4,282 matches
-
Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar o siluetă, o pată albă, verticală care se mișca și gesticula, deși mișcarea probabil că era pricinuită de scînteierea aerului cald dintre vîrful muntelui și ochii lui. Lui Thaw mișcarea îi sugera o femeie într-o rochie albă care făcea cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreunei fabrici bombardate, sau șoptită în strada întunecată de cineva care se apleca brusc peste pervazul ferestrei. în seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse cu cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri. Cerul era cenușiu și, dincolo de acoperișuri, Cathkin Braes părea turtit și întunecat, asemeni unui zid care închidea orașul, deși zărea siluetele copacilor proiectate pe linia orizontului. își aminti cum îi povestea mama despre acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori coborî și mai apăsător, degajînd o bură subțire ca o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ea fremătă puțin și zise: — Cred că e cazul să plec acum. Bineînțeles, spuse el și se ridică în picioare. Visam. O să te conduc acasă. O ajută să se îmbrace și coborîră. Se opri în gura gangului și-i arătă siluetele gemînde ale copacilor din parc. — Haide s-o luăm prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putem depinde de educația patronilor noștri. Conform tradiției, în faza de haos, duhul lui Dumnezeu apare sub chip pe pasăre. Eu îl voi reprezenta sub formă umană deasupra vîrfului ferestrei din mijloc. E mic și arată ca un scufundător, o siluetă întunecată, așa că nu putem vedea dacă se năpustește spre noi sau într-o parte. El este sămînța fertilizatoare a haosului, cuvîntul care îl va organiza în lumi. — Perfect ortodox. — Uitați și plafonul. Primul panou arată lucrarea zilei de luni, facerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un somn dulce. Se trezi la spitalul Southern General și rămase aproape două săptămîni acolo. CAPITOLUL 30. Abandonul Lanark se uită pe fereastra salonului, la un pat care părea a fi o reflectare a patului său, în afară de faptul că silueta de-acolo se afla sub cearșaf. — Thaw a ucis de-adevăratelea pe cineva sau a fost încă una dintre halucinațiile lui? întrebă el. Nu pot spune povestea așa cum o vedea el. — A fost arestat de poliție? Nu. La spital îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
baie. Rima stătea în fața unei oglinzi, pieptănîndu-și părul peste umeri cu mișcări egale și lente. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, de culoarea chihlimbarului, cu mîneci lungi, și cu sandale din piele galbenă, iar Lanark rămase pe jumătate hipnotizat de silueta ei elegantă, de un auriu rece. — Ei? murmură ea. — Nu-i deloc rău, zise el și începu să se spele la una din chiuvete. — De ce nu-mi spui că sînt frumoasă? — Cînd o fac, îți bați joc de mine. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și catifeaua de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu greu sufletul și simțindu-și genunchii și mîinile înghețate. O lumină se îndrepta spre ei, peste gheață, și auziră o voce spunînd: — îmi cer scuze pentru întîrziere. Pe măsură ce lumina se apropia de ei, observară că era purtată de o siluetă întunecată cu o bandă albă care-i separa capul de umeri. în cele din urmă, în fața lor se opri un preot. Poate că era între două vîrste, dar avea o față însuflețită, netedă și tînără. Ridică felinarul și păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bucătărie, așa că podul trebuia să fie undeva prin apropiere. Jgheabul servea și de pasarelă, așa că merse spre zgomot și ajunse la un parapet de piatră de unde se vedea piața orașului. Era o piață liniștită, în care se zăreau doar cîteva siluete minuscule care o traversau. Clădirile de pe latura depărtată erau vechi case de raport cu magazine la parter, și cîteva ferestre de la etaj erau acoperite de draperii și luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rîu“, își zise el, „la docuri, macarale și depozitele mari“, dar de data asta se înșela. Micul rîu curgea în fluviul principal, care-și întindea brațele de apă liniștită, dar acestea se despărțeau printre cărări care înconjurau un stadion gigantic. Siluetele alergau, săreau pe piste, iar pe iarba bogată din centru se odihneau atleți în costume divers colorate, și dinspre peluzele aglomerate se ridica vuietul aplauzelor. Nava lui Lanark se alătură celorlalte care zburau în cerc deasupra. Din cînd în cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iese cel mai clar în evidență în purificarea prin înghițire de la sfîrșitul capitolului 6. îVezi și DISNEY, DUMNEZEU și FREUD). Dar eroul, Lanark, dobîndește o dimensiune politică nejungiană, fiind înghițit de Leviatanul lui Hobbes. îVezi Hobbes) KAFKA FRANZ Cap. 39, Silueta din fereastră este din ultimul paragraf al Procesului. KELMAN, JIM Cap. 47. Comportamentul lui Dumnezeu și apologia lui este un Plagdif al povestirii Acid: în această fabrică din nordul Angliei, acidul era esențial. Era ținut în căzi imense. Deasupra erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un dom imens și verde și, uitîndu-se la el, Lanark văzu o priveliște uluitoare. Dincolo de curba din stînga, se zărea o siluetă umană mică, proiectată pe albastrul cerului, care urca rapid. Lanark oftă de plăcere, se opri și privi albastrul cerului. „Mulțumesc!“ zise el, și o clipă i se păru că vede stafia unui bărbat care mîzgălește ceva pe un pat plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-o capcană. Dar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate, mese, dulapuri de perete pline cu flacoane și eprubete, iar într-un colț ― alungită pe un platou mobil ― o formă acoperită cu un cearșaf alb. Uitându-se la silueta întinsă, Gosseyn simți cum, treptat își pierde stăpânirea de sine! De zile întregi i se tot vorbea de celălalt corp al său și dacă imaginea sugerată verbal, deși o respinsese, totuși îl afectase, acum era cu totul altceva, o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
individualizează mai mult și devine mai originală. CE PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un lung șir de gherete amplasate chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]