2,809 matches
-
să mă prindă în mreje. În noaptea aceea mă văzuse în mașina parcată și a înțeles că o seducție gen Betty Short mă va aduce în brațele ei. Dorința din spatele acestei înscenări m-a mișcat, deși minuțiozitatea șiretlicului îmi provoca silă. În acea primă zi Madeleine și-a schimbat înfățișarea de îndată ce a închis ușa. O clătire rapidă i-a readus culoarea părului la castaniul ei închis și la tunsoarea paj, iar rochia neagră, mulată, s-a făcut nevăzută. Am încercat aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba de Beth Short. Ted Carmody își făcu cruce. — Sărmana Lizzie! Ați prins un fir? De-asta vă aflați aici? Am pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton de Snickers și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să-și descuie lacătele trupului. Când Iacob a găsit-o pe Rahela la copacul lor cunoscut, ea l-a blestemat cu toată gura, l-a făcut hoț și ticălos, un diavol și un porc care a intrat cu de-a sila în turmă, printre câini și capre. L-a acuzat că n-o iubește. A țipat că ar fi trebuit să-și dea seama că era Lea acolo, sub vălul de mireasă, lângă el, la ceremonie. Ar fi putut să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am observat că Emilia vomase între timp lângă roata din față; fiecare ne ferisem de celălalt ca să nu ne arătăm miloși. N-as fi vrut să repet aceeași ispravă acum. Curioși, și unii dintre ei cârcotași, bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu știu. S-ar putea. Dar eu am aflat de la mine cât de adânc poți să decazi uneori. Mizerabilele mele vânători m-au învățat în privința asta aproape totul. Am și acum gust de noroi în gură. Păcat că îmi e silă să vorbesc despre această învățătură. Aș spune lucruri interesante despre civilizația noastră care ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf și am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient de asta ca să devin un impostor oarecare. Mi-am amintit fraza chicotită de Emilia: „Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa, totul s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești un om norocos”, mi-a zis odată Dinu. „De ce?” l-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu zicea nimic, mă privea doar și citeam în ochii lui o ură mută pe care nu mi-o lămuream. Apoi, cu un gest de silă m-a împins cu piciorul spre zid. Aproape totdeauna după ce-l întâlneam trebuia să mă aștept la ceva rău. Ori mi se aplica o pedeapsă, ori eram percheziționat până la piele. Și niciodată nu știam de ce. După ce am intrat în grațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (până și violurile trebuiau să fie ratate acolo!) și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mică bucată de pânză. Și pot fi învinuiți taurii pentru asta? Nici măcar azi, când am altă perspectivă asupra lucrurilor, nu pot să regret că nu m-a mulțumit să cioplesc cruci într-un atelier oarecare, că mi-a fost silă de mediocritatea mea. Pot să regret numai că am vrut să renunț la ea prin orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am căutat într-un deșert. Tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se păruse lui Iahuben? În ajun soldatul văzuse de câteva ori lângă zarea din față o oază, care apoi dispăruse, topită poate în nisip. Apa din burdufuri era clocită și puțea. Taurii o beau fără poftă. Au băut-o în silă și cei doi drumeți. N-ar fi băut-o, dar trebuia s-o bea. Hrana le făcea scârbă. Mâncau curmale, care erau totdeauna așa de gustoase, iar acum li se păreau fără gust. Iahuben știa din auzite că unele neamuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am recunoscut. Ce ai? Îți pare cumva rău că rămîi? - Nu... Am venit la tine pentru altceva. Mânia zeului se preface în urgie! Și Tela arătă cu o mână tremurătoare spre miazăzi. Auta nu pricepu. - Care zeu? întrebă el în silă. - Zeul nopții, cel care și-a deschis spre noi ochiul mâniei. Prea obosit ca să se mai gândească și acum la steaua necunoscută, Auta nu-i răspunse nimic. Dar vrăjitorul Tela nu se lăsă: - Vino să vezi, Auta! Acum va începe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum că nu aș avea dreptul să fiu acolo (chipurile). Atunci replic cu o mutră deformată de silă: Ai vorbit așa, să te afli în treabă. Atât te duce capul. Sau dacă cel ce spune e mai diplomat, subtil: În mintea ta, se poate. În fine, mi se ia un lucru dosarele mele. Și eu le vreau. Intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe când se înturna de la slujbele sale de la Comitetul Central, dă înapoi limuzina, se descalță de ea, așează urechea pe grătarul canalului de scurgere și, concentrîndu-se, deslușește printre borangicul și mileurile pânzelor de păianjen, chiotele îngropaților: ...Mi-am lăsat barbă cu sila Ca să nu-ți rănesc pupila... O dată se făcu fleașcă inimioara Cârmaciului. Domnule, francmasonul nu-i de ici, de colea, dumnealui suferă! Crucea și paștele mă-sii de derbedeu!..." Pune el gura pe muștiucul puturoșeniei de țeavă, ce-și petrecuse veacul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tablourile se scofâlceau ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic și de persecuție al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o zdravănă construcție de casă boierească, la sfârșitul secolului trecut. În sfârșit, un comutator electric clănțăni și zorile electricității puseră iarăși în evidență rochiile de dantelă ce fuseseră cu delicatețe boțite, primii pași ai surorilor. Pași ce le ieșiseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar. Te caut și pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e sila de mine Când Tu cu iubire mă ierți și mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
mod de a egaliza presiunea este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea să se agațe de sân pentru că e prea epuizată ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de ciudată. Îi spun că e chiar opusul lui ciudat. De fapt, s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din somn că m-am trezit și te-am văzut pe patu-mi, Boțind cerșaful meu cel alb cu mâna ta gentilă; Abia al hainei tale gaz de umăru-ți se ține Și sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă Și proaspeți, albi, rotunzi și tari ei se ridic, se lasă Și ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă. La răsuflarea cald-a ta se coace-uscata gură, Se văd frumoși mărgăritari ce-ntredeschiși defilă. Cu brațul meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mușc gurița ta de tremurai febrilă; Și tu te aperi surâzând c-o mîn-acoperi sânii, Privirea ta înnoată ud, când blândă, când ostilă, De bună voie, lîngezind, te lași de șold răpită, Dar retrezită din amor, tu te desfaci cu silă Și de turbare s-a-ncleștat, s-a strâns gurița-ți creață; Tu de pe frunte păru-ți dai, plângi tremurând, copilă, În șolduri boiul ți-l îndoi ș-ai vrea să-mi scapi din mână Precum se-ndoaie, vrând s-o rupi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. {EminescuOpIV 245} Și-s fericit... Pulsează lunga vreme În orologiu cu pașii uniformi... De ce te temi? Cu mine nu te teme! De nu te culci, te culc cu sila... Dormi! {EminescuOpIV 246} ÎN FEREASTRA DESPRE MARE În fereastra despre mare Stă copila cea de craiu - Fundul mării, fundul mării Fură chipul ei bălaiu. Iar pescarul trece-n luntre Și în ape vecinic cată - Fundul mării, fundul mării Ah! de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe tine, ce crud le-ai spăriet Din tainica lor umbră... Și sufletu-ți fierbinte Abia-mi mai e o slabă aducere a minte... {EminescuOpIV 266} PENTRU PĂZIREA AUZULUI Dacă auzi în aer cântare dulce, veche, O taie chiar-cu sila de la a ta ureche - Căci cîntecele-acestea te-nchină desmierdării Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării; Se varsă în lăuntru-ți a aerului miere Slăbănogindu-ți mintea și mândra ei putere Și acea socoteală măreață-mbărbătată A sufletului mândru o-ntunecă îndată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]