2,620 matches
-
model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a fost întrupat de el însuși prin toată viața sa. Paisie Velicikovski a fost, în primul rând, un om care a mizat pe iubire, pe smerenie și pe iertare. Un om care, în zbuciumatul său traseu pământesc, a căutat necontenit liniștea și comuniunea cu Dumnezeu prin iubirea de aproapele. Și care, cu fiecare zi a vieții sale, s-a apropiat de idealul de sfințenie făurit de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pacea și siguranța pe care le-a căutat toată viața, în zbuciumatul său pelerinaj. Mănăstirea își trăiește zi de zi viața sub ochiul atent al starețului, fiecare ieromonah, călugăr, rasofor sau frate cunoscându-și exact locul și îndeplinindu-și cu smerenie ascultarea rânduită cu grijă de întâi-stătătorul: la treburile mănăstirii, la casa de oaspeți, la spital, la ateliere, pe ogoarele, în viile și livezile mănăstirii sau în fața unui manuscris, cu pana în mână, copiind sau traducând, în chilie sau în bibliotecă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
autoexigență și rigoare mutilantă la propriu și la figurat, proces în care Hristos nu se implică prin nimic, fiind doar un spectator al performanțelor atinse de om, prin sine însuși. În felul acesta, Paisie Velicikovski trăiește de timpuriu în adevărata smerenie, recunoscând că toate le face Hristos, prin făptura neputincioasă a călugărului-preot, în timp ce Serghi atinge o smerenie înșelătoare, care nu este de fapt, decât un alt chip al ambiției și mândriei sale, de a atinge perfecțiunea și a fi primul în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prin nimic, fiind doar un spectator al performanțelor atinse de om, prin sine însuși. În felul acesta, Paisie Velicikovski trăiește de timpuriu în adevărata smerenie, recunoscând că toate le face Hristos, prin făptura neputincioasă a călugărului-preot, în timp ce Serghi atinge o smerenie înșelătoare, care nu este de fapt, decât un alt chip al ambiției și mândriei sale, de a atinge perfecțiunea și a fi primul în toate. După această buclă despărțitoare în evoluția lor, drumurile celor doi Părinți par a redeveni asemănătoare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ușor e să viseze! Rămâne până la urmă într-o suferință adâncă și plină de decepții. Învăluit de neliniști, uimiri, înfiorări, obsesii, omul se îndreaptă (sau ar trebui s-o facă) spre calea meditației, acolo poate să întâlnească teme capitale: puritate, smerenie, iubire, simbol, sacru, îndoială... Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un călugăr ortodox. Printre pietrele de pe munte creștea un pom, care, datorită lipsei de apă, s-a uscat. Călugărul avea un ucenic. Ca exercițiu de asceză, bătrânul călugăr i-a cerut ucenicului său să ude pomul uscat. Și ucenicul, cu smerenie și credință, a început să ude pomul, dimineața și seara. Zi de zi, un an, doi ani. După doi ani, ucenicul a venit la călugăr și i-a spus că pomul este tot uscat. Călugărul l-a îndemnat să-și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Spectacolul din pădure, Primăvara, Ghicitori și altele asemănătoare ar putea fi reluate în plachete tematice ori destinate copiilor, în ediții ilustrate. Apropierea, în unele texte, de poezia religioasă, de asemenea ar trebui reținută, mai ales pentru intensitatea trăirii, penitență și smerenie, înfiorate toate de apropierea Marii Treceri. Volumul Pe a dorului aripă..., din 2008, este dedicat părinților săi, Silvestru și Maria Lavric din Costișa, precum și soțului său, Visarion Vasilovschi. Cele peste 200 de pagini ale sale, grupate în șapte secțiuni, cuprind
