2,780 matches
-
indochinez. Delon a spus că în timpul celor patru ani de serviciu militar a petrecut 11 luni în închisoare, pe motiv de „indisciplină”. În 1956 s-a întors la Paris. Nu avea bani și accepta aproape orice muncă. A lucrat ca servitor și vânzător. În acest timp s-a împrietenit cu Brigitte Bardot, pe care a acompaniat-o la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde a început ulterior propria lui carieră cinematografică. La Cannes a fost văzut de un căutător de
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
de la olmecii. Vechile orașele-templu datează din 300.În secolele V-VI, cultura Maya cunoaște o largă răspândire. Sistemul eficient din agricultură conduce la o creștere substanțială a populației. Populația maiașă era împărțită în clase sociale: nobilii, preoții, conducătorii, funcționarii, și servitorii lor locuiau în orașe, iar oamenii de rând munceau pământul, venind în orașe numai cu ocazia târgurilor și festivităților religioase. În jurul anului 230 î.e.n., o erupție vulcanică a sfărâmat muntele Ilopango din sud, și a acoperit cu cenușa o suprafață
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
Will" la începutul carierei sale, este considerată de către majoritatea criticilor literări că inferioară comparativ cu alte comedii. Este jucată relativ rar în zilele de azi, mai ales că cele mai bune momente ale piesei sunt considerate cele în care apar servitorul "Launce" și câinele acestuia "Crab" și nu personajele principale. 1953 - Adaptarea radiofonica de Mihnea Gheorghiu, regia artistică George Teodorescu, regia de studio Ion Vova, regia muzicală Paul Urmuzescu, regia tehnică Lucian Ionescu. În rolurile principale au jucat actorii: Ion Manolescu
Doi tineri din Verona () [Corola-website/Science/304172_a_305501]
-
Seattle a primit prin poștă o bombă artizanală pe 28 aprilie 1919, bombă care a apucat să fie dezamorsată. Senatorul Thomas W. Hardwick a primit prin poștă o bombă doar o zi mai târziu, bombă care a explodat în mâinile servitorului care a mânuit-o, rănindu-i atât pe el, cât și pe soția lui. După încă o zi, un poștaș din New York a descoperit încă 16 pachete asemănătoare, care conțineau suficientă nitroglicerină cât să ucidă un om. Bombele fuseseră trimise
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
secretar particular, îl ia la Paris și îl introduce în "L’Ordre de Paris". Acesta este începutul unei lungi perioade de proletariat al peniței, care îi va lăsa un puternic sentiment de vinovăție: rând pe rând, sau paralel, face pe «servitorul» (că și secretar particular), «face trotuarul» (că și ziarist plătit al ziarului "L’Ordre" bonapartist, și al ziarului "Le Gaulois" monarhist), si pe «negrul» (scrie o duzină de volume, române și nuvele, pentru diverși angajatori). De abia în cursul anului
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
putință, nu numai cu dragă inimă nu o trec cu vederea, ci mai mult voi socoti-o ca un câștig și noroc al meu. După care, recomandând pe Excelențele Voastre pazei Îndurătorului Dumnezeu, rămân al Excelențelor Voastre totdeauna binevoitor vecin, servitor. Târgoviște, 6 Dechemvrie 1713.” El a contribuit în mod hotărâtor la răstunarea lui Constantin Brâncoveanu, probabil pentru a sprijini pretențiile la tron ale propriului fiu, Ștefan Cantacuzino. Alături de acesta el este executat în noaptea de 6 spre 7 iunie 1716
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronării s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
amanta lui Hitler ar fi avut origini evreiești, lucru ce nu este adevărat. Înainte ca relația lor să devină una serioasă, mâna dreaptă a führerului, Martin Bormann a verificat familia Evei pentru a se asigura de puritatea ei. Unii dintre servitorii de la Berghof au vorbit după război de extravaganța în care trăia și luxul pe care Hitler îl satisfăcea. Cu toate că führerul îi plătea toate cheltuielile cu vestimentația, cadourile pe care i le făcea nu erau de o valoarea foarte mare. În afară de
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
oferă să-i invite pe împărat și pe Tamora și este pe cale să plece, dar Titus insistă asupra faptului că "spiritul violului si a crimei” (Chiron și Demetrius), să stea cu el. Ea este de acord. Atunci când ea a plecat servitorii lui Titus îi leagă pe Chiron și Dimitrius, iar Titus le taie gâtul, în timp ce Lavinia ține un bazin în poala ei pentru a prinde sângele lor. El intenționează să îi gătească într-o plăcintă pentru mama lor. În ziua următoare
