KorAP: Find »[drukola/base=sintetic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...842 >

21,041 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

părți ale unuia ș-aceluiași timp. Reprezentația însă ce se poate da numai printr-un singur obiect este intuițiune. Afară de aceea teza că timpi diferiți n-ar putea fi deodată nu se poate deduce dintr-o noțiune generală. Teza e sintetică și nu poate rezulta numai din noțiuni. Este dar cuprinsă imediat în intuițiunea și reprezentația timpului. 5. Infinirea timpului nu-nsemnează alt nimic decât că orice mărime determinată de timp e cu putință numai prin restrângerea unuia ș-aceluiași timp substituit

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care, fără obiect real, ar fireal. Al doilea, dac-ar fi o determinație sau o ordine aderentă lucrurilor însuși, ca asemenea n-ar putea premerge obiectelor ca condiție a lor, nici ar putea fi cunoscut și intuit apriori prin teze sintetice. Aceasta din urmă însă [se*] poate efectua, daca timpul nu este decât condiție subiectivă sub care în noi au ființă toate {EminescuOpXIV 383} intuițiunile. Căci aici și astfel forma intuițiunei interioare poate fi reprezentată înainte de obiecte, prin urmare apriori. b

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poate căuta în obiect de sine însuși, ci în subiectul căruia i se arată, deși ea revine real și necesar fenomenului acestui obiect. Timp și spațiu sânt deci două izvoară de cunoștințe din cari se pot scoate apriori diferite cunoștințe sintetice, precum ni arată aceasta ca exemplu strălucit matematica pură în privirea cunoștinței despre spațiu și raporturile sale. Amândouă Drept că pot spune: "Reprezentațiile mele se urmează", dar nu va să zică alt decât [că] noi avem conștiință despre ele numai în felul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în forma simțului nostru interior. Pentru aceea însă timpul nu e nici ceva de sine însuși, nici o determinație obiectiv atribuită lucrurilor. {EminescuOpXIV 385} la un loc sânt forme pure a toată intuițiunea sensibilă și printr-asta fac cu putință axiome sintetice apriori. Dar aceste izvoare de cunoștințe apriorice (numai condiții ale sensibilității fiind) își determinează prin asta hotarele lor, adică că se referă la obiecte numai întru cât aceste sânt privite ca fenomene, nu însă întru cât ar reprezenta lucruri de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deci că spațiu și timp ar fi obiective în sine înșile și condiția posibilității lucrurilor în sine înșile, atunci se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lucrurilor în sine înșile, atunci se arată: întîi, că pentru amândouă, dar mai ales pentru spațiu, se pot predica o mulțime de teoreme apriori, apodictice și sintetice. Deci să luăm cu deosebire spațiul de exemplu. Fiindcă axiomele geometriei se cunosc sintetic apriori și cu certitudine apodictică vă întreb eu: de unde luați asemenea axiome și pe ce se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc care ne -ar mai rămânea, de a ajunge

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc care ne -ar mai rămânea, de a ajunge adică prin noțiuni numai sau prin intuițiune la asemenea cunoștințe sintetice apriori, e clar că din noțiuni numai nu se poate scoate nici o cunoștință sintetică, ci numai analitică. Luați bunăoară axionul că prin două linii drepte nu se poate închide un spațiu, prin urmare nu-i cu putință o figură, și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc care ne -ar mai rămânea, de a ajunge adică prin noțiuni numai sau prin intuițiune la asemenea cunoștințe sintetice apriori, e clar că din noțiuni numai nu se poate scoate nici o cunoștință sintetică, ci numai analitică. Luați bunăoară axionul că prin două linii drepte nu se poate închide un spațiu, prin urmare nu-i cu putință o figură, și cercați a deduce acest adevăr din noțiunea liniilor drepte și acea a numărului doi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atunci n-ați putea face din ea un axiom de valoare generală, necum apodictic; căci experiența nu ni poate da niciodată așa ceva. Trebuie prin urmare să admiteți apriori un obiect în intuițiune și să vă bazați pe el axiomul vostru sintetic. Dacă n-ar fi în voi facultatea de a intui apriori condiția subiectivă n-ar fi după formă totodată și condiția generală apriori, sub care singură numai obiectul acestei intuițiuni (exterioare) să fie cu putință, și obiectul (triunghiul) ar fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dacă spațiul (precum și timpul) n-ar fi forma numai a intuițiunei voastre, care conține condiții apriori sub cari singure lucrurile pot fi pentru voi obiecte {EminescuOpXIV 388} exterioare, atunci n-ați putea predica nimic apriori asupra obiectelor exterioare în mod sintetic. Așadar e neîndoit de cert, iar nu numai posibil sau verosimil, că spațiu și timp, ca condiții necesare a toată experiența (exterioară și interioară), sânt numai condiții subiective ale tuturor intuițiunilor noastre în raport cu ele toate obiectele sânt numai fenomene, iar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i menită să fie decât un canon al dejudecărei uzului empiric, ea este abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noțiuni această sinteză este o funcție care-i revine inteligentei, prin care aceasta ni procură cunoștințe în sens propriu și strict. Sinteza pură, reprezentată general, ni oferă noțiunea intelectuală pură. Pricep însă sub această sinteză aceea care se bazează unității sintetice apriori; astfel numărarea noastră (se poate observa mai ales la numere mai mari) este o sinteză după noțiuni, fiindcă se operează după o rațiune comună a unității (d. es. a decadicei). Sub această noțiune unitatea în sinteza celor diverse devine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
despre obiecte este varietatea intuițiunei pure; sinteza acestei varietăți prin imaginație este al doilea lucru, dar tot încă nu ni dă cunoștință. Noțiunile, cari acordă unitate acestei sinteze pure și cari constau numai și numai în reprezentația acestei necesare unități sintetice, adaogă un al treilea element la cunoștința unui obiect ce ni se prezintă și se-ntemeiază pe inteligență. Aceeași funcție care dă unitate diferitelor reprezentații dintr-un județ dă unitate într-o intuițiune și sintezei numa de diferite reprezentații, care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unitate diferitelor reprezentații dintr-un județ dă unitate într-o intuițiune și sintezei numa de diferite reprezentații, care c-o expresie generală se numește noțiune intelectuală pură. Așadar aceeași inteligență depune în reprezentațiile sale un cuprins transcendental prin mijlocul unității sintetice dintre cele diverse din intuițiune-n general, și o face aceasta prin aceleași operații cu cari? dă noțiunilor forma logică a unui județ prin mijlocul unității analitice, din care cauză la-nceput citatele reprezentații se numesc noțiuni intelectuale pure, cari

