5,479 matches
-
se uite la ceas, este îngrijorat pentru că traficul devine tot mai aglomerat și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu îngrijorat de trecerea timpului, chiar dacă îi prisosește, caz în care nu știe ce să pună în el, în timp, se înțelege, Cum va fi când va ajunge la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
obicei să-i cauți scuze sau justificări lui Marçal, spuse ea, Îmi place, Poate că-ți place, dar nu-l iei în serios, Nu reușesc să-l iau în serios pe gardianul în care s-a preschimbat băiatul bun și simpatic pe care-l cunoșteam, Acum e un bărbat bun și simpatic, iar meseria de gardian este un mod de viață la fel de demn și de cinstit ca oricare altul, Nu ca oricare altul, Care e deosebirea, Deosebirea e că Marçal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îmi place, Poate că-ți place, dar nu-l iei în serios, Nu reușesc să-l iau în serios pe gardianul în care s-a preschimbat băiatul bun și simpatic pe care-l cunoșteam, Acum e un bărbat bun și simpatic, iar meseria de gardian este un mod de viață la fel de demn și de cinstit ca oricare altul, Nu ca oricare altul, Care e deosebirea, Deosebirea e că Marçal al tău, așa cum îl cunoaștem acum, e pe de-a-ntregul gardian, gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îl notă ostentativ pentru că nu-i plăcuse acel sec Știu, oamenii, mai ales dacă sunt gardieni, trebuie tratați cu respect și considerație, nu li se răspunde Știu așa pur și simplu, bătrânul ar fi trebuit să spună, Da, domnule, cuvinte simpatice și obediente, potrivite în orice situație, adevărul e că gardianul, mai mult decât iritat, e deconcertat, se gândește că nici el n-ar fi trebuit să spună, Aici nu e garaj, și pe un ton disprețuitor de parcă ar fi regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care o are astăzi Marçal, sau a treia, dacă a doua a fost vizita la părinți. De unde a mai ieșit și câinele ăsta, întrebă, A apărut aici acum câteva zile și l-am lăsat să stea, e o lighioană simpatică, l-am botezat Găsit, deși, dacă ne gândim bine, noi am fost cei găsiți, nu el. Când furgoneta a ajuns la capătul rampei și s-a oprit, mai multe lucruri s-au întâmplat simultan sau cu intervale minime de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tu acum jocului meu genial, care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre câine, îl mângâie pe cap, îi spuse cu blândețe, Găsit cuminte, Găsit simpatic, tatăl ieșise în ușa olăriei ca să asiste la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele omenești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asupra Centrului, și să nu-mi spuneți că cuptoarele n-au ochi, ba au, dacă n-ar avea, n-ar ști ce fac, au ochi așadar, dar nu seamănă cu ai noștri. L-a primit subșeful de zilele trecute, cel simpatic și zâmbitor, Ce vă aduce azi la noi, întrebă, Cele trei sute de păpuși sunt gata, am venit să întreb când vreți să le aduc, Când doriți, chiar mâine, Mâine nu știu dacă pot, ginerele meu vine acasă în ziua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
însă de ce m-au așteptat aici, de ce-au ieșit cu mine din casă și nu mi-au dat pace tot drumul, nu mâine, nu poimâine, ci azi, chiar acum. Deodată Cipriano Algor îl urî pe omul din fața lui, subșeful simpatic și cordial, aproape afectuos, cu care zilele trecute reușise să discute practic de la egal la egal, păstrând, desigur, evidentele distanțe și diferențe de vârstă și condiție socială, neîmpiedicând totuși nici una dintre ele, cum i se păruse atunci, o relație bazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe care le-am dus azi vor fi folosite pentru asta, Un sondaj pentru niște păpuși de lut, întrebă Marçal, Așa mi-a explicat unul dintre subșefi, Acela care nu te poate suferi, Nu, altul, unul cu aere de om simpatic, zâmbitor, care vorbește cu tine de parcă vrea să ți se bage sub piele. Marçal se gândi puțin și spuse, În fond, e indiferent, e totuna, oricum ne vom muta la Centru peste zece zile, Chiar crezi că e indiferent, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-au declarat alergice la lut, patru aveau amintiri negative despre acest soi de obiecte, și numai ultimele două au răspuns mulțumind pentru posibilitatea care le-a fost dată de a-și decora gratuit casa cu niște păpușele așa de simpatice, trebuie adăugat că e vorba de persoane în vârstă care locuiesc singure, Aș dori să cunosc numele și adresele acestor doamne ca să le mulțumesc, spuse Cipriano Algor, Regret, dar nu am permisiunea de a dezvălui datele personale ale celor chestionați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
