3,720 matches
-
septembrie... Trecuse de înălțarea Sfintei Cruci, soarele ajunsese la Echinocțiul de toamnă. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... Totul era înecat în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scris eu o scrisoare, mâine o pun la poștă, când încep serviciul. Frusina începu serviciul și în drum se opri la poștă să pună scrisoarea. Zilele ei se scurgeau ca a pasării din povestirea “ Puiul” de Ion Alexandru Brătescu - Voinești, sfâșiată de durere că și-a părăsit puiul rănit și neputincios de a zbura alături de ea și de ceilalți frați ai lui, toamna, în țările calde. Cum a putut să i se întâmple chiar ei asemenea paradox, să se împiedice și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
tată, si a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la Santa Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în partea stângă a pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu fi sfâșiat în bucăți de oameni, el a cerut favorul de a fi spânzurat acolo. A primit acest favor și a fost îngropat la Templu. Bernardo Giuliani, cancelar, azi, a treisprezecea zi din mai, 1637. Documentul V Din Jurnalul lui Luca Landucci
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
un bătăuș de tată și a murdărit-o pe Stăpâna Noastră de la S. Maria Alberighi. Și-a înfipt un cuțit în stânga pieptului când a văzut că patrulă era pe urmele lui. A fost judecat în Templu. Pentru a nu fi sfâșiat în bucăți de oameni a spus că ar fi o favoare să fie spânzurat acolo; a fost înfăptuit; și a fost îngropat la Templu."214 Și pentru că este necesar ca lucrurile să trăiască și să treacă în memoria celor ce
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-am auzit și n-am realizat faptul că eram cu spatele complet descoperit. Pocnetul de pistol a făcut să răsune valea. Glonțul a trecut Însă pe lângă mine și a sfâșiat frunzișul arinului, care se afla chiar În fața mea. Tata a văzut că cei doi sunt după mine și a strigat cu disperare: Pe vale, Aspazia! A fost o greșeală. Eram aproape de pădure și nu cred că m-ar fi nimerit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ore de cântat. Căpitanul Îmi cerea destul de des să-i cânt „Mi-a venit aseară mama” și „M-am născut Într-un bordei”. Duioșia cuvintelor lui Vasile Militaru ne umplea inima de lacrimi, acele lacrimi care picură jale În suflet, sfâșiindu l fără zgomot. Dar mamele noastre?” Când gardianul o anunță pe Pazi să iasă din celulă și să-l urmeze la un birou, era chiar ziua a 40 a, după socoteala lui Capotă, care a rămas plin de uimire. Va
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
articol detractor ca, astfel, oricine dintre cititori să Înțeleagă ușor de ce este supărătoare această scriere păcătoasă: „Instalarea generalului Ion Antonescu ca primministru și plecarea regelui Carol al II-lea au favorizat inevitabil ascensiunea Mișcării Legionare pe scena politică a României sfâșiată de rapturile teritoriale și politicile dezastruoase orchestrate de camarila din jurul fostului monarh. Era o confuzie totală Între termenul de «martir» de conotație religioasă și cel de erou. La un an de la represiunea carlistă, la 22 septembrie 1940, acești «martiri» erau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
termenul ,,de recurs din 26 noiembrie 2010”, spre pildă, când este vorba de o dată calendaristică, stabilită de un magistrat pentru judecarea unei cauze. Sintagama „... a României sfâșiată...” constituie un dezacord gramatical. Termenul determinant al sintagmei citate trebuia să aibă forma „sfâșiate”. Este obligatorie repetarea prepoziției „de” În fața substantivului „politicile”, adică așa: „de politicile” Virgula de după substantivul propriu, Predeal” este superfluă. Teribil de ignorant este domnul Adrian Nicolae Petcu nu numai la gramatica limbii române, ci și la geografia României, de vreme ce nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
