2,635 matches
-
nu mai era timp de zăbavă: lumea știa. Îi tălmăci tovarășului său ceea ce i-a spus bătrânul. Dar bătrânul Abraam, pesemne om umblat, băgă de seamă că numai cel căruia îi spusese Enoh cunoaște limba sa, și îl întrebă cu smerenie: - Enoh, ce grai să rostească gura mea ca să fie plăcut și limpede urechilor îngerului Domnului? - Tu cunoști poate limba rome? îl întrebă Auta zâmbind. Mulțumit că o știa, Abraam se uită la străin smerit și totodată mândru, și începu să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rachete cosmice? Fără îndoială că acel Daniil habar n-avea ce ascunde legenda auzită. A folosit-o mecanic numai pentru că îi convenea în meseria lui de profet care se îndeletnicea cu metafizica... Și apoi altceva: când toată Biblia susținea cu smerenie îndărătnică și naivă că pământul ba e așezat pe stâlpi, ba se reazemă pe niște balene, când alți ignoranți străvechi îi dădeau planetei noastre drept scaun un crocodil și numai unii socoteau (și erau îndrăzneți) că pământul plutește pe marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu episcopul și familia lui. Legenda era următoarea: „Episcopul Host: Mă tem că ați dat peste un ou stricat, domnule Jones! Diaconul: Vai, nu. Doamne, vă asigur că, În parte, este excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
multor generații de sfinți și, în templul acela, Omar înțelese Iranul ca pe o lume a fricii. Vru să spună că îi trebuie aer, dar nu spuse, de rușinea mobed-ului. Nici când reveniră la soare, în Omar nu se întorsese smerenia dintr-un templu adevărat. Văzută de-afară, cupola arăta ca o cupă întoarsă cu gura în jos. El voia înapoi, în plăcerea aburului de ceai aromat și a stofelor atinse de maică-sa și de celelalte, care își zâmbeau una
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de a desluși în orice om viu contribuabilul la o înhumare: știa de la ușă procentul de recompensă pe care clientul l-ar fi plătit pentru ca lui să nu-i vină rândul. În sufletul său de tâmplar, pacifist și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona se-nchipuia un negociator: lega viața de moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dea drumul. Și ce ai spune despre logodnică dacă tatăl n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un pic de smerenie. Aș spune că toate religiile au dat sfinți și asasini, cu aceeași conștiință liniștită. Și că în viața acestui oraș, există ani ai lui Clement și ani ai lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-ar fi de față? Am hotărât să n-o mai ocolesc cu răspunsul: Dacă nu m-ar asculta chiar șeful Bisericii, aș spune că religia îi învață pe oameni smerenia, dar că ea însăși n-are nici un pic de smerenie. Aș spune că toate religiile au dat sfinți și asasini, cu aceeași conștiință liniștită. Și că în viața acestui oraș, există ani ai lui Clement și ani ai lui Adrian, între care religia nu îngăduie să alegi. — Oare islamismul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că, Într-adevăr, te așteptam, iată textul: ți-l pregătisem deja. Poți să-l păstrezi; nu va fi ultimul. Așadar: De ce, oare, greșeala primordială nu poate fi iertată, deși a fost, deja, plătită cu mii de rugăciuni și munți de smerenie? Este Dumnezeu nemilos, crud și vindicativ? Sau numai drept, dar de o manieră și Într-o măsură ce depășesc puterea de Înțelegere a muritorilor? Ar fi, Încalte, o consolare. Dar dacă darul inițial al divinității - paradisul cu promisa viață veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
organice de dragoste: iubirea, care creează, unește și valorifică familia. Această unitate organică și ireductibilă - iar, ca atare, singura care poate exercita drepturi politice - nu ia ființă decât printr-un act de dragoste, cu tot ce aduce el după sine: smerenie, jertfă, renunțare, creație. Întreaga concepție socială și statală a lui Salazar se întemeiază pe familie și, ca atare, pe dragoste. Corporațiile, municipiile și națiunea nu sunt decât forme elaborate ale aceleiași familii portugheze. "Națiune unitară" înseamnă, pentru dictatorul Portugaliei, comunitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
flori plauzibile, dacă aș fi atât de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii, tu și cu mine am văzut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși, încă în mine starea de rugăciune. Nu simt în mine, profundă, smerenia încât să mă rog Domnului cu toată încrederea devoțiunii. Rugăciunile mele au încă, chiar în pura lor sinceritate, fața unui târg pe care încerc să-l fac cu Dumnezeu: îl rog să-mi dea, promițându-i, chiar dacă nu în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de căutări. Eu aș fi vrut să scriu ca el și V.V., la rândul lui, îmi mărturisea că povestiri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu cunosc pe niciunul. Dumitale te întristezi, suferi și te doare, ei, însă, se bucurau și mulțumeau Domnului, pentru că știau că prin aceasta vine curățirea și mântuirea, prin suferință, prin înjosire și prin smerenie. Unicul lucru care îi mâhnea era păcatul. Acum să vedem cum stau lucrurile altfel. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca să se întâmple aceste lucruri, să vină asupra familiei dumitale aceste vorbe de defăimare și necinste, o fi fiind un motiv, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că toate neamurile o vor ferici și i se vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei. (Luca1, 48-49) Făcusem o pauză, după care continuasem: - Iar dacă mai citim că despre ea s-a spus că va fi acea femeie-fecioară, care va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3, 15), iar Isaia (7, 14) a proorocit că va
