KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

loc și Își sprijini bărbia În palmă. După ce se gîndi mai bine, ne explică: nu căuta „fantezii atletice sau măsuri de disciplină pedagogice, voia o imagine mai adecvată a societății din ziua de azi caracterizată de inflație, dezarmare și un simț dezvoltat al sentimentului de iubire Între surori“. Luând o pauză, adăugă: — Chiar dacă e mai ușor de spus decât de făcut... — Ce vrei să spui, Felix? Karp se Îndreptă de spate. — Ceea ce noi numim literatură interzisă e mereu ceva scris de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la viață de unul singur Într-un timp atât de scurt, În mai puțin de doisprezece ani. Mâinile, picioarele, nasul, urechile sau gura erau simple extensii ale creierului. Îi executau comenzile, conștient sau inconștient, dar niciodată n-au explorat lumea simțurilor pe cont propriu. Singurul organ care făcea acest lucru, deși putea sta degeaba, ca și când n-ar fi existat, Începând să se agite abia spre noapte, Întărindu-se Încet, dar sigur, dornic de atenție, mai multă atenție, până când toate funcțiile fizice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așa câteva minute. Apoi m-am ridicat Încet ca un mim, și am șters-o pe lângă tejghea, cu pași lungi, elastici. A trebuit să mă stăpânesc să n-o iau la fugă. Și totuși, de Îndată ce am Închis ușa după mine, simțul măsurii mă părăsi, și am coborât scările două câte două. — Domnule, o să vă rog să scrieți mai... Domnule! Domnule! Capitolul paisprezece Când am ieșit În după-amiaza fierbinte și umedă, gândurile Îmi zburdau care-ncotro. Cu toate că n-am reușit să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
creația supremă, acea minune a verticalității trebuie să fi fost o senzație biologică ce umbla pe vârful degetelor. Am experiență În domeniu. Știam, desigur, că pentru a deveni um membru al sexului slab, trebuia să schimb punctul de echilibru și simțul gravitației. În consecință, eram obligat să merg mai Încet decât de obicei, cu pași mici care temperau și tamponau postura provocatoare pe care am adoptat-o. În plus, poziția mea avea să devină și mai stridentă, dar și mai expusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
poșetă și, sprijinindu-mă de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sub semnul Întrebării, astfel Încât să poată prelua cazul - ceea ce Frăției Îi convine de minunăție. Singura chestie nerezolvată era problema cu filmul. Anton n-a putut să spună unde era, așa că Hauptstein l-a omorât. Apoi am apărut eu, al șaselea simț, dar raționalitate, zero, și, dintr-o dată, i se oferise o soluție mai bună. Din păcate fusesem drogat atât de tare că am luat-o razna de tot. Mai târziu, după ce Hauptstein și oamenii lui s-au cărat, Wickert a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

