3,003 matches
-
e numai aparentă. Nenorocul e sortit să fie mereu nemulțumit, răzvrătitor căilor bătute. Numai pe el îl poate tenta Diavolul, fără izbândă deplină și finală, fiindcă și experiența binelui atrage pe voievod. Nenorocul e un Faust parțial, înfățișînd numai pe solitari, pe investigativi. Adevărata vină a dramaturgului este că a făcut simpatică platitudinea lui Voie-Bună și odioasă anxietatea lui Nenoroc. Dealtfel meditația e umflată de vorbe și de colori, pierdută în fantastic, goală pe dinăuntru. Piesa se pierde în episoade de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminescu, cum se știe, n-a fost influențat numai de literatura străină, ci și de filozofia străină, și anume, de acea filozofie care convenea perfect naturii sale. Acest pesimist trebuia să trăiască pe socoteala sa filozofia lui Schopenhauer. Acest idealist solitar, pentru care realitatea cea mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
măduvii spinării au traiecte scurte ascendente-descendente făcând sinapsă cu neuroni ai substanței gelatinoase din cornul posterior (Deligne, 1990). Se continuă ascendent cu fibre ce vin din nucleul spinal și chiar din lamina I a cornului posterior și proiectează În nucleul solitar, nucleul medial, formația reticulată laterală, mezencefal și talamus. Tractul conține o importantă componentă peptidergică (neuroni și fibre) ceea ce sugerează existența unei modulări peptidergice ascendente a formațiunilor supraspinale implicate În nocicepție. Leah (1987), arată că 70% din celulele nucleului funiculului dorso-lateral
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
descendente sunt: Talamus: nucleul centrum median, nucleul posterior talamic și talamusul medial; Hipotalamus: nucleul arcuat, hipotalamusul lateral, nucleul paraventricular; Mezencefal aria pretectală, substanța gri periapeductală, substanța gri periventriculară (cale enkefalinergică și endorfinergică); Punte: locus coeruleus (cale noradrenergică); Bulb: nucleul tractului solitar, nucleul magnus al rafeului (cale sero toninopiatergică), nucleul giganto-celular, nucleul paragigantocelular (cale enkefalinergică, noradrenergică, serotoninergică, dopaminergică). Cu cât impulsurile nociceptive sosite pe cale ascendentă prin colaterale desprinse din tractul spino-reticulo-talamic și ajunse În zonele susmenționate sunt mai intense, cu atât mesajele
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
independent de nucleul rafeului median) ce modulează mesajele aferențiale nociceptive din laminele cornului dorsal. În continuare, trebuie menționat sistemul funiculului dorso-lateral, importantă cale descendentă inhibitorie cu origine În următorul etaj inferior al sistemului nervos central (trunchiul cerebral) și anume: nucleii solitari, formația reticulată a trunchiului, nucleul magnus al rafeului, locus coeruleus, nucleul parabrahial și nucleul roșu, care proiectează spre neuronii spinali lombo sacrați având rol crucial În supresarea durerii. Dintre căile enumerate, cele mai studiate au fost căile inhibitorii opiatergică, și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
și de mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
monede romane vechi (avea cîteva sute, descoperite ulterior la Kenmoor și în alte locuri din vecinătate; cf. Ingram 1910: 23). Există relatări conform cărora Thomas Chatterton senior era excentric, foarte reticent, distrat chiar și cînd se afla în compania cuiva, solitar; avea obiceiul de a gesticula și de a mormăi vorbind cu sine cînd era singur (Ingram 1916: 14). S-a însurat la treizeci și cinci de ani cu Sarah Young din Stapleton, fiica unui fermier, care la acea dată avea doar șaisprezece
