6,711 matches
-
și a iluziei nu reprezintă un fenomen semnalat, marcat sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de un anumit ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii simulacrelor tehnologice și mediatice. Se poate discuta în acest caz despre două tipuri de hiperrealitate: o hiperrealitate "puternică", situație în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
creșterea considerabilă a influenței mass-media. Desemnat ca "unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai fenomenului culturii media ai deceniului șapte și începutului deceniului opt"446, Baudrillard va oferi multe exemple din domeniul mass-media pentru a explica noțiunile de hiperrealitate și simulare. Astfel, tehnologiile de comunicare acaparează lumea cu realități care se autogenerează și se auto-oglindesc, imaginile pe care ele le transmit înlocuind chiar principiul de realitate. Dacă la început mass-media îndeplineau o funcție-oglindă asupra realității, în încercarea de a prezenta informații-xerox
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosoful francez, mass-media s-au constituit într-un veritabil domeniu al hiperrealității. Principiul referențialității abolindu-se, se poate chiar considera că denumirea de mass-media este greșită din moment ce nu mai există mediere între o realitate și alta, ci doar succesiuni de simulări. Astfel, hiperrealitatea este rezultatul medierii tehnologice a experienței, care încearcă să transforme în realitate propria sa rețea de imagini și semne, lipsite acum de orice referent extern. Imperiul semnelor este resimțit în toate domeniile și inclusiv producția este aceea a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viteza schimbărilor, de inserarea mesajelor mediatice în locul realității, de dispariția structurilor polare în discurs etc.: "peste tot, nu contează în ce domeniu, politic, biologic, psihologic, mediatic, în care distincția dintre doi poli nu poate fi menținută, se intră în domeniul simulării, și deci în manipularea absolută nu pasivitatea, ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru ocupă un rol-cheie în scrierile lui Baudrillard, asigurându-i baza multiplelor deconstrucții pe care le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru contemporaneitate a ideii de putere la Foucault). Asumând trecerea de la principiul realității, care a reprezentat un stadiu al legii valorii, la situația actuală, în care "totul se răstoarnă în indeterminare, toată realitatea este absorbită de hiperrealitatea codului și a simulării"454, Baudrillard prezintă trei tipuri de simulare care s-au succedat încă din Renaștere: copia (contrafacerea, imitația), care este schema dominantă a culturii clasice, de la Renaștere la Revoluția industrială, presupune o lege naturală a valorii; producția, caracteristică perioadei industriale, poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Foucault). Asumând trecerea de la principiul realității, care a reprezentat un stadiu al legii valorii, la situația actuală, în care "totul se răstoarnă în indeterminare, toată realitatea este absorbită de hiperrealitatea codului și a simulării"454, Baudrillard prezintă trei tipuri de simulare care s-au succedat încă din Renaștere: copia (contrafacerea, imitația), care este schema dominantă a culturii clasice, de la Renaștere la Revoluția industrială, presupune o lege naturală a valorii; producția, caracteristică perioadei industriale, poate fi echivalată conceptului de reproducție la Walter
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contrafacerea, imitația), care este schema dominantă a culturii clasice, de la Renaștere la Revoluția industrială, presupune o lege naturală a valorii; producția, caracteristică perioadei industriale, poate fi echivalată conceptului de reproducție la Walter Benjamin și presupune o lege comercială a valorii; simularea ca atare, care aparține fazei actuale, constă într-o continuă reproducție și referire la sine a semnelor guvernate de un cod, această etapă fiind coordonată de legea structurală a valorii 455. Sistemul simulacrelor trece astfel de la epoca feudală, care presupunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o modificare profundă a impactului lor asupra publicului, dar și să se impună, ele însele, ca forme originale de artă"460. Se observă asemănarea cu caracteristicile simulacrului de gradul doi la Baudrillard tehnicile de reproducere tehnică, la fel ca și simulările industriale, pretind ele însele caracterul de realitate, anulând legăturile cu originalul. La fel ca și în cazul reproducerii unei opere de artă, simulacrului îi lipsește unicitatea și autenticitatea, în schimb este mai independent față de original, tinzând să se substituie acestuia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl va radicaliza, descriind pseudo-formele realității care se "volatilizează" prin asimilarea numeroaselor "reproduceri" oferite de mass-media sau de întreaga societate postmodernă. În această manieră, prin abolirea reprezentării și prin reproducerea artificială a realității se ajunge la al treilea nivel al simulării, acela în care nu mai există nici imitație a unui original, nici serialitate, ci doar "modele". În cultura hiperreală pe care o descrie Baudrillard, "doar afiliația cu modelul are sens, acesta semnificând referința care este ca o finalitate anterioară și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
există nici imitație a unui original, nici serialitate, ci doar "modele". În cultura hiperreală pe care o descrie Baudrillard, "doar afiliația cu modelul are sens, acesta semnificând referința care este ca o finalitate anterioară și singura verosimilitate. Ne aflăm în cadrul simulării moderne, pentru care industrializarea nu este decât forma primară. În sfârșit, nu mai este fundamentală reproducerea serială, ci modularea, nu echivalențele cantitative, ci comutarea termenilor nu legea comercială, ci legea structurală a valorii"463. Simulacrul de ordinul al treilea este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
căreia se poate decoda trecerea de la modern la postmodern prin intermediul schimbărilor prezentate o dată cu transferul de la al doilea la al treilea nivel al simulacrelor, de la o societate a producției de bunuri la aceea a producerii de semne 465. 5.2.2. Simulare și disimulare Baudrillard aduce precizări importante conceptelor de simulacru și hiperrealitate și în influenta colecție de eseuri Simulacres et simulation, care conține, de asemenea, un număr important de exemplificări în acest sens. O distincție care ne-a atras atenția este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard aduce precizări importante conceptelor de simulacru și hiperrealitate și în influenta colecție de eseuri Simulacres et simulation, care conține, de asemenea, un număr important de exemplificări în acest sens. O distincție care ne-a atras atenția este aceea dintre simulare și disimulare nu cumva procesul simulării este doar o formă de disimulare 466? Baudrillard răspunde negativ acestei interogații; diferența esențială dintre cele două conceptă rezidă chiar în modalitatea în care ele se raportează principiului de realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simulacru și hiperrealitate și în influenta colecție de eseuri Simulacres et simulation, care conține, de asemenea, un număr important de exemplificări în acest sens. O distincție care ne-a atras atenția este aceea dintre simulare și disimulare nu cumva procesul simulării este doar o formă de disimulare 466? Baudrillard răspunde negativ acestei interogații; diferența esențială dintre cele două conceptă rezidă chiar în modalitatea în care ele se raportează principiului de realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este camuflată, ascunzându-se adevărata față a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este camuflată, ascunzându-se adevărata față a unui lucru sau a unei situații, care iau astfel o aparență înșelătoare. Cu toate acestea, realitatea este doar mascată și, prin urmare, reafirmată. Nu același lucru se întâmplă în cadrul simulării, care nu ascunde realitatea, susține Baudrillard, ci o suprimă complet, lăsând în urma sa doar simulacre care se referă la ele însele, în lipsa unui principiu de realitate ce a fost practic exterminat. Această distincție este importantă pentru înțelegerea ultimului stadiu de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care nu ascunde realitatea, susține Baudrillard, ci o suprimă complet, lăsând în urma sa doar simulacre care se referă la ele însele, în lipsa unui principiu de realitate ce a fost practic exterminat. Această distincție este importantă pentru înțelegerea ultimului stadiu de simulare, mai ales că definițiile de dicționar ale celor doi termeni sunt extrem de apropiate. În cuvintele lui Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul de realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată. În timp ce simularea repune în cauză diferența "adevăratului" și a "falsului", a "realului" și a "imaginarului""467. Luând ca exemplu cazul unui "bolnav" (exemplu preluat din dicționarul Littré), "bolnavul disimulat" (care disimulează boala) este acela care se va așeza în pat și va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din simptomatologia suficientă încadrării într-o tipologie a maladiilor. Așadar, dacă primul dintre ei cunoaște realitatea, dar temporar o ascunde, cel de-al doilea creează o nouă situație care este luată pe post de realitate. În aceeași măsură, în general, simularea este reprezentată de acest proces de înlocuire a realului cu simulacre ce dețin "simptomatologia" realului, așa cum, de pildă, imaginile mass-media înlocuiesc uneori "viața reală": "simularea corespunde unui scurt-circuit al realității și al dublării sale prin semne"468. Universul simulacrelor prezentat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o nouă situație care este luată pe post de realitate. În aceeași măsură, în general, simularea este reprezentată de acest proces de înlocuire a realului cu simulacre ce dețin "simptomatologia" realului, așa cum, de pildă, imaginile mass-media înlocuiesc uneori "viața reală": "simularea corespunde unui scurt-circuit al realității și al dublării sale prin semne"468. Universul simulacrelor prezentat de Baudrillard corespunde în mod remarcabil unui univers postmodern alcătuit din semne și imagini care alcătuiesc ele însele baza experienței și se instaurează drept referință
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui scurt-circuit al realității și al dublării sale prin semne"468. Universul simulacrelor prezentat de Baudrillard corespunde în mod remarcabil unui univers postmodern alcătuit din semne și imagini care alcătuiesc ele însele baza experienței și se instaurează drept referință. Problematica simulare versus disimulare reprezintă un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentat de Baudrillard corespunde în mod remarcabil unui univers postmodern alcătuit din semne și imagini care alcătuiesc ele însele baza experienței și se instaurează drept referință. Problematica simulare versus disimulare reprezintă un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării ca simulacru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării ca simulacru"469 (s. a.). Discutând despre problematica simulacrului în filosofie, de la Platon la filosofii contemporani, Deleuze surprinde și el faptul că în ceea ce privește simulacrul, acestuia nu i se mai pot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării ca simulacru"469 (s. a.). Discutând despre problematica simulacrului în filosofie, de la Platon la filosofii contemporani, Deleuze surprinde și el faptul că în ceea ce privește simulacrul, acestuia nu i se mai pot aplica distincțiile esență aparență, model copie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între artificial și simulacru diferența este considerabilă; artificialul rămâne în esență o copie a copiei, spre deosebire de simulacru, care s-a distanțat complet de original. În acest context, Baudrillard prezintă aici patru stadii ale imaginii (semnului), ultimul dintre ele descriind regimul simulării din cultura contemporană. Astfel, • inițial, ea reprezintă o realitate de bază, reflectând o realitate primară, profundă (de tipul reprezentării); • în al doilea stadiu, ea reprezintă distorsionat realitatea sau chiar o maschează și o ascunde (exemplul ideologiei); • în al treilea stadiu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]