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe culme, ne-am bucurat de priveliștea fantastică ce ni se înfățișa de la acea înălțime, și am admirat, „de sus”, neasemuitele frumuseți ale orașului Kyoto. Ca să vizităm templul, ne-am descălțat la intrare, am pășit „pragul” spre interior și cu smerenie ne-am rugat în fața zeităților existente aici. La fel ca și la celelalte două temple, am cumpărat talismane(„omamori”) pentru cei dragi de acasă. La coborâre am folosit alte scări unde, nu departe de ele, se află un loc pentru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o ploaie răcoroasă. Era foarte cald, iar acest „mini-duș” a fost binevenit. La acest templu există același ritual, ca și la celălalt. În fața altarului sunt rogojini simple pe care umbli desculț, ceea ce-ți dă senzația de puritate, umilință și smerenie... In fața zeilor imperturbabili, senini și înconjurați de lumină, te simți ceea ce ești: o picătură în „oceanul” vieții. De la magazinul din incinta curții templului ne-am cumpărat figurine cu animalele din zodiacul chinezesc, din jad, corespondente zodiei fiecăruia dintre noi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
depărtare, muntele Fuji-san stă de veghe, asupra Japoniei, ca un bătrân înțelept. Silueta lui se pierde în zare printre nori sub Cerul limpede și albastru precum apele Oceanului Pacific. Conul său uriaș, acoperit cu zăpadă aproape totul timpul anului, inspiră fascinație, smerenie și supunere în fața naturii. Lam salutat de la distanță, înclinându-mă, în fața lui, fața spiritualizată și sacralizată a „ înțeleptului” care este... Seara, ne-am reîntors la Asakusa obosiți, dar entuziasmați de ceea ce văzusem. Asakusa Miercuri, 03. 09. 2008 Nu știu de ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de la Mănăstirea Neamț, În perioada 2000 2005, după care urmează cursurile Facultății de Teologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, profilul Teologie pastorală Între 2005 și 2009 fiind licențiat În teologie (disciplina Spiritualitate - lucrarea Între iadul deznădejdii și raiul smereniei, profesor Îndrumător, pr. prof. dr. Teșu Ioan Cristinel, care i-a acordat nota zece). Este căsătorit cu Ionela Figher, născută la 27 decembrie 1984, În comuna Borca, care a urmat cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” din comuna natală, secția Filologie Între
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
uita, te rog, drepturile pentru prostime. Ei spun că sângele lor ar avea aceeași culoare ca al nostru! Vor să devină deopotrivă cu noi. Eu, care am strămoș pe tovarășul de luptă devotat al Împăratului Carol, să mă Înclin cu smerenie În fața unui negustor nespălat și să-l rog să-mi vândă un harnașament... și să-l plătesc pe dată... Cine să-l mai apere dacă n-am bani să-mi fac rost de cal și de arme? Bine, atunci să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și eu de vorbă cu el. și după aceea o să-l folosim cum e mai bine. Crezi că are vreun rost? Întrebă nemulțumit ministerialul. — Nu cred nimic până nu văd. Eu sunt adeptul Sfântului Apostol Toma, se Închină cu falsă smerenie starețul. Cavalere, recunoaște că grație incredulității Sfântului Toma avem una dintre dovezile irefutabile ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În concluzie, cel mai sănătos este să Întrebi până ce afli ce vrei să știi și să nu crezi nimic până nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Când ajunse la numai câțiva pași de domniță și de Însoțitoarea ei, se opri din cântat și, după o clipă de tăcere, sări din șa cu o sprinteneală neașteptată pentru rotunjimea lui. Apoi se Înclină adânc În fața lor, cu o smerenie exagerată. — O, domniță, ce bine-mi pare că te găsesc. Te caut de multă vreme. Bodo m-a trimis. Adelheid Își struni calul cu inima fremătând de bucurie: — Bodo? Întrebă ea. Unde e? De ce n-a venit el? și cine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la turnire Îi purtă culorile și-i Închină toate trofeele dobândite În lupte. Îi puse la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai din Bizanț, albastre ca ochii ei și brodate cu flori de argint. și o rugase prea plecat, cu toată smerenia de care era În stare, să primească o răcliță cu o așchie din Crucea Mântuitorului, pe care o cumpărase de la un cru ciat sărăcit, plătind pentru ea dările pe care le Încasase de la șerbii lui vreme de un an. Dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