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai rețin din sacralitatea sărbătorilor decât specialitățile culinare. Petru s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât de iertător, de ce nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează cu Paradisul. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Sărbătorile religioase sunt sublime coloane ale transcendenței. În credință, incertitudinea transformă obsesiile în disperare. Sacralitatea ar trebui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu începutul, sfințite. Și aflăm că la 21 mai 1628 “Chiril, din mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic... Deoarece... precucernicul și preluminatul domn a toată Moldovlahia, domnul Io Miron Barnovschi Moghila voievod,... fiu iubit al smereniei noastre, îndemnat de dumnezeiasca râvnă, a ridicat din pajiște și din temelie o biserică... în Iași, în fața Curții domnești,... cu multe cheltuieli și jertfe bănești,... și împodobind-o, i-a închinat aceste două sate, Toporouții, moșia lui părintească, de moștenire
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
afierosit-o la sfânta mănăstire din Sfântul Munte a Sfinților lui H(risto)s Patruzeci de Mucenici.... Apoi cu evlavie au cerut de la patrierșasca înălțime și mărime a Apostolicescului și a toată lumea Scaunului acestuia ca să să cinstească vredniciei stavropighiei... Deci smerenia noastră, după ce am aflat cugetul lui... că este... bucuros am primit cererea lui... și hotărâm... ca această de curând zidită mănăstire pre numele Sfintei Troițe, care este în Clatea, de acum înainte până la sfârșitul ve(a)cului să fie patrierșască
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco voievod, constantinopolitanul, a prădat-o; după aceea s-au tâmplat războaie și au venit în țara asta leși, turci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lui Boroh), cu mila lui Dumnezeu, patriarhă a sf(i)ntei cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina” ascultă-l ce spune în 1746 martie 15: “Facem șt(i)re cu această carte a Patriiarșii noastre că întâmplându-ni-se smerenii noastre a veni până aice, la această de Dumnedzău păzită țară, am găsit o tocmală făcută de egumenii noștri, ce avem la sf(i)ntele mănăstiri de aice din Iași, cu dumnalui Costantin Năstase biv vtori vist(iernic) pentru niște
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții din cei mai de gios pământeni din Moldova, mărturisindu adevărul cu cugetu curat și în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gios pământeni din Moldova, mărturisindu adevărul cu cugetu curat și în frica lui Dumnezău, să fie iertați și blagosloviți. Amin”. ― Nu știu cum se face, părinte, dar iaca pasul și patriarhul cu... ― A cui blestem ne mai iese în cale, fiule? ― A “smereniei” sale patriarhul “Avramie, cu mila lui Dumnezeu, patriarhu sfintei cetăți Ierusalimului și a toată Palestina”. ― Cine și cu ce a mai greșit de s-a ales cu “meritul” de a fi blestemat? ― Apoi, aici e oleacă de poveste. ― S-o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă fusese trasă pe nisip, băiatul se prezenta în fața lui și, după ce se scuză pentru că îndrăznește să-l deranjeze în timpul orei sale de meditație, îl ruga, cu toată smerenia de care era în stare, să-i facă onoarea de a-l accepta că discipol. —Vreau să devin Mare Navigator, spuse. Cineva care să poată urma, de departe, darele lăsate de vasul sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a ieșit zâna cu o diadema pe cap și înconjurata de păsărele viu colorate. Dintre toate păsărelele, una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a înclinat și cu multă smerenie i-a spus: — Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat zâna. — Zmeul cel rău ne-a luat lumina, a ridicat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cărțile Tale, mai ales în cartea ceea, care se zice că ai dictat-o personal porumbelului sfânt pe post de secretar, carte căreia noi îi spunem îndeobște Biblie, iar cei mai cu frică de Matale îi zic, dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de voie bună s-au cam dus naibii, deschid cartea aceasta plină de năzbâtii și mă veselesc mai ceva decât cum mă veseleam odinioară, când pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]