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de asperități; uneori atît de mohorît, încît pentru mai multe zile la un loc vorbea foarte puțin, iar asta numai dacă era constrîns să o facă; alteori - extrem de voios. (apud Britton 1813: 33) În concluzie, avea "obiceiul de a fi solitar; iar timpul petrecut de ceilalți băieți cu jocurile copilăriei era folosit de el pentru a citi sau pentru a contempla" (Britton 1813: 36). Atît de grea a devenit situația lui financiară la Londra, încît într-o scrisoare către Catcott, datată
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cea roșcată a domniței Betty a murit". The consuliad, an heroic poem / Consuliada, un poem eroic - "excrementele statului"; "zilele degenerate"; "ticăloșiile statului"; "un titlu l-a făcut infam de măreț"; "Sclav la sclavi venali; unealtă a uneltelor". Elegy / Elegie - "umbră solitară"; "Contemplație crepusculară"; "adăpost întunecat"; "tristețe groaznică"; "ruine-întunecoase ale vreunei chilii sacre"; "peșteră sumbră"; "val întunecat"; "văl înțesîndu-se"; "priveliștea stingîndu-se"; "bezna"; "mormîntul"; "toate chinurile unui iad"; "pasăre de rău-augur"*; "liniște grozavnică suspendată"; "luna înnorată"; "licăr firav"; "colină și văiugă întunecoasă"; "tristețe
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Aron a condus anchetele sale politice și sociologice și din care găsim încă un exemplu în cursul de la Collège de France pe care îl publicăm. Aron nu procedează în maniera teoreticienilor liberalismului care, ca John Locke, pleacă de la un individ solitar descoperindu-i drepturile și în același timp nevoile în starea naturală și elaborează conceptual instrumentul politic - Statul suveran și reprezentativ -, capabil să garanteze aceste drepturi și să favorizeze satisfacția acestor nevoi. S-a spus câteodată că Aron, în calitate de filozof, aparține
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
11 sunt prezentate o serie de îndemnuri pentru a fi creativi, care pot constitui un ajutor în depășirea blocajelor creativității. Capitolul 8 CREATIVITATEA DE GRUP Th. Carlyle În toată istoria omenirii, până în secolul XX, creatorul s-a identificat cu individul solitar. Marii creatori: Leonardo da Vinci, Newton, Galilei, Gauss, Mendeleev, etc. au realizat opera lor prin gândire genială și efort propriu. Dacă în domeniul artelor, cum ar fi literatura, pictura, sculptura, arhitectura sau muzica, creația individuală a rămas suverană, în domenii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de aceea a Partidului Liberal și a opiniei publice, militând de la tribuna Parlamentului și în paginile „Vieții românești” (România și războiul european, Pentru ce sunt un trădător..., „Puhoiul”, Discursul d-lui Take Ionescu, ultimele trei sub genericul Din carnetul unui solitar) pentru intrarea în război de partea Puterilor Centrale, împotriva Imperiului Țarist, întru reintegrarea Basarabiei în statul român. Rămas în București după ocuparea orașului, scoate, între 1 septembrie 1917 și 12 noiembrie 1918, cotidianul „Lumina”, în care dă aproape zilnic un
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
totuși la fondarea Partidului Țărănesc Democrat din Basarabia și a gazetei „Zările”, apoi a Partidului Radical Țărănesc. De-a lungul celor zece ani de lupte politice se manifestă mai rar publicistic, trimițând intermitent texte, sub vechiul generic Din carnetul unui solitar, la „Viața românească” și la „Adevărul literar și artistic”, în acesta din urmă dând la iveală, în 1927, și o suită de comentarii asupra câtorva scriitori ruși (Andrei Belâi, Vsevolod Ivanov, Isaak Babel). Suferind de cord, retras la moșia Bucov
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața creștină”, 1997, 16; Dina Dehelean, „Aureole”, ST, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 201-202; Florin Lazăr, „Ultimul cuvânt”, ST, 1999, 2; Mircea Petean, Victor Țarină, ST, 2000, 4; Ion Cristofor, Un solitar: Victor Țarină, ST, 2000, 7-8; Ion Roșioru, „Dialog cu hârtia”, CL, 2001, 7. A. Tr.