anchete de acest tip, Poate că este posibil, totuși, să-mi spuneți dacă aceste persoane trăiesc în Centru, La cine vă referiți, la toate, întrebă șeful de departament, Nu, domnule, doar la cele care au avut amabilitatea să ne considere simpatice păpușile, spuse Cipriano Algor, Fiind vorba de o dată fără deosebită importanță, presupun că nu voi trăda deontologia sondajelor dacă vă voi spune că cele două femei nu locuiesc în Centru, ci în oraș, Vă mulțumesc foarte mult pentru informație, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trebuie să uităm că ar putea fi vorba pur și simplu de ceva legat de Găsit, tristețea absenței, de exemplu, Cipriano Algor se duse la telefon, spuse cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea subșefului cel simpatic, A fost o surpriză pentru mine să aflu că v-ați mutat în Centru, după cum vedeți, diavolul nu stă mereu la pândă după ușă, e o zicală veche, dar mult mai adevărată decât ne închipuim, Într-adevăr, așa e, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajunge la capătul lui, va trebui doar să urmați indicațiile, nu puteți greși, spuse. Se afla la parter, la un moment dat va trebui să coboare în subterana unde, în vremuri mai fericite, judecată pe care cu siguranță subșeful cel simpatic n-o va împărtăși, se prezenta pentru a-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia. Cobor, se gândi. Cobor, cobor, repeta, și pe dată, Ce prostie, evident cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: „Bravo, băiete, ai început să-ți revii”. Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. „Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte”. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătrânilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea niciodată afară pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicea. Trebuie să ne punem bine cu el, să nu-și ia catrafusele. Altfel, adio cimitir de marmură. Bătrânul se lasă păgubaș, nu mai cheamă pe nimeni. Și apoi, altfel îți cioplește piatra de pe mormânt cineva căruia i-ai fost simpatic. Pune omul puțină inimă în meseria lui”. Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraculos. Fiecare și-a ales locul unde ar fi vrut să fie înmormântat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă loc cu crengile pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și a dispărut în coridor. O vreme i-am mai auzit pașii. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii ăia. — Du-te-n mă-ta, intonează Persefona. Întregul grup se mută Într-o sufragerie uriașă, unde locurile au fost strict organizate, În ciuda temei boeme a serii. În timp ce așteaptă să li se arate locurile, Palmer localizează o consilieră municipală simpatică (“Cred că a făcut striptease, pe vremuri, În San Francisco“), iubitele-curator ale unor membri ai consiliului de administrație (“ai avea nevoie de o organigramă ca să știi cine cu cine“) și varietatea de nouveau-riches cu Angoasă Filantropică, toți considerabil de aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiindcă am pierdut tot. Mai privesc la un tricou de la fosta nevastă, are picături de ruj pe el, n-a fost spălat și nici n-o să fie. „Traseul dinainte stabilit: eu liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar cere. Așa a meritat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Cadrele începuse să devină suspicioase, de ce nu mai iese din cameră cutare la raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat prin articole favorabile acțiunilor expansioniste ale Italiei în Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu vor scrie aci cei ce gîndesc cu spatele la realitate: pederaștii politicei”. În prefața ediției anterior menționate, Claude Sernet consideră că incipitul articolului „s-ar bănui a fi fost influențat de Tzara, ținînd seama că frecvent a utilizat apoi cuvintele «simpatic» sau «antipatic»”. (Sernet, ibid.) Supoziția trebuie însă luată sub beneficiu de inventar... „Avertisment“-ul e de fapt un articol programatic de atitudine civică, unde noțiunea de „avangardă” își regăsește originara accepție militară. Pentru prima dată, Vinea își transferă în gazetăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în Dada 4-5 (mai 1919). Într-o scrisoare trimisă de Vinea lui Tzara pe 4 iunie 1921, citim: „Te-am văzut în subtitlul unei cărți de Aragon, citatul e bun («Absența unui sistem e ea însăși un sistem, cel mai simpatic» — extras din Manifeste Dada 1918, n.n.), conținutul volumului e «frêle». Am scris și eu vreo trei cărți, pe cari însă nu le tipăresc încă”. Iar într-un interviu acordat în Rampa din 24 mai 1926 lui Romulus Dianu („O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]