă de așchii. Nu era decât un singur obiect în interior. L-am recunoscut de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nevastă-sa îi aruncase niște vorbe grele când a ajuns acasă. El urcase fără zgomot pe scările din spate, de la bucătărie, dar ea l-a simțit. L-a luat de mână și l-a dus către scrin, a tras un sertar și a pornit un reportofon.Vocea Laurei răzbătea strident în noapte, a lui se auzea mai slab. Stătea în fața lui cu mâinile la spate. -Ce ai de gand? Din fericire a aparut fiică-sa și a fost brusc întreruptă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
putut abține, s-a întâmplat o singură dată amărâtă, se fâțâise pe lângă mine o zi întreagă într-o rochie scurtă, fără chiloți pe dedesubt, iar în clipa în care am rămas singuri, s-a năpustit asupra mea, mă uit în sertar și văd că se terminaseră prezervativele, iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi, eu clipesc reținută, de ce îmi împărtășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se află în noi. Poți fi liber doar când reușești să îți învingi frica, să accepți că ți se poate întâmpla orice, chiar și să mori. Iar în ultimii ani ai dictaturii această ipoteză nu putea fi exclusă. Literatura de sertar, altă idee ce prinsese contur, mi se părea atunci ca un zăcământ necunoscut la care nu puteai recurge tocmai când era atâta nevoie. Ea - s-a văzut- n-a existat decât ca scuză pentru frică și neputință. Cine putea ști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mi se părea atunci ca un zăcământ necunoscut la care nu puteai recurge tocmai când era atâta nevoie. Ea - s-a văzut- n-a existat decât ca scuză pentru frică și neputință. Cine putea ști când vor veni vremurile „deschiderii sertarelor” și dacă semenii noștri de-atunci vor mai avea nevoie de ele? Cenzura și Securitatea au constituit imense scuze pentru lași. Se știa dinainte ce merge și ce nu merge și sub acestea se ascundeau cei mai mulți. Cât despre mine, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu certitudine, nici o rafală de vânt. Se înclină în stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu certitudine, nici o rafală de vânt. Se înclină în stânga și mâna pipăi în fundul sertarului noptierei în căutarea cărții de vizită a lui Burke. O răsuci între degete, apoi o introduse într-o fantă a consolei încastrată în mobilă. Pe ecranul care ocupa peretele opus apărură nuraadecâl cuvintele "Așteptați, vă rog", ceea ce o făcu răbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
voci înfundate, după care s-a așternut din nou liniștea. „L-au adus!”, am gândit automat, fără să știu, repet, despre cine sau despre ce era vorba. Am așteptat în continuare și, după un timp, tot automat, am scos din sertarul de la birou mai multe coli de hârtie velină și mi-am încărcat stiloul. În clipa următoare, a pătruns în birou locțiitorul șefului direcției care, după ce a invitat înăuntru o doamnă, mi-a ordonat sec: „Ancheteaz-o!”. Apoi, nu fără absolut o
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
două perechi de palme, geniul lui Caragiale scanează un întreg câmp și păienjeniș de relații interumane. Ce fel de amic este acela care nu-ți poate da o scrisoare de recomandare? Ce fel de om este acela care deschide plicurile, sertarele prietenului? De ce ne supărăm când nu obținem exact ceea ce vrem de la apropiații noștri? Și ce înseamnă, în fond, o amiciție? Recomandările amicale, laudele prietenești, serviciile reciproce: sunt ele de bine (în ordinea prietenieiă sau de rău (în cea a adevăruluiă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
piept cu mulțimea. Vrei să îți fac rost pe furiș de un pahar de ceva? Nu, nu-mi place șampania aia. Chestiile cu acid îmi provoacă gaze. Am propria mea otravă chiar aici. Și bătu cu degetele într-unul dintre sertarele biroului, făcându-mi exagerat cu ochiul. Asta m-a îngrijorat și mai mult; era o parodie atât de groasă a comportamentului său normal, încât nu o puteam citi decât ca pe o modalitate de a ascunde cu disperare ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
