2,513 matches
-
politice patriotice. [...] Dacă va fi obținut un răspuns afirmativ, se va trece la recrutarea lui efectivă, luându-i-se și angajament pentru păstrarea secretului colaborării. Ca loc al recrutării, propun Stațiunea Călimănești pe unde el trece adesea în drum spre socrii care se găsesc în orașul Brezoi. Recrutarea va fi făcută de lt. maj. Sima Virgil care se cunoaște personal cu candidatul de mai multă vreme.” Referat asupra modului cum a decurs recrutarea ca informator a numitului B.B., 17.04.1976: „În
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și cu vasele Mumii-pădurii n-ar fi răpus el pe zmeu, de n-ar fi fost și viteaz din fire. Îl primi dar de bărbat și cununându-se cu dânsul, după legea domnilor și-a-mpăraților, cu alai de la-mpărăția socru-su și de la crăiia tată-su ... Macul este folosit în multe ritualuri cu funcție apotropaică, împotriva vrăjitoarelor și a strigoilor. "În tradiția mito-poetică e legat de somn și de moarte; e un atribut a lui Hypnos, divinitatea somnului la greci
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
indicații în legătură cu obiceiul bradului din ceremonialul de nuntă, în deceniile 3-4 ale secolului al XX-lea. Bradul era împodobit cu hârtii colorate, cu beteală și cu o pâine având funcție simbolică. El era purtat de la casa miresei la aceea a socrului mare, unde era așezat pe casă. Într-un alt text despre obiceiurile care preced cununia religioasă, aparținând unei fete de 18 de ani; este relatat mersul ritual al miresei la apă, care are loc într-o "duminică dimineața pă șosea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Grigoriu de la Biserica 40 de sfinți, care era văduv și avea o fată de 15 ani de măritat. „Foaia de zestre îi asigura ginerelui puțină avere, dar în orice caz sprijin în hirotonire și adăpost în casa și pe cheltuiala socrului vreme de un an” (14, p. 101). Se cunună cu Ileana și este numit "cântăreț cu leafă" la biserica socrului, neaprobându-i-se cererea în care solicită un post de preot la aceeași biserică, din lipsă de posturi. A doua
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
zestre îi asigura ginerelui puțină avere, dar în orice caz sprijin în hirotonire și adăpost în casa și pe cheltuiala socrului vreme de un an” (14, p. 101). Se cunună cu Ileana și este numit "cântăreț cu leafă" la biserica socrului, neaprobându-i-se cererea în care solicită un post de preot la aceeași biserică, din lipsă de posturi. A doua zi de Crăciun a aceluiași an este ziua hirotonirii lui Creangă pentru postul de diacon de la biserica Sf. Treime din
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a aceluiași an este ziua hirotonirii lui Creangă pentru postul de diacon de la biserica Sf. Treime din Iași. Ceremonia are loc la biserica Sf. Parascheva din Tg. Frumos. Debutul vieții sale de diacon nu este sub auspicii bune, conflictele cu socrul neîntârziind să apară, zdruncinând lumea tânărului neobișnuit cu răutățile. Este tratat ca o slugă, este umilit și toate visurile și planurile lui sunt spulberate chiar de propria familie. Nemaiputând suporta aceste tratamente și neavând niciun sprijin, înaintează o jalbă Mitropolitului
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, din contra, calvarul i se asprește, fiind închis în beciurile Mitropoliei. Mai înaintează o plângere, o „Plecată și lăcrămătoare suplică”, însă nici aceasta nu este salvatoare, Creangă fiind obligat să se împace cu socrul și să locuiască în continuare cu el. Diaconul dorea să-și croiască un drum independent și poate tocmai autonomia și alte cauze de acest gen au sporit agresivitatea socrului. Plângerile sale nu-și mai găseau ecou, deoarece membrii consiliului de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aceasta nu este salvatoare, Creangă fiind obligat să se împace cu socrul și să locuiască în continuare cu el. Diaconul dorea să-și croiască un drum independent și poate tocmai autonomia și alte cauze de acest gen au sporit agresivitatea socrului. Plângerile sale nu-și mai găseau ecou, deoarece membrii consiliului de disciplină, ai Dicasteriei erau prieteni cu Ioan Grigoriu. Creangă se mută astfel cu soția într-o altă locuință, aflată în curtea aceleiași biserici. Ar fi trebuit ca măcar de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