osteneala ta și a oamenilor tăi! Nu, monseniore, nu vrem nici o răsplată, nici eu, nici oamenii mei. Veniți-i de hac ticălosului de Eglord și vom fi răsplătiți așa cum dorim. Conrad Îi Întinse mâna, pe care cerșetorul o sărută cu smerenie. — Omule, n-am să te uit! Ia acest inel. Dacă ai vre odată nevoie de ceva, sau ai dat de greutăți, arată-l. știi unde mă găsești. Poartă-l Însă acum astfel Încât să nu bată la ochi. Nimeni nu trebuie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ori În ușă, de două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nume... Dar vom vorbi mai multe altă dată... Deocamdată se pare că avem vești foarte importante... Cheamă-l pe călugăr, se adresă el slujitorului. Acesta ieși În mare grabă și se Întoarse cu un călugăr bătrân, care se Închină cu smerenie În fața stăpânului. — Preacuvioase frate, mi s-a spus că ai ceva foarte Însemnat a-mi Împărtăși, vorbi Conrad. Hai să auzim ce ai pe suflet. Omul tăcu, privind cu Îndoială la cei din jur. — Poți să vorbești de față cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încă la mânăstire. Pentru fapta cuvioșiei tale nu meriți mustrare de la stareț, ci răsplată de la stăpânul vostru. Nu-ți fie teamă. N-am să uit că am și eu unele de făcut În mânăstirea voastră. Fratele Ulrich se Înclină cu smerenie. — Mărite Domn, Îi eram dator bunicului meu și mi-am plătit datoria. Dumnezeu să vă aibă În pază și să vă ajute să Împliniți cele de cuviință. Prea multă vreme a stat umbra mare și neagră a răului peste aceste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iertați dacă nu Înțeleg! De ce trebuie un domn atât de nobil să călătorească În straie atât de nepotrivite? Sunteți cumva În primejdie? Dacă e așa, vă rog să credeți că vă vom ajuta pe cât ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi a voastră. În aceste clipe eu Îl reprezint cu depline puteri. Se ridică și se mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste Ocean și-ar fi făcut apariția, înfometații și deznădăjduiții aceștia ar fi așternut în calea lor toate bundițele, fotele, iile, sumanele și căciulile și ar fi căzut în genunchi înaintea lor, cu adâncă smerenie, ca în fața unei sfinte icoane făcătoare de minuni. Vin americanii? Era colacul de salvare, singura șansă de supraviețuire a unor ființe care nu mai aveau putere să lupte, ajunse la limita rezistenței omenești. Venirea americanilor la noi ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios, au luat poziția sculpturii realizate de geniul de la Hobița, pe care o adoptă orice creștin când se adresează cu adâncă smerenie Mântuitorului. Astfel, cele două familii altminteri complet diferite între ele s-au regăsit sub același numitor comun, pe care-l exploatau din plin: rugăciunea către Dumnezeu. Căci știm că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o voce minunată și o ureche muzicală absolută. Vocile copiilor, împletite cu cea a mamei, formau o armonie de sunete impresionante, care ar fi emoționat cel mai exigent auditoriu. Dumnezeu nu primise niciodată până atunci un prinos de închinăciune, de smerenie și iubire pământească atât de sincer și curat precum cel care se ridica atunci din interiorul unui vagon de transportat animale, prinos venit din partea unor ființe nevinovate și disperate. Glasurile noastre, ca într-o simbolică și superbă catedrală creștină, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gură de apă minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii, cu adâncă smerenie să aducem laudă lui Hristos pentru bunătățile oferite. Da, mama. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. (Psalm 33:10) Amin. Bine, dragii mei copii, bine. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este pulverizată o prejudecată cultivată cu asiduitate între creatori: "că totul trebuie dat și cedat operei". Nu prin operă ne mîntuim, cedînd Cezarului și altceva decît ce-i aparține; "fals, ne răspunde Mircea Vulcănescu, de dincolo de sacrificiu, cu modestia și smerenia lui inegalabile. Existența, dacă e pusă în situația de a servi semenul, dezvăluindu-i ceea ce-i fundamentează adevărata statură de om, față de sine și față de Dumnezeu, poate pune în paranteză o operă, mai ales cu conștiința sau cu vulgara fală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]