alții uită de asta invariabil, dar ea își aduce aminte plină de religiozitate, fără a trebui măcar să-și facă însemnări pe calendar. Are devoțiunea în sânge. Pare a fi, susține ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo șase-șapte ani, de unde să știu că n-are de gând să-l folosească? Ce-ar trebui să fac, să-ncerc s-o înfrunt la șapte ani? Nu am un simț al strategiei prea dezvoltat, ce Dumnezeu - probabil că la vremea aia n-am nici treizeci de chile! Cineva îmi flutură un cuțit pe sub nas, bănuiesc că, pe undeva, există o intenție ascunsă de a-mi da cep! Dar de ce? Ce-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
reguli elaborate de nimeni altul decât de Nimeni Altul, reguli pe care fie să le respecți fără crâcnire, oricât de idioate ți-ar părea (și, astfel, supunându-te, rămâi în grațiile Lui), fie le încalci, cel mai probabil în numele bunului simț vexat - le încalci fiindcă nici măcar unui copil nu-i place să fie considerat cretin și dobitoc - da, le încalci, deși e foarte probabil (mă asigură tata) ca la următorul Yom Kippur 1, numele tău, ăla formidabilu’, e-e, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag un smac pe brațul șiksei adormite, nu știu. Crezi cumva că o doză de bun simț? O doză de decență? Să-mi fi venit mintea la cap, cum se zice? Ei bine, unde mi-or fi fost mințile în după-amiaza când, venind acasă de la școală, am găsit-o pe maică-mea plecată și frigiderul aprovizionat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă întreabă: — OK, ce-i ăla Agamemnon? Așa că mă apuc să-i explic, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu ideile „socialiste“ și/sau „roz-bonbon“ ale candidatului nostru, după ce îi punea la zid și simțul umorului, Dovlecel se apuca, pe un ton ceremonios și (admirabilă performanță!) fără strop de sarcasm - ai fi zis că face parte din juriul unui concurs de plăcinte, într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
așa cum era! Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și numai bun simț, fără ocolișuri. Doar că asta l-a înfuriat pe Portnoy al nostru, l-a scos din pepeni pe Conașu’ Cu Draci. Cum adică de ce să faci una ca asta? De ce crezi tu, măi, goiete, măi toanto! Du-te și stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
într-o profesiune idealistă, jocuri jucate fără fanatism sau violență, jocuri jucate între oameni care gândesc cu toții la fel, jocuri în care se râde mult. Ce era rău să crezi în toate astea? Ce s-a întâmplat cu bunul meu simț de la vârsta de nouă, zece, unsprezece ani? Cum de am putut să ajung propriul meu dușman și detractor? Și-atât de singur! Vai, atât de singur! Nimic altceva decât un ego! Închistat în sine! Da, trebuie să mă-ntreb (în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce amândoi am dat pe gât câte o sticlă de bere evreiască, tractoarele, buldozerele sau tancurile? și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă luminată În fața intrării artiștilor, ar fi considerat-o doar o provocare pentru simțurile lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa slabă care pendula pe culoar, cu corpul zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la cel mai mic detaliu. Ai băut cu mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe mine. Trebuie să ai puțin simțul proporțiilor. Nu lipsesc decât o săptămână. — Bărbații ăștia, spuse domnișoara Warren vag amenințătoare și, când Janet Pardoe se ridică să traverseze piațeta, o prinse și o strânse de braț cu o forță extraordinară. Promite-mi că vei fi prevăzătoare. Oh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
peron. A fost scurt (nu fi caraghios. Am spus scurt. S.C.U.R.T.), ceea ce nu ascunde complet o inimă caldă și plină de Înțelegere. Pus să-și evalueze poziția În literatură, cuvintele lui au fost: „Mă declar cu tot bunul simț pe care-l am Împotriva introspecției morbide cultivate de unii scriitori precum Lawrence și Joyce. Viața e un lucru minunat pentru cei aventuroși, cu o minte sănătoasă Într-un trup sănătos“. Domnul Savory, care se Îmbracă decent și fără excentricități

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea, nu spusese „Încântată să te cunosc“. Ani de zile oscilase indecisă Între clase sociale, fără să aparțină alteia decât teatrului, pierzându-și bunul simț Înnăscut și neavând acces la rafinamentul natural. Acum se Întoarse cu plăcere la arhetip. — N-aș vrea să fiu o sperietoare ca tine nici să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

nebunie să port bijuterii pe plajă. Tinsley, nu crezi că astea sunt exact În stilul Talitha Getty 1? —Foarte Talitha. Îi ador stilul. Dacă vrei să mori, să o faci luând o supradoză de heroină și toată lumea Îți va adula simțul modei pentru totdeauna, a afirmat ea. —E groaznic să spui așa ceva, o admonestă Lauren. Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am replicat, pupând-o și eu. —Nț! Arăt groaznic, zise Lauren, trăgând de rochie. Mă simt ca un porc. Deși amândouă arătam bine, este obligatoriu ca toate fetele din America, atunci când iau prânzul, să facă schimb de complimente privind incredibilul simț al modei al fiecăreia dintre ele, după care trebuie să schimbe cuvinte denigratoare la adresa propriului stil. Înveți aceste replici la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
niște tinere fete extraordinare din New York, incredibil de strălucitoare și minunat de amuzante. Le mulțumesc tuturor acelor superbe proaspăt divorțate din viața reală, care mi-au Împărtășit secretele lor și care au cooperat la realizarea acestei cărți, cu un deosebit simț al umorului. Toate cele care m-ați ajutat - iar voi știți cine sunteți -, anonimitatea voastră va rămâne intactă, iar mulțumirile mele sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

lucram în ziua aceea în sufragerie, masa desfăcută, plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pentru ce m-ai sunat. Sînt supărată c-ai plecat aseară! În primul rînd. Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
incapabilă să faci față, trebuia să-ți fi dat maică-ta de zestre și-o servitoare, că de învățat văd că nu te-a învățat nimic. Parcă tu ai avut ce învăța de la tat-tu!... Măcar tata a avut bun simț să recunoască asta și m-a dat să învăț de la alții, mai deștepți ca el, nu m-a considerat geniu prin naștere. Și-ai învățat pîn-ai tîmpit, mare brînză! Iei mai mult ca mine cu cinci sute, pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]