asta? Joe s-a holbat la mine cu o figură buimacă și, pentru un moment, am avut senzația că o să-mi spună să-mi văd de treabă. Apoi, cu mișcări lente, s-a ridicat și s-a îndreptat către un sertar de la birou. De acolo a scos o bucată mototolită de hârtie, pe care mi-a întins-o. — Omul de serviciu a găsit-o în spatele unui monitor din camera din spate, mototolită. Probabil căzuse când a avut Bill atacul. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare luat dintr-un sertar al dulapului. Bineînțeles că aceste chei sunt încuiate noaptea, mi-a atras atenția, urmărindu-mi privirea. Veți găsi apartamentul așa cum îl știați, deși nu vă pot garanta nimic după ravagiile pe care prietenii noștri le-ar fi putut face. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de volume. Au vorbit directorul general al Editurii Polirom, Silviu Lupescu - despre serie, și criticii literari Carmen Mușat și Paul Cernat - despre cărți . Primele patru volume lansate au fost Vorbind pietrei, Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow, Întoarcerea huliganului și Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici. Silviu Lupescu a povestit cum l-a cunoscut pe Norman Manea la Târgul de Carte de la Ierusalim. „M-am dus emoționat la el, deoarece despre Manea circulau clișeele că este rău cu editorii și că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și... Pentru ce, oare? Dacă ar fi dorit... mă suna de multă vreme... Plătesc o cartelă aiurea, doar să mă aflu în treabă... Unde ești tu, Tinul meu drag? Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vocea pierdută printre lacrimile ce începuseră să-i lunece pe obraji. Exact așa cum am fost când m-ai cunoscut la Sinaia... Locuiesc doar cu mama și cu..., cu amintirea ta, cu Marian Malciu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat să-mi spui că sosești, dar și cu... Laura plângea aproape în hohote. Nu se mai putea stăpâni. Tot năduful și disperarea adunate în peste o mie de zile și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unei expoziții de perete, care să vorbească de la sine. La Institutul Cultural Român, artiștii se explică, ne implică, vă intrigă. Veți întâlni aici artiști (prea bine) înțeleși, artiști neînțeleși, artiști (aparent) de neînțeles. Artiști de for public și artiști de sertar. Artiști care una zic și alta fac, artiști care asta fac și asta zic, artiști care fac și tac: până acum“, astfel scria marți, 18 decembrie 2007, pe afișul evenimentului. Sala plină de la ICR nu la intimidat pe Dan Perjovschi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
M-a ajutat foarte mult ca experiență de lucru aplicat pe text pentru că e un roman cu un stil dens, cu un limbaj poetic și a fost un contact important pentru mine. Opposites Attract a stat patru ani într-un sertar și evident că putea să o găsească altcineva, așa cum s-a întâmplat cu Closer, la care am muncit enorm ca să respect forța textului. După aceea l-am văzut tradus în niște variante care mi s-au părut un rezumat. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
12.000 de euro, sumă care să fie bugetul următorului film pentru că nu mai pot să chem niște oameni și să le spun să facă chestii moca. Am scenariul, l-am scris acum trei ani și e tot acolo, în sertarele mele cu texte. Știu că zona ta de interes nu e cea cu miză puternic socială. Nu, nu e. 4, 3, 2 e cel mai bun film românesc pe care l-am văzut vreodată, dar îmi place să rămân și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu un idiot: „Cel mai bun spectacol făcut după vreo operă de-a mea“ Viața cu un idiot, povestirea lui Victor Erofeev considerată de Vladimir Sorokin cea mai bună povestire rusă a secolului XX, a zăcut trei ani într-un sertar. Motivul - autorul o citise unui prieten care îi spusese că e o porcărie... Mărturisirea a fost făcută la Sibiu, unde Erofeev a venit să vadă spectacolul realizat de Andriy Zholdak. Veronica Niculescu Când, după premiera Vieții cu un idiot, regizorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
dictate din cosmos: „Viața cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Când o citesc uneori mă simt stânjenit. Cartea e mai mult decât mine“. Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost scrisă în timpul URSS, în anii ’80. Am arătat-o unui coleg, care mi-a zis că e o porcărie“. A pus manuscrisul într-un sertar și uitat a fost timp de trei ani. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Erofeev a dezvăluit la Sibiu și incredibila poveste a „sertarului“: „Viața cu un idiot a fost scrisă în timpul URSS, în anii ’80. Am arătat-o unui coleg, care mi-a zis că e o porcărie“. A pus manuscrisul într-un sertar și uitat a fost timp de trei ani. Apoi, la un Revelion, prietenii i-au cerut să citească ceva. A căutat prin casă și a dat peste unicul exemplar al povestirii, „împins de sertar, în spate, făcut armonică, arăta ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]