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator. Paginile datând din anii ’70-’80 readuc în
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
putea fi demonstrate, însă ele nu sunt nici revelate. Buddha este un îndrumător în sensul că indică o cale, dar fiecare rămâne liber s-o urmeze sau nu. Linia de conduită este propusă, nu impusă, iar drumul este lung și solitar. Eliberarea nu se poate obține decât în urma unui efort personal, a unei asimilări concrete a adevărului. II. ISTORIA LUI BUDDHA 1. Nașterea și tinerețea prințului Siddhărtha Amestec de legendă și adevăr istoric, imaginea cultivată de o îndelungată tradiție nu îngăduie
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
scapi dacă-i acuzi pe ăștia pe toți, pe colegii de lot.”. „Cum să-i acuz, domnule? Că ți-am spus că nici nu-i cunosc... că ne-ați adunat să Încercați să faceți o organizație. Eu sunt un tip solitar, Îmi văd de treburile mele, stau la bibliotecă... Ar fi trebuit să mă cunoașteți bine, domnule! Cum să mă băgați pe mine În rahatul ăsta?” „Și nu vrei?” Zice: „Eii, futu-ți mama ta de bandit, ai să putrezești În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din București, în 1878. 341. Referire la volumul Cântece și plângeri (1874); poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The Spleen“; cităm integral primele versuri: „Este noapte și tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noi - adică un șir de promoții - i am acordat acest titlu pe viață.) între vorbele sale, frecventă e, apoi, „Vă mărturisesc sincer”. Deși n-o agreez, cred însă că ea exprimă o reală nevoie de comunicare, chiar de confesiune, caracteristică solitarilor studioși, de unde și gravitatea cu care e introdusă aproape în fiecare frază. I-am mărturisit, la rîndu-mi, acum, public, că datorită cursului său special despre Arghezi am simțit „lavanda sonoră” a versurilor din „Morgenstimmung” și misterul poeziei „Duhovnicească”. Acest curs
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și de a avea nevoie imperioasă de closet. Ai mîncat de toate, ai băut orice. Un stomac nesigur îți reduce aria de manifestări și te face să pari mai puțin sociabil. Din cauza lui am devenit un sedentar și (aproape) un solitar. E un handicap greu de mascat în public. Cînd cel de lîngă tine înfulecă satisfăcut și tu abia legumești din bucate, contrastul e prea izbitor ca să treacă neobservat. Ajungi astfel la acel gen de „situații delicate”, chiar penibile, în care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care îi dădeau iluzia că e sănătoasă. „Analizele dumitale, mătușă, - i-a spus unul, vorbe care o făceau să chicotească de plăcere - sînt bune, ca de fată mare”. De felul ei, nu era însă o femeie veselă, ci una așezată, solitară, enigmatică. Un amănunt sugestiv pentru firea supusă și închisă pe care o avea e că n-am văzut-o niciodată dezbrobodită. Purta baticuri negre, înnodate sub bărbie, și straie de aceeași culoare, îndeosebi după moartea accidentală a singurei sale fiice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dvs. mai sunt În timpul de azi. Pasiune, devotament, promptitudine În solicitări și mai ales informație... Oameni ca dvs. ar trebui „conservați”, protejați, stimulați, puși să facă școală, să aibă discipoli. Mi se strânge inima când mă gândesc că sunteți un solitar atât de discret. Dacă nu m-ar fi Îndrumat doamna Lovinescu, mărturisesc că nu aveam știință de cartea dvs. Ar merita - după lectura Jurnalului - s-o dezvoltați și s-o reeditați, corectând datele și - cu siguranță - luminând o mulțime de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pedagogică, rolul său de mentor al unor tineri cărturari și artiști cu o lucidă conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi s-au părut cel puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care să-l scoată din vizuina și viziunea magiei solitare, să-l azvârle, amețit de Marea Idee, În clocotul gregar. Accentele agresive nu lipsesc, nici obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]