frecventarea cursurilor. Nu peste multă vreme, facultatea se va desființa, însă este de remarcat dorința diaconului de a-și desăvârși studiile clericale superioare, chiar dacă în acea vreme contextul social îi era destul de nefavorabil. După nașterea fiului său Constantin, conflictul cu socrul pare să se fi potolit, Ion Creangă dedicându se familiei, altarului și studiului. După 3 ani, în 1863, diaconul cere să fie mutat la biserica Bărboi, reînnoind tensiunile cu socrul, dar a doua zi după aprobare, Biserica Bărboi este trecută
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
era destul de nefavorabil. După nașterea fiului său Constantin, conflictul cu socrul pare să se fi potolit, Ion Creangă dedicându se familiei, altarului și studiului. După 3 ani, în 1863, diaconul cere să fie mutat la biserica Bărboi, reînnoind tensiunile cu socrul, dar a doua zi după aprobare, Biserica Bărboi este trecută la categoria a II-a, iar postul de diacon se desființează, ca o ironie a destinului, aceasta fiind o nouă lovitură pentru sufletul atât de zdruncinat al humuleșteanului. În acest
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
să-și dea o vârstă mai mare decât cea reală. 1859. La 23 august se căsătorește cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. La 27 decembrie primește hirotonirea ca diacon. Se mută în casa socrilor. 1860. Mari neînțelegeri cu socrul său. La 29 aprilie conflictul cu socrul său se stinge, Creangă angajându-se prin contract să slujească la Biserica „Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai mare decât cea reală. 1859. La 23 august se căsătorește cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. La 27 decembrie primește hirotonirea ca diacon. Se mută în casa socrilor. 1860. Mari neînțelegeri cu socrul său. La 29 aprilie conflictul cu socrul său se stinge, Creangă angajându-se prin contract să slujească la Biserica „Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Iași, iar la 19
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
23 august se căsătorește cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. La 27 decembrie primește hirotonirea ca diacon. Se mută în casa socrilor. 1860. Mari neînțelegeri cu socrul său. La 29 aprilie conflictul cu socrul său se stinge, Creangă angajându-se prin contract să slujească la Biserica „Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Iași, iar la 19 decembrie, i se naște unicul fiu, Constantin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Iași, iar la 19 decembrie, i se naște unicul fiu, Constantin. 1863. Pe lângă cei 700 de lei pe an, cât primea de la biserica socrului său, încheie încă un contract ca diacon la Mânăstirea Bărboi din Iași. 1864. Se înscrie la institutul „Vasile Lupu”, condus de Titu Maiorescu, la „cursul preparandal de institutori pentru școlile primare”. Din toamnă, prin adresă semnată de Titu Maiorescu, Octav
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai devreme, chiar dacă mulți oameni în cultura noastră trăiesc în familia nucleară, ei au adesea contact frecvent cu membrii familiilor extinse. În cultura românească avem termeni care se referă la aceste relații cu familia soțului (soției) cum ar fi soacră, socrul, cumnată și cumnat. Deși tehnic vorbind noi nu alegem familia soției (soțului), mulți oameni simt că ei au puține șanse de alegere în această problemă. Aceștia aleg un soț (soție), și familia lui (ei) vine odată cu această alegere. Poate astfel
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
găzduia viața omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care se îngropau bani în timpul construcției, a devenit un spațiu de inițiere: ultimul născut (dintre alți copii morți la naștere) "se cumpănea cu un pietroi" pe prag; la nuntă , mirii, socrii și nașii erau primiți pe prag, mireasa era trecută pragul în brațe de mire, pentru ca ea "să fie legată de casă și să nu poată trece pragul în afară fără soțul ei"; tot pe prag se oprea sicriul cu mortul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara scaldelor prin excelență, la evrei, la albanezi 216: la romani, mirii primeau miresele cu apă și foc, în India, socrul spală picioarele mirelui cu apă, cu lapte și cu balegă de vacă, urmând împreunarea mâinilor și vărsarea apei peste palmele unite ale