KorAP: Find »[drukola/base=silabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...145 >

3,605 matches

Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

discriminare în pronunție, deși în labiolectură diferențierea se realizează în contextul cuvântului și enunțului propozițional. Se exersează sunetul în silabe deschise și închise, și se precizează diferența între pronunția lui t în comparație cu p și a lui d, în comparație cu b în silabe ca pa-ta, ba-da. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei N - NutacismulPararanutacismul Fonemul n este o consoană ocluzivă alveolară, având sonoritate și rezonanță nazală, ceea ce îi conferă un aspect de semivocală. Poziția sistemului articulator este asemănătoare celei necesare pronunțării consoanelor t

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
exersează în silabile de tipul vocală-n unde are o poziție favorizantă în obținerea sonsorizării, după care îl introducem în cuvântul și propoziția de unde a fost separat. Utilizăm cuvinte în care fonemul n are poziție finală sau face parte din silabe inverse - ban, lan, an, andrea, scaun, - apoi trecem la exersarea fonemului în poziție inițială sau în silabe directeneam, nuc, nas, mâna, mănânc. Metoda analitică de a formula propoziții care sunt supuse analizei prin despărțire în cuvinte, în silabe și sunete

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
îl introducem în cuvântul și propoziția de unde a fost separat. Utilizăm cuvinte în care fonemul n are poziție finală sau face parte din silabe inverse - ban, lan, an, andrea, scaun, - apoi trecem la exersarea fonemului în poziție inițială sau în silabe directeneam, nuc, nas, mâna, mănânc. Metoda analitică de a formula propoziții care sunt supuse analizei prin despărțire în cuvinte, în silabe și sunete, urmată apoi de metoda sintetică prin care exersăm pronunția fonemului n separat, reluând procesul invers de reconstituire

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
parte din silabe inverse - ban, lan, an, andrea, scaun, - apoi trecem la exersarea fonemului în poziție inițială sau în silabe directeneam, nuc, nas, mâna, mănânc. Metoda analitică de a formula propoziții care sunt supuse analizei prin despărțire în cuvinte, în silabe și sunete, urmată apoi de metoda sintetică prin care exersăm pronunția fonemului n separat, reluând procesul invers de reconstituire a silabelor, cuvintelor și propozițiilor sunt modalitățile obișnuite de antrenament articulator. Asocierea vocalică este facilitatoare în obținerea sonorizării și rezonanței în

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
nuc, nas, mâna, mănânc. Metoda analitică de a formula propoziții care sunt supuse analizei prin despărțire în cuvinte, în silabe și sunete, urmată apoi de metoda sintetică prin care exersăm pronunția fonemului n separat, reluând procesul invers de reconstituire a silabelor, cuvintelor și propozițiilor sunt modalitățile obișnuite de antrenament articulator. Asocierea vocalică este facilitatoare în obținerea sonorizării și rezonanței în cuvinte ca: în, gând, stâncă, cânt, cană, mână, mănâncă, nas etc. Corectarea deformărilor de articulare ale fonemului n - Parazitarea articulării cu

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
elimina acest defect prin sublinierea fonației vocalice inițiale, prin adăugarea altei vocale înaintea fonemului n, în cazurile de mai sus - a, u, i, cu care se fac câteva exerciții de pronunție: una, unu, iunie, după care se desparte cuvântul în silabe astfel: a-na, u-nu, i-ni, insistând ca subiectul să pronunțe silabisind până dispare vocala î parazitară. - Extinderea rezonanței nazale pe vocalele vecine este un defect care trebuie să fie combătut imediat prin articularea prelungă a vocalelor vecine în contextul

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
a unei bomboane tip acadea; - se acceptă ocluzia interdentală la începutul exerciților, urmând ca retragerea limbii în spatele dinților să se facă treptat, pe măsură ce logopatul conștientizează calitățile acustice și kinestezice ale fonemului. - dezvoltarea sonorizării se realizează prin antrenamentul pronunției sunetul în silabe închise, cu grad ridicat de coborâre a maxilarului îan, on etc.) la articularea vocalei, pentru a evidenția vizual trecerea spre ocluzia articulatorie a lui n, care poate fi acceptată ca realizabilă cu limba între dinți. Treptat, unghiul dintre maxilare se

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
la articularea vocalei, pentru a evidenția vizual trecerea spre ocluzia articulatorie a lui n, care poate fi acceptată ca realizabilă cu limba între dinți. Treptat, unghiul dintre maxilare se micșorează prin ridicarea cu mâna a maxilarului inferior și folosirea articulării silabelor: un, in, în - care au un grad de deschidere mai mic a mandibulei și în care limba este obligată să se ridice pentru a produce ocluzia. - n - ul interfonemic se poate obține articulând un m prelungit cu maxilarele puternic închise

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
sunetul caracteristic fonemului s. Jetul de aer trebuie să aibă o forță suficient de mare să poată rostogoli un creion pe o masă plană, să poată mișca o fâșie de hârtie ținută în fața gurii. Fonemul s emis se exersează în silabe deschise: sa, so, se, si, apoi se introduce în cuvintele din care a fost detașat, în poziție inițială, urmat de o vocală deschisă: seamănă, sare, sală, pronunțând silabisit și legat fiecare cuvânt. În final, se realizează propoziții simple ce conțin

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
mișcări de lateralitate a maxilarului cu limba pe planșeul bucal; - mișcării de coborâre a mandibulei dirijată prin apăsarea limbii. Antrenamentul labiolecturii și simțului tactil Diferențierea sunetelor africative, cu și fără sonoritate, de sunetele din a doua regiune de articulare în silabe, cuvinte și propoziții, la diferite distanțe și incidențe de sursa vorbitoare, cu și fără participarea vederii la hipoacuzici. Se face comparația între fiecare sunet și sunetele înrudite: s-z, ș -j; - Se exersează diferențierea în cuvinte asemănătoare, explicându-se semnificația

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
conectat. Subiectul trebuie să sufle suficient de puternic și continuu ca morișca să se învârtă constant sau becul să stea aprins în timpul articulării; - Metoda analitică impune ca sunetul s să fie articulat corect separat, apoi i se asociază vocalele în silabe deschise, apoi în silabe închise. - Prin metoda sintetică se introduce sunetul în cuvinte scurte: la primele cuvinte fiind prezent în poziție inițială, apoi în poziție mediană și finală. Se aleg propoziții în care sunetul apare frecvent îSorb supa. Soarele este

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
sufle suficient de puternic și continuu ca morișca să se învârtă constant sau becul să stea aprins în timpul articulării; - Metoda analitică impune ca sunetul s să fie articulat corect separat, apoi i se asociază vocalele în silabe deschise, apoi în silabe închise. - Prin metoda sintetică se introduce sunetul în cuvinte scurte: la primele cuvinte fiind prezent în poziție inițială, apoi în poziție mediană și finală. Se aleg propoziții în care sunetul apare frecvent îSorb supa. Soarele este sus. Sanda sare sus

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
pronunțarea a două cuvinte asemănătoare fonetic, dar diferite prin cele două consoane omonime: sac - zac, sale - zale, sare - zare în timp ce logopatul palpează cu mâna laringele, iar cu bețisorul simte intensitatea vibrației în dantură. Odată obținut, fonemul z se introduce în silabe diverse alături de grupuri consonantice: zmeu, zgură și în diferite poziții în cuvinte: zeamă, hazna, mazăre, roz, harbuz. Datorită puternicelor vibrații resimțite, fonemul z nu întâmpină dificultăți deosebite în emitere încât odată pronunțat corect se introduce în sintagme și în propoziții

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
s, ci transferul fonemic în ș, prin pronunție repetată și accelerată cum ar fi sti-sti-ști-știre sau isi-isi-isi-iși-ieși. Logopatul poate fi încurajat, în cazul pronunției corecte, prin atitudinea afirmativă din cap și din priviri, pronuntându-se cuvântul „așa'. Altă tehnică utilizează pronunția silabelor so, su cu vârful limbii ridicat spre palat, sau a cuvintelor: șosetă, șoșon, șuier. Odată emis corect, fonemul ș trebuie introdus în cuvântul din care a fost detașat, apoi trebuie fixat și consolidat prin repetiție în poziție intițială, intermediară și

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
realizăm rostirea sunetului. - Dificultățile în transferul interfonemic pe consoana ș, mai ales în cele la care este urmat de o ocluzie palatală: școală, școlar, pișcot, roșcovan, necesită reluarea descrierii pe machetă a poziției organelor fono-articulatorii și exersarea cuvintelor izolat, pe silabe, literă cu literă, apoi sintetic în cuvinte și în propoziții. - Conversia în s a fonemului ș ne obligă să corectăm, în primul rînd, poziția buzelor, printr-o mișcare de întindere ușoară înainte și imitând poziția pentru fluierat. Cu gura larg

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
părții dorsale a limbii spre regiunea dentoalveolară, vârful limbii rămâne coborât în spatele arcadei dentare inferioare și se exprimă un sunet interfonemic s-ș acceptabil pentru inteligibilitate - Obținerea ș mediopalatal implică ridicarea posterioară a vârfului limbii; Se introduce fonemul ș în silabe deschise simple, apoi în cuvinte scurte respectând principiul progresivității, iar în final în cuvinte diverse și propoziții. La 3-4 ședințe se revine la exersarea fonemului ș, fără a obosi logopatul sau a i se sădi sentimentul nereușitei în cazul unei

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
laringiene și sesizează simultaneitatea lor cu emisia curentului de aer. Pronunția lui j este dificilă dar nu imposibilă în cazul unei deprinderi bune de pronunție a sunetelor complementare. Obținerea unei variante interfonemice pentru început este mulțumitoare. Se exersează consoana în silabe deschise și în cuvinte scurte: joc, jeg, jar, jale. Se rostesc propoziții simple sau sintagme cu semnificație cunoscută, care conțin în cele două cuvinte sunetele complementare: Joc șah, Zac jos, timp în care logopatul face analiza tactilă și vizuală a

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
unică: Copiii se joacă. Subiectul sesizează în cadrul exprimării consoana j și semnalizează prezența sa, apoi încearcă să reproducă cuvântul conținător al consoanei, iar în final propoziția. La cuvintele la care se întâmpină dificultăți se face analiza cuvântului prin despărțire în silabe și litere. Logopatul urmărește procesul de despărțire al cuvântului și îl reproduce pas cu pas după logoped, iar apoi în mod independent. Metoda analizei este dublată de sinteza fonetică a cuvântului care este exersat în propoziții de diverse complexități. Dacă

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
esență, corectarea sigmatismului pentru j impune exersarea articulării lui z și a lui ș. După ce sunetul z este corect articulat se poate trece la articularea lui j ridicând progresiv vârful limbii către palat, pe fondul vibrației laringiene. Se exersează articularea silabelor: ji, jo, ju, ja, je, apoi în cuvinte ca jilț, joi, jar, jeton, ulterior în cuvinte în cele trei poziții: joacă, lejer, montaj, și în final în propoziții cu voce normală, șoptită și tare. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei Ț

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
forma literelor contopite și întinse printr-o mișcare scurtă, se poate sugera logopatului acțiunea de pronunțare concomitentă a celor două sunete cu apariția noului sunet ț. După câteva exerciții, se poate obține articularea africativei ț ce este introdusă ulterior în silabe și cuvinte în poziții diferite: țap, țăran, rață, lanț. Din cuvinte se fac propoziții cu complexitate progresivă: Țapul stă în coteț. Pun ața în ac. Mă înțep cu acul. Am o mâță și un cățel. Țin cățelul în lanț. Corectarea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
și suficient de puternic încât să deplaseze o minge ping-pong așezată pe o masă în fața gurii. Se poate folosi pentru exemplificare niște boabe de cafea sau mărgele care se împrăștie la articularea fonemului ț. Se exersează sunetului, pronunțat corect, în silabe deschise: ța, ți, țo, țu, țe și apoi în silabe închise: țel, țac, țin, laț, maț, în poziție ințială și finală, în cuvinte de dificultate progresivă, precum și în cuvinte în care fonemul ț ocupă o poziție finală înmuiată, ca în

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
așezată pe o masă în fața gurii. Se poate folosi pentru exemplificare niște boabe de cafea sau mărgele care se împrăștie la articularea fonemului ț. Se exersează sunetului, pronunțat corect, în silabe deschise: ța, ți, țo, țu, țe și apoi în silabe închise: țel, țac, țin, laț, maț, în poziție ințială și finală, în cuvinte de dificultate progresivă, precum și în cuvinte în care fonemul ț ocupă o poziție finală înmuiată, ca în cuvintele: marți, lați, hoți, toți etc. î22, 184, 228) Se

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
ge și gi. Dacă aceste sunete au fost inițial învățate cu sonoritate corectă, este suficient să ne întoarcem la cuvintele în care au fost predate, procedându-se la pronunția unitară, apoi analitică a cuvântului primordial, sinteza pe litere și pe silabe a noului cuvânt la care s-a pierdut sonorizarea. Astfel corectăm articularea defectuoasă a sunetelor ge, gi. Desonorizarea este o omisiune frecventă la logopați și pentru alte consoane, încât prezența ei este o consecință a desonorizării elementare a sunetelor d

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
i semivocalic, corijăm defectul apărut în pronunție. - Pronunțarea disjunctă a grupului ge, gi în sunetele g-e sau g-i se datorează întârzierii vocalizării lui e și i sau intercalarea unei vocalizări excesive a lui î. Prin exerciții de rostire a silabelor je sau ji se elimină pauza articulatorie, apoi prin articularea împreunată dje, dji eliminăm defectul de articulare. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei R - Rotacismul - Pararotacismul Fonemul r este o consoană vibrantă linguo-alveolară și sonoră. Vibrațiile limbii se produc pe zona

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
să nu se atingă de limbă și comandăm logopatului un expir scurt și mai energic care va permite să desprindă limba într-o acțiune vibrantă. Uneori, poziția deschisă a pronunțării vocalelor poate permite obținerea vibrantei r prin asocierea acestora în silabele: ro, ru. Deprinderea sincronizării vibrație linguale cu fonația laringiană Uneori sunetul emis de surdomuți conține un aspect de vibrație linguală dar nu conține nici un element de fonație laringeană. Dacă palparea vibrațiilor submaxilare, care sunt unele din cele mai puternice vibrații

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]