6,584 matches
-
permeabilitatea sistemului venos profund. Deși s-au mai recomandat însă controale periodice și efectuarea de teste de laborator, pacienta nu a mai revenit la dr. M.. Concluziile acestuia sunt însă următoarele: „este dificil de stabilit o legătură de cauzalitate directă, singulară, între tromboflebita profundă dezvoltată și intervenția chirurgicală“. În cauză, Comisia de Jurisdicție și Deontologie Profesională a solicitat și părerea unui expert independent, dr. S.L., medic primar chirurgie plastică, care, în urma studierii dosarului a concluzionat că: (1) din copia foii de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
mare abilitate o are în a povesti istorii, ceea ce înseamnă a pune într-un continuu scurt-circuit experiențe prsonale și probleme generale. Levi cultivă unicitatea, a oamenilor, a experiențelor, a felurilor de a simți, nepregetând să se lase atras de cazurile singulare. Din acest punct de vedere este un emblematist care vizualizează personaje, fie pozitive sau negative, fascinat fiind de extreme (iubitori ai jocului și ai riscului, dar și de figuri din zona gri). Focalizate cu privirea detașată a stoicului, analitică și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o persoană care trăiește în plină mare, călătorind mereu, căutând mereu ceva, căci numai prin căutarea continuă, prin actul de a se schimba în timp și spațiu, prin refuzul de a se considera perfect, de a se considera singur și singular, este posibilă experiența completă și totală a libertății. Opțiunea de viață a lui Jorgensen a fost tocmai cea de a fi o persoană multiplă, de a renunța să debarce pe pământ: a se vedea aventurile lui în Islanda, în mările
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
naratorului să amorseze zone narative aparent disparate, luciditatea cu visul, numitorul comun fiind multiplele stagiuni ale "nebuniei". Poza damnatului hipersensitiv cu creierul vampirizat, văduv nemângâiet nervalian, baudelairian, bacovian se potrivește de minune cu portretul și planurile adolescentului de a fi singular, spre a se dărui total Cărții, această bioscriitură ("sunt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează"), răstignire spirituală și fizică, acest chin lucid ce-l face pe Victor sau pe dublul lui să considere
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
umane. În ultimii ani de viață Italo Calvino, înrâurit poate de Roland Barthes, se gândise la o "Mathesis singularis", opozabilă celei universale, cu alte cuvinte, la o știință a unicității. Ce altceva este literatura decât un catalog nesfârșit de cazuri singulare? Spiritul investigativ al criticului, sinonim cu detectivismul analitic, este o necontenită tentativă de identificare cu o operă sau alta, în scopul râvnit atât de autor cât și de eventualul cititor al comentatorului de cărți: definirea singularului și a irepetabilului. Despărțindu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
catalog nesfârșit de cazuri singulare? Spiritul investigativ al criticului, sinonim cu detectivismul analitic, este o necontenită tentativă de identificare cu o operă sau alta, în scopul râvnit atât de autor cât și de eventualul cititor al comentatorului de cărți: definirea singularului și a irepetabilului. Despărțindu-ne de tendința generală a modernității iluministe de a pune în circulație scheme de clasificare sau structuri omogene, am optat pentru viziunea pluralistă, pentru un amplu compendiu de autori și cărți, o mini-bibliotecă europeană, menită să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
capitală” Sex și caracter scrie „... omul este singura ființă, el este acea ființă din natură, care are cu toate obiectele naturii o relație. Cel În care această relație se clarifică și capătă cea mai intensă conștiență nu numai În punctele singulare, multe sau puține, ci În toate, cine s-a gîndit independent la toate, acela este numit geniu; cel În care nu există decît posibilitatea de acest fel, cel În care poate fi trezit pentru toate numai un interes oarecare, manifestînd
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
uimiți de modul în care preda Wittgenstein filozofia, și anume ca o succesiune de descrieri ale unor situații concrete. Unele din aceste descrieri priveau activități și exprimări ciudate ale membrilor unor triburi închipuite, altele aspecte foarte familiare. „Aproape orice lucru singular care era spus era ușor de urmărit și nu era din cele pe care cineva le-ar fi putut pune la îndoială («Nu voi afirma nimic din ceea ce nu veți accepta de îndată.», spunea odată Wittgenstein și « Dacă veți pune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întregul câmp al folosirii expresiei și să descrieți diferitele genuri ale folosirii ei.“10 Aceasta este o declarație care merită o atenție deosebită deoarece ea le relevă ceva esențial cu privire la resorturile și intențiile care susțin o practică filozofică cu totul singulară. Explorând posibilități, prin imaginarea folosirilor pe care le-ar putea primi expresii ale limbajului cotidian într-o mare varietate de situații și circumstanțe, Wittgenstein urmărește să pună în evidență tendința noastră spontană de a considera aceste folosiri doar drept instanțe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
plus de sens și unor exprimări care revin în însemnările sale: „Noi ne luptăm cu limba. Suntem în luptă cu limba.“ 4. Admirat, nu și urmat Dezvoltările de mai sus și-au propus să înfățișeze o practică filozofică cu totul singulară. Wittgenstein a bănuit că acea orientare pe care s-a străduit să o dea cercetării filozofice are puține șanse să fie bine înțeleasă, și cu atât mai puțin urmată, cu deosebire de profesioniștii domeniului. Astăzi, la mai mult de o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-se astfel la ceea ce îl va surprinde pe cititor - lipsa unor elaborări sistematice -, Wittgenstein nu este, cum ar putea să pară, autocritic în această privință. Modul lui de a scrie nu este, până la urmă, decât expresia imperativelor unei practici filozofice singulare. Elaborările sistematice nu puteau servi obiectivele pe care le urmărea. Acestea puteau fi urmărite doar prin „remarci“ sau „observații“ filozofice. Doar ele răspundeau „înclinației naturale“ a gândurilor sale. „Iar acest lucru este legat, desigur, de însăși natura cercetării. Căci ea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
constă, în principal, dintr-un masaj foarte amănunțit, care include toate părțile corpului și se execută prin frecări succesive cu degetele ambelor mâini. Funcționalitatea acestui automasaj pornește de la ideea că masajul puternic și amănunțit activează celulele, „laboratorul misterios al vieții”. Singulară în România anilor 1960-1970, metoda dr. Mihail Zavergiu-Theodoru, de activitate a celulelor pielii prin masaj intensiv a fost aplicată de descoperitorul ei chiar pe propria persoană. Deși natura l-a înzestrat cu o constituție firavă și la 45 de ani
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care exultă apartenența ființei la Ființă și, odată cu aceasta, la matricea originară a limbii. De unde impresia constantă a cititorului că se află în fața unei opere singulare, ce nu se află în siajul niciunui model po(i)etic contemporan, căci, întocmai ca la-nceputuri, contemplă existența ca pe o hierofanie și limba ca pe o kratofanie: "La început pe ele însele se înțeleg cuvintele. Ca fără de mine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt sunt, în ciuda oricăror aparențe, două mulțimi disjuncte. Certitudine care are ca rezultantă lirică tocmai de-solidarizarea și închiderea într-un cerc al suferinței singulare, căci declanșate, simultan, de mai mulți factori. Un sumbru inventar al cauzelor estropierii ființei lăuntrice constituie materialul poetic ideal pentru una dintre cele mai ironice artes poeticae din carte. Plasată, de altfel, în finalul cărții (putând fi citită, așadar, și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deplorabilul măgar, Midas, la al cărui piept crește o lupoaică albă ce-l umple de regești dezmierdări: "de-un timp, la pântecele ei/ într-adevăr mă simt regește / dar vai urechea mea de Midas/ de pe acum se prelungește// presimt destinul singular/ măgar cu stele în copite / și lent îmi pregătesc tăcerea/ până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
uite ispita alegorizării și se înfățișează direct, fără mască și fără echivoc, dar într-o manieră de o originalitate frapantă, în care primează, bizar, coexistența a două atitudini aparent de neînchipuit împreună: conștiința ratării în toate și mândria unui destin singular. Pe de o parte, versurile exploatează în mod vizibil ideea de eșec existențial: "Poate că viața îmi este un șir de erori" (Cu inima); "Al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greșind fundamental de-atâtea ori" (Trăiască poezia și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe sau chiar agresivități de "tigru la bătrânețe" ori de "lup însingurat" nu ascunde altceva decât voința de a se recunoaște însemnat cu această capacitate vizionară, care-l face a trăi continuu într-o singulară Zodie a nopții. De aici, poeticitatea de substanță a scriiturii lui Cassian Maria Spiridon, ce propune, în definitiv, o mistică a existentului trăit la modul total, cu o durere vie, pătimașă, cum rareori se mai mărturisește astăzi în poezie. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conștient, liber, protagonist al propriei vieți. Dar Revoluția a dat naștere și la multiple contradicții: acolo unde individul nu avea până atunci obligații, el primește drepturi individul și nu poporul, bărbatul și nu femeia. Franța oferă un câmp de studiu singular pentru istoria condiției femeii. Marele paradox al civilizației franceze constă în faptul că patria numeroaselor revoluții din secolul al XIX-lea n-a schimbat aproape deloc destinul feminin. Astfel, în Franța, conform expresiei lui Geneviève Fraisse [1995, p.8], democrația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor. Această scriitura rafinată, "réalisme impressioniste, artiste et sensoriel des Goncourt" [Hamon, Viboud, p.12], primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distinctă. Aureola femeii pariziene este o sursă de permanență inspirație în literatura franceză modernă. Contururile personajului au dimensiuni românești pregnante. Prin natura să, Pariziana este un subiect românesc și un român în sine. Formulă Parizienei la modă conține, alături de trăsături singulare, o situație romanesca 133: "Pour leș femmes, le métier est moins pénible: un joli visage, une situation romanesque, suffisent souvent pour mettre une femme à la mode et l'y maintenir pendant de longues années" [Girardin, t.II, 1986, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au fost percepute că trăsături caracterologice. Sentimentul de a fi femeie singulară se delimitează prin coerentă între modul în care subiectul dat se simte femeie (auropercepere), cel în care altcineva o identifica în această calitate (desemnare) și modul în care reușește să se exprime (manifestare). Destinul Parizienei îl devansează pe cel al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
monumentala să lucrare Histoire de France, Jules Michelet consideră francezii drept o rasă ale cărei trăsături sunt mobilitatea, suplețea, altfel spus libertatea. Caracterul esențial al umanității pariziene este liberă și totală dezvoltare a personalității, a tuturor manierelor în toate domeniile, singulară aptitudine de a se realiza. Francezul este un om liber, extrem de independent și voit indisciplinat, scoțând în evidență și făcând parada acestor calități. 97 Având în vedere că bărbatul servește, de regulă, drept referent și nu femeia, vom recurge la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à Paris: ici, le type de la femme intellectuelle, de la femme qui analyse n'a guère de prestige. (...) Chez nous, on écrit des romanș, ici, on leș vit" [p.129]. 136 În atmosferă Parisului și americancă Dobson se molipsește de capacitatea singulară a intrigilor românești: "cette petite femme avait la passion de la passion, le goût des intrigues romanesques" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.114]. 137 "On pourrait très bien nommer La comédie humaine Leș Mille et Une Femmes, ce qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de o bogată inventivitate vestimentară în alegerea voalului, gulerului, panglicilor, manșetelor și mânecilor, a culorilor și a țesăturilor. 392 Aceste subiecte artistice devin însă neinteresante când urmează modă în modul cel mai fidel și necreativ, transformându-se dintr-un subiect singular într-un obiect de reproducere în serie (fie chiar și limitată), ștergând hotarul dintre artă și utilitar. 393 " Ce fut alors qu'elle risqua cette fameuse robe, de satin couleur buisson, sur laquelle était brodée toute une chasse au cerf
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]