Titus Andronicus () [Corola-website/Science/312025_a_313354]
-
Novgorod și Ordinul teutonic, în care cavalerii au abandonat toate pretențiile la teritoriile rusești. Ujankov subliniază, de asemenea, cu privire la scara de luptă, că, pentru fiecare cavaler desfășurat pe teren erau intre 8 și până la 30 de combatanți, scutieri, arcași și servitori. Evenimentul este glorificat în filmul istoric al regizorului Serghei Eisenstein "Alexandr Nevski", lansat în 1938. Filmul a fost însoțit de alegorii propagandistice ale cavalerilor teutoni ca germani naziști, fiind creată o imagine modificată a bătăliei față de realitate. Cu timpul, imaginea
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
dau peste o aventură, si anume găsirea celor 70 de djinni captivi ai lui Akhnaton, un faraon din dinastia a optsprezecea. De la un Ferrari roz la cămile. Împreună cu Nimrod, unchiul lor; cu Groanin, majordomul cu un singur braț; cu Creemy servitorul lui Nimrod din Egipt și cu D-l Rakshasas, bătrânul djinn care suferă de agorafobie aceștia rezolva misterul și găsesc cei 70 de djinni într-un muzeu din Londra, menținând astfel balanța dintre bine și rău în echilibru. John și
Copiii lămpii fermecate () [Corola-website/Science/312145_a_313474]
-
și al soției sale, Eleanor a Portugaliei. În copilărie, el și părinții lui au fost asediați la Viena de Albert de Austria. O sursă relatează că, în timpul zilelor negre ale asediului, tânărul prinț ar fi umblat prin garnizoana castelului cerșind servitorilor și soldaților bucăți de pâine. La acea vreme, Ducii de Burgundia, o ramură cadet a familiei regale franceze, cu noblețea și cultura lor sofisticată domneau asupra teritoriilor semnificative aflate la granița de est și de nord a Franței moderne din
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
Codexului. La Alfea, Winx învață că pentru al învinge pe Darkar trebuie să obțină o nouă transformare, Charmix. Un nou profesor se alătură la Alfea, numit profesorul Avalon, care nu pare ceea ce a fi pentru că acesta este doar unul dintre servitorii lui Darkar. Acesta o capturează pe Bloom, deoarece Darkar are nevoie de puterile lui Bloom pentru a obține celelalte bucății ale Codexului și pentru a deschide portalul către Realix. Astfel Bloom devine „"Întunecata Bloom"”, iar misiunea de-al opri pe
Winx Club () [Corola-website/Science/312189_a_313518]
-
altfel în vedere pentru descrierea ce urmează. In România există de asemeni terme romane la Histria, Herculane, comuna Pietroasele, etc.. Atrium-ul este o curte interioară care împreună cu "porticul" și "latrina" formează "vestibulul băilor" (vestibulum balnearum) unde obișnuiau să aștepte servitorii. Acest "atrium" era utilizat de asemeni de tinerii care făceau exerciții în aer liber sau de vizitatorii băilor drept spațiu de promenadă. În incinta acestuia se afla și cel ce încasa sumele datorate pentru frecventarea băilor, sume ce nu se
Terme () [Corola-website/Science/312246_a_313575]
-
unui pasaj înainte de a intra în "sălile de baie" propriu-zise. Scopul acestei încăperi consta în depunerea hainelor de către persoanele ce doreau să intre la băi. În acea perioadă se obișnuia ca obiectele și îmbrăcămintea să fie lăsate pe mâna unor servitori, numiți "capsarii", recunoscuți pentru lipsa lor de onestitate. Aici existau ca și în "atrium" acele scaune din piatră numite "scholae". Din " Apodyterium" se poate ajunge în "tepidarium", "natatorium", "piscina", "baptisterium" sau "puteus". - Din " frigidarium" (piscină), aceia care vor să continue
Terme () [Corola-website/Science/312246_a_313575]
-
pătrunde în camera boilerelor sau urca pe acoperișul termelor. Persoanele însărcinate cu alimentarea focului -"fornacatores"- se aflau tot aici în "praefurnium". Termele de la Pompei dispuneau de trei boilere. Din fața acestora pornea un alt coridor ce ducea în "atrium" - spațiul destinat servitorilor . Setul de băi alăturate cu un spațiu alocat restrâns față de cel destinat bărbaților aparține femeilor romane. Urmărind la scară mică aceeași distribuire a spațiului aceste băi dispun de o intrare de serviciu ce duce printr-un vestibul la "apodyterium", amenajat
Terme () [Corola-website/Science/312246_a_313575]
-
