4,151 matches
-
vanitatea, cu atît mai profundă va fi culpabilitatea, orice culpabilitate, refulată. Vanitatea este refulantă, iar culpabilitatea refulată. Ambele sînt complemenare, aparținînd unei funcționări perverse comune, lipsite de armonie și contradictorii, fiind vital resimțite. Prima reprezină supravalorificarea și suprasatisfacția falsă a sinelui, iar cealaltă corectivul: subvalorificarea, insatisfacția obsedantă a acestuia. Energia motivantă scindată patologic este paralizată, devenind "forță moartă"; dar, pe baza vanității manifeste și constatabile, existența polului opus refulat poate fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală în raport cu principiul esențial al vieții, bucuria, rezultat al armonizării, în opoziție cu spiritualizarea, refularea este semnul unei spaime exaltate fată de adevărul sinelui. Ea reprezintă o angoasă vitală, o greșeală a individului față de viață: o culpă vitală. Celălalt nume al ei este vanitate, dat fiind că aceasta nu este altceva decît incapacitatea de a-ți recunoaște vinile. Toate motivele refulate variază între acești
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
învîrtă în cerc. Criticismul german își asumă sarcina de a aborda chestiunea sub un unghi nou. Este cunoscută soluția magistrală propusă de Kant în "Critica rațiunii pure". Ca să restabilească domnia cauzalității, Kant introduce noțiunea de mister, pe care îl numește "Sinele lucrurilor", aspect inexplicabil, ca să zicem așa, al fenomenelor existente: "cauza primară", al cărei efect ar fi lumea manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Datorită faptului că noțiunea de extraconștient psihic era ignorată în epoca lui, Kant se vede obligat să reintroducă sintagma de "dumnezeu real" ca principiu al moralei. Misterul numit simbolic "Dumnezeu" nu este nici lucru, nici ființă. Dar, datorită faptului că Sinele misterios al lucrurilor existente rămîne un "Lucru în Sine" pentru Kant, el ajunge inevitabil să facă din acesta "Ființa în Sine": dumezeul real. Pentru el, existența dumnezeului real este un "POSTULAT AL RAȚIUNII PURE", deoarece, după părerea lui, nici o morală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe calea evoluției la gîndirea conștientă a omului și la imanența conștientă a sensului moral. "Sinele" lui Kant este eliminat dar o dată cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe calea evoluției la gîndirea conștientă a omului și la imanența conștientă a sensului moral. "Sinele" lui Kant este eliminat dar o dată cu el este eliminată și noțiunea de mister, care este înlocuită cu ideea de evoluție a vieții psihice, opinie cu totul nouă în istoria filosofiei. Prea intituitiv fondată, ideea evoluției vieții psihice este însă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la emoția în fața misterului. Dacă spunem deci că "Dumnezeu există", apare pericolul considerabil ca termenul "a exista" să creeze confuzii, deoarece nu mai pot fi distinse cele două semnificații posibile: a exista în sine sub forma unui sentiment sau în afara sinelui sub forma unui obiect perceptibil. Singura semnificație veridică a termenului "a exista" folosit pentru simbolul "Dumnezeu" este faptul că el există în cadrul eului sub forma concretă a emoției în fața misterului. Cealaltă semnificație, "în afara sinelui" este cea a dogmatismului. Din moment ce Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sub forma unui sentiment sau în afara sinelui sub forma unui obiect perceptibil. Singura semnificație veridică a termenului "a exista" folosit pentru simbolul "Dumnezeu" este faptul că el există în cadrul eului sub forma concretă a emoției în fața misterului. Cealaltă semnificație, "în afara sinelui" este cea a dogmatismului. Din moment ce Dumnezeu nu poate exista într-un mediu ambiant ca toate celelalte obiecte, sîntem obligați să-l plasăm într-un spațiu aflat în afara spațiului existent. Se ajunge la concepția unui dumnezeu personal și conștient ca și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic de dorința esențială, de elanul vital și de nevoia lui de autosatisfacție armonioasă, fiind
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
PÂMÎNT" creat de cupiditatea inter-reacțiilor perverse ale numeroșilor oameni cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția acordului cu sinele. Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Justiția imanentă poartă în ea nu numai sancțiunea punitivă reprezentată de Satan și de Infernul (din noi), ci și remediul. Și nu doar remediul biblic (sfințenia, salvarea, mîn-tuirea), ci și remediul terapeutic adaptat elanurilor limitate: principiul etic, valorificarea justă a sinelui și a celorlalți. Legalitatea raportului dintre sănătate și maladia psihică pe de o parte și dintre sănătatea psihică și sfințenie pe de altă parte are o importanță capitală pentru înțelegerea paralelismului dintre preștiința mitologică și știința motivelor, cu alte cuvinte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
teoretice, ci prin experiență clarificatoare. Repetarea experienței este singurul mod eficient de combatere a obsesiei autosupravalorificărilor și a subvalorificărilor celor din jur. Totul este valoare sau non-valoare (ca satisfacție autentică sau neautentică), deoarece totul este valorificare obiectivă sau afectivă a sinelui, a celor din jur, a situațiilor întîmplătoare și în cele din urmă a vieții înseși, a sensului sau a nonsensului, a valorii sau a nonvalorii ei. Toate judecățile de valoare indiferent dacă sînt corecte sau nu au o forță motivantă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii Sinelui. Economie și economism Începînd cu anii '60, procesele rapide de internaționalizare, de mondializare, au transformat profund economiile naționale, restrîngînd marjele de manevră și capacitățile de acțiune ale statelor, făcînd caduc chiar principiul suveranității. Trăim una din acele perioade de fractură
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii, cerul și pămîntul să se contopească". Lungul drum al sinelui spre desăvîrșire presupune că fiecare își determină propria via-ță, potrivit legii divine. Pentru aceasta, el are nevoie de informații, iar universul metafizic și necauzal e plin de informații și guvernat, asemănător legii conservării energiei, de o lege a conservării informației
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată de dublul infinit al lui Pascal, de a nu-l afla nici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot. În chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rețea terminologică vastă. Conceptele sunt explicate, dar, nemulțumiți, după alte experiențe adaugă altele, cele vechi nu îi mai satisfac, definițiile se îmbogățesc cu nuanțe noi. E cazul unor noțiuni precum inconștientul (din care se desprind inconștientul personal și cel colectiv), sinele și sineificarea (sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și totalitatea personalității. În măsura însă în care aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte un postulat. Cu alte cuvinte, ea cuprinde cognoscibil și incognoscibil, respectiv ceea ce încă nu este cunoscut. Aceste calități sinele le are în comun cu foarte multe noțiuni de ordinul științelor naturii, care sunt mai mult nomina decât idei. În măsura în care totalitatea constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un postulat, noțiunea ei este trascendentă; ea presupune de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
suprapunerea unor texte aparținând aceluiași autor apar, probabil involuntar, o serie de rețele asociative sau grupuri de imagini contigui obsedante.45 Noutatea constă doar în intercalarea și aplicarea unor termeni fundamentali ai psihanalizei jungiene în corpusul de texte al autorului. Sinele (în care, repetăm, inconștientul coexistă cu conștiința) se închide către subconștientul creator (inconștient obiectivat prin situarea sub tutela aceleiași conștiințe) și, fără a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale empirică. În absolut e imposibil. Cine ar putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]