muritorilor de rând. Devii o fiară, mereu la pândă după forme de energie capabile să se metamorfozeze, să cuprindă Întregul univers În pumn. Glucoza e grosieră, dar cinstită. Poezia Însă e periculoasă. Face din om o fiară metaforică, capabilă să sfâșie carnea lucru- rilor pentru a ajunge la miezul nevăzutului. *** Întotdeauna i-am disprețuit pe drogați ca pe niște ființe lipsite de imaginație, incapabile să-și inducă singure, prin metode oneste, stări de percepție a structurii nevăzute a lumii. Când l-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care Îmi Înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
muritorilor de rând. Devii o fiară, mereu la pândă după forme de energie capabile să se metamorfozeze, să cuprindă întregul univers în pumn. Glucoza e grosieră, dar cinstită. Poezia însă e periculoasă. Face din om o fiară metaforică, capabilă să sfâșie carnea lucrurilor pentru a ajunge la miezul nevăzutului. Întotdeauna i-am disprețuit pe drogați ca pe niște ființe lipsite de imaginație, incapabile să-și inducă singure, prin metode oneste, stări de percepție a structurii nevăzute a lumii. Când l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de gheață care îmi înconjoară astăzi sufletul. Ce s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze mecanismul de asigurare a acesteia. Era îngrozită numai la gândul că vine după ea ori că dă drumul la vreun câine uriaș, dintre cei văzuți în curte la sosire, s-o sfâșie. I-a deschis-o cineva din afară. Era un băiat tinerel, în salopetă albastră. - Hai! Urcă repede în mașina aia, până nu se întoarce șefu’! îi vorbi el, arătându-i mașina de alături, care avea portiera din spate deschisă. Iulianei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pătuțul său. noroc de plînsetele acestuia, ele au alertat pînă la urmă vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat tînăr, nici patruzeci de ani, care zace de o săptămînă în turnul ascensorului. îmi povestește cum s-a prăbușit în gol de la etajul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
propus să ne căsătorim și ea a spus da. eu i-am oferit un inel, ea a plîns. Cred că am băut puțin prea mult după aceea, dimineața cînd m-am trezit toată casa era răvășită, toate rochiile matildei erau sfîșiate, paharele sparte, fotografiile rupte. aveam un gust amar în gură, nu mai puteam respira, fața de masă era ciuruită de arsuri. nu știu ce s-a întîmplat între noi. Dar știu că, dintr-o dată, ceva s-a rupt între mine și această
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o altă dorință, au respectat-o, astfel că eu am învățat - iar aceasta este lucrul cel mai minunat din viața mea - să am stimă față de mine însumi. Pentru tineri, stima de sine, pentru misterul ce îi învăluie și, uneori, le sfâșie inima, este un aspect foarte important. Dacă învățam aceste lucruri de mici, în viață nimeni și nimic nu va reuși să ne terfelească demnitatea sau să ne micșoreze libertatea. În mod paradoxal, nici măcar Dumnezeu. Spun aceasta deoarece și cu Dumnezeu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și, de furie, făcu spume la gură: - Ești un pungaș, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nepăsătoare, plictisită, Stănică însă plânse cu hohote, cîștigîndu-și simpatia femeilor care se găsesc mai tot timpul prin cimitire. Pascalopol arătă celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește, plini de revoltă în contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice, și acum dormea în casa grasului Pascalopol, dacă nu alături de el. Mâniat, Felix dădu cu palma în aer, ca să sfâșie această viziune supărătoare. Sufletul i se încordă de hotărâri. Are să fie un cuceritor, un bărbat fără nici un scrupul, ca atâția alții. Era singurul mod de G. Călinescu a fi prețuit de femei. Dacă Otilia ar fi fost acum acolo, ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ea la fel, în scopul stimulării, când sosi Stănică. Primejdia era înlăturată. - Să mă iertați c-am întîrziat, dar de-abia am scăpat desocru-meu. Olimpia, ce să-ți spun, iubitul tău tată e imposibil. A aruncat pernele pe fereastră, a sfâșiat cearșafurile, a făcut un tămbălău grozav. - Ce are? întrebă madam Iorgu.Stănică râse. - Are gărgăuni, madam Iorgu, ce să aibă? I-a intrat în capcă duhul sfânt, prigonit de oameni, s-a ascuns în cearșafuri, și se supără când bați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]