în 1584 că fiu nelegitim al lui Pedro Téllez Giron, al III -lea ducele de Osuna, sau al lui Jorge de Alencastre, dar în zilele noastre se știe că părinții săi erau de condiție joasă, tatăl său fiind Andrés López, servitor al contelui de Molina de Herrera, iar mama lui se numea Juana Téllez. Sora să mai mare, Cătălina Téllez, s-a călugărit la mănăstirea Santa Magdalena din Madrid, sub numele de Cătălina de San José. Gabriel Tellez a studiat la
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
(în ), este o lucrare care consemnează istoria timpurie ungară, scrisă de de către autorul "Magister P", denumit de obicei Anonymus. El se descrie pe sine însuși drept „un supus servitor al regelui Bela”; existând însă mai mulți regi Bela la care s-ar putea referi. "" este păstrată ca și manuscris, în "Országos Széchényi Könyvtár (Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta)", și datat aproximativ anul 1200. Cercetătorul "Paul Lazăr Tonciulescu" a demonstrat
Gesta Hungarorum () [Corola-website/Science/311759_a_313088]
-
cu care plecă părintele Patrick pe insulă. Spre sfârșit, Lara găsește într-un labirint de pe insulă o carte magică cu ajutorul căreia reușește să distrugă spiritul malefic ce locuia pe aceasta insulă. "A patra parte" este un episod povestit de Dunstan, servitorul Larei, care le arata celorlalți doi locul în care Lara ținea ascuns un alt artefact renumit, "Iris". Lara îl angajează pe Zip, un afro-american expert în telecomunicații, ca să o ajute în aceasta misiune gen Matrix. Lara reușește la finalul poveștii
Tomb Raider Chronicles () [Corola-website/Science/311774_a_313103]
-
este surpins să vadă apărând în fața sa o piatră albastră, mare și șlefuită. Câteva zile mai târziu, asistă la nașterea din "piatră" a unui pui de dragon pe care îl denumește Saphira. Eragon crește dragonul în secret până când doi dintre servitorii Regelui Galbatorix, Ra'zac, vin în Carvahall în căutarea oului. Eragon și Saphira reușesc să scape ascunzându-se în pădure, dar Garrow este rănit de moarte, iar casa și ferma sunt arse și distruse. După ce Garrow moare, Eragon nu mai
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
o întâlnire între Garnet, Gerard și Tesimond în octombrie 1605. Aproximativ în același timp, în decembrie, sănătatea lui Tresham a început să se deterioreze. El a fost vizitat în mod regulat de către soția sa, de o asistentă medicală, și de servitorul lui, William Vavasour, care i-a documentat . Înainte de a muri, Tresham i-a spus și despre implicarea lui Garnet în misiunea din 1603 în Spania dar, în ultimele lui ore, și-a retras unele dintre declarații. Nicăieri în mărturisirea sa
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Romei și în dominația acesteia asupra lumii, în vreme ce Ben-Hur este loial credinței și poporului său. Messala îi cere lui Ben-Hur să își avertizeze compatrioții cu privire la protestele și critica împotriva Romei. Familia Hur are doi sclavi, care însă sunt tratați ca servitori respectați: pe bătrânul Simonides și pe fiica acestuia, Esther, care se pregătește de nuntă. Judah îi oferă acesteia libertatea drept cadou de nuntă; cei doi constată o anumită atracție unul față de celălalt. În timpul paradei organizată în cinstea venirii noului guvernator
Ben-Hur (film din 1959) () [Corola-website/Science/311073_a_312402]
-
după 12 ani de vasalitate. Cele două tabere s-au întâlnit în valea Sidim, unde Kedarlaomer a învins și a luat toate bogățiile Sodomei și Gomorei, precum și prizonieri, printre care și Lot, nepotul lui Avram, care după o ceartă între servitorii lor, datorită spațiului redus de pășunat (pe care-l aveau la dispoziție pentru turme), se mutase în Sodoma (Facera 14:10-12). Avraam, auzind că Lot a fost făcut prizonier, a luat trei sute optsprezece oameni și l-a urmărit pe Kedarlaomer
Sodoma și Gomora () [Corola-website/Science/311241_a_312570]
-
în virginitatea Lucreției: astfel încep să circule zvonuri despre incestul familiei Borgia. Câteva luni mai târziu are loc alt scandal. În 14 februarie 1498 este găsit în Tibru cadavrul lui Pedro Calderón, cunoscut și cu numele de Perotto, un tânăr servitor spaniol al papei. Burcardo, maestrul de ceremonie al papei, spune că tânărul "nu a căzut în Tibru din proprie inițiativă", adăugând că: "în oraș s-a vorbit mult". În "Diarii"-le sale, venețianul Marin Saudo povestește că împreună cu Perotto, ar
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]