mirilor. Astfel, la romani, la poarta casei soțului, mireasa era supusă unui întreg ritual. Pentru a îmblânzii "zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-le ca toată viața să le meargă din plin" 220. După cununie, la casa mirelui, mireasa este întâmpinată de soacra cea mare care o ia și o învârte de trei ori în jurul unui vas cu apă. Apoi, mireasa toarnă apă socrilor și nașilor pentru a se spăla, în semn de ascultare. După această spălare ritualică, mireasa îi stropește pe toți nuntașii, de jur împrejur și, împreună cu mirele, duce restul apei la rădăcina unui pom din grădină 221. "Spălarea" ritualică, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul de-o parte, celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să treacă pe sub colac. După ce a trecut mirele, rup colacul în două și-l azvârle în cele patru părți ale pământului. Socrul cel mare aduce, apoi, un alt colac pe care i-l dă nașului care, ținându-l în sus, între mire și mireasă, zice: "Uită-te, / Că-ți răsare / Sfântul soare!". Atât mirele, cât și mireasa trebuie să se uite prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are rolul unui actant conclusiv: "Mamă, câte fete ai / Prin străini să nu le dai, / Că destul m-ai dat pe mine / De mă mustră orișicine, / De mă mustră și soacra, / Că nu știu a mătura. De mă mustră și socrul, / Că nu știu să fac focul. De mă mustră și bărbatul, / Că nu știu ca să-i fac patul. De vrei să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele, / Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
267: "Frunzulița bobului, / Veler, Velerița mea, / Dimineața se scula, / Pe ochi negri se spala, / Mâneci albe sufleca, / De colaci se apuca, / De colaci / Din nouă saci. / Ș-o pupăză / Dintr-o mierță, / Și-un covrig / Dintr-un miertic. Hai la socri / Peste codru`, / În mijlocul codrului, / Veler, Velerița mea, / Cântă-mi tu / Cântecuțu, / Veler, Velerița mea. Eu cântecul ț-oi cânta, / Dar munții s-or tremura, / Văile s-or tulbura, / Păunașu-a auzi / Și-nainte mi-a ieși, / Nouă bine nu ni-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casa părinților elevului Veinfeld Isac, viitorul Ion Palodă, scotea și publicația „Revista” în care, pe lângă articole sociale, schițe, poezii, Isac Veinfeld, Ion Man olache Holda și alți elevi creau figuri interesante ale Bârladului de odinioară, ca acel a lui Voinescu, socrul lui Emil Gârleanu” (Din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971 de Traian N icola). Apare o discordanță de identitate și timp între revistele de la 1896‐1897 și cea din 1891, care, din lipsă de material documentar original urmează a fi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
familii de condiție medie. Tatăl frizer, mama casnică („dar «descurcăreață», se ocupa cu prostituția...”). A.N. era fiul legitim al unei familii cu numeroși copii, cu un nivel material și social scăzut. Acesta absolvise școala profesională de sudori. Între timp, socrul moare, inculpata locuind cu soacra și soțul: „M-am măritat doar cu o scurtă de piele atâtica, o geacă, două fuste de vară, o pereche de sandale, una de cizme și o plasă”. După vreo două săptămâni soacra realizează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
răspuns simplu și definitiv la întrebarea cine este vinovat de această stare de lucruri? Și e de natura evidenței că doar schimbarea directorului nu e o rezolvare suficientă, nu numai pentru că un persoanj precum domnul Hadji-Culea, salvat in aeternum de socrul său, marele actor Radu Beligan - cel pe care nici un partid politic nu are cum să-l refuze - , e foarte greu de dat jos fără să i se ofere în loc altă funcție de director, ci pentru că esența problemei e mult mai adâncă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
l-am cunoscut pe Valeriu Anania, deși a fost, în deceniul al nouălea, destul de des la Iași, la Casa Pogor. Am aflat despre el atunci, întâmplător, de la un prieten preot iubitor de cultură, poet și cărturar, din orașul transilvan al socrilor mei unde ne petreceam vacanțele. Părintele Ioan Petraș, discipol al monahului Bartolomeu, este cel care mi-a pus atunci în brațe un teanc din numerele buletinului Mitropoliei Olteniei în care apăruseră, în serial, o serie de narațiuni stranii, surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]