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să aducem la capăt această cercetare critică. Asupra noțiunelor spațiului și a timpului am putut demonstra cu ușurință cum de ele, ca cunoștințe apriorice, trebuie cu toate aceste să se refere la obiecte, și cum fac cu putință o cunoștință sintetică a lor, neatîrnătoare de orice experiență. Căci un obiect neputând apărea, adică neputând fi obiect al intuițiunei empirice decât numai prin mijlocul acestor forme pure ale sensibilității, spațiul și timpul sânt prin urmare intuițiuni pure, cari conțin apriori condiția putinței

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a se conforma cu condițiile formale ale sensibilității imanente sufletului, căci dealmintelea n-ar fi obiecte pentru noi. Dar e mai greu de-ntrevăzut concluzia de ce, afară de asta, ele trebuie să fie conforme cu condițiile ce-i trebuiesc inteligenței pentru privirea sintetică a cugetărei. Căci ar putea să existe fenomene care să fie așa făcute încît inteligența să nu le afle defel conforme cu condițiile unității ei și ca toate să fie într-o așa încurcătură încît să nu se prezinte de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri sânt cu putință în care o reprezentație sintetică să coincidă cu obiectele ei, să se poată referi laolaltă în mod necesar și să [se] întîlnească oarecum. Sau obiectul să facă cu putință reprezentația sau aceasta obiectul. În cazul dentăi referința e numai empirică, și reprezentația nu-i niciodată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ne cugetăm sub el servă de regulă cunoștinței noastre despre fenomene esterioare. O regulă a intuițiunei poate să fie însă numai prin aceea că, la fenomene date, reprezintă reproducția necesară {EminescuOpXIV 409} a celor varie din ele, prin urmare unitatea sintetică din conștiința lor. Astfel noțiunea corp, la percepția a ceva afară de noi va face necesară reprezentația extinderei și cu ea a impenetrabilității, formei ș. a. m. d. Fundamentul a toată necesitatea e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fi la un loc, un conex după legi al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței ar fi cu neputință dacă sufletul în cunoștința celor varie n-ar putea să fie conștient despre identitatea funcțiunei prin care ea combină sintetic într-o cunoștință varietatea sus-convenită. Așadar conștiința primordială și necesară a identității de sine însuși e totodată și conștiința unei tot atât de necesare unități a sintezei tuturor fenomenelor după noțiuni, adică după reguli, cari reguli nu numai că le fac reproductibile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie să steie în experiență sub condițiile neapăratei unități a apercepției, în intuițiune, însă sub condițiile formale ale spațiului și timpului, cari condiții constituiesc abia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și un timp în care au loc toate formele fenomenale și tot raportul ființei sau neființei. Când se vorbește despre experiențe diverse atunci sânt numai pe atâtea percepțiuni întru cât ele aparțin unei ș-aceleiași experiențe generale. Unitatea pertranspectivă și sintetică a percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neființei. Când se vorbește despre experiențe diverse atunci sânt numai pe atâtea percepțiuni întru cât ele aparțin unei ș-aceleiași experiențe generale. Unitatea pertranspectivă și sintetică a percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mod aprioric, erg o necesar, ceea ce nu ne-ar succede defel daca natura ar fi dată în sine însăși, neatârnat de izvoarele primitive ale cugetărei noastre. Căci în asemenea caz 125 v nu știu zău de unde am lua noi axiomele sintetice ale unei asemenea unități generale a naturei, căci s-ar putea împrumuta de la obiectele naturii chiar. Dar fiindcă aceasta nu s-ar putea face decât în mod empiric, de aceea nici s-ar putea deduce din ea o altă unitate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e apriori necesară, cea din urmă trebuie să fie o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]