3,952 matches
-
meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
categorii: cele înființate de societate și cele înființate de particulari, instituții, autorități etc.. În prima categorie s-au încadrat trei premii anuale (primele două pentru poezie și pentru proză, al treilea fiind uneori pentru debut, alteori pentru traducere ori pentru sonet etc.), iar în cea de-a doua categorie intrau alte premii, îndeobște mai substanțiale: Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, pentru roman (20 000, apoi 25 000 lei), Premiul „C. A. Rosetti”, instituit de ziarul „Viitorul” în anii 1924-1930 (20 000 de
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
război, cu nervii zdruncinați, se sinucide, administrându-și o doză de morfină. S.-R. a publicat câteva cărți de poezie - Sărăcie (1897), Lirice (1898), Spini (1915) - și culegerea O toamnă la Paris (1897), care reunește schițe, cronici jurnalistice, amintiri, fantezii, sonete. O parte din scrierile sale gazetărești în problema feminismului intră în volumul intitulat Ele (1898). A compus libretul operei Petru Rareș (muzica de Eduard Caudella), este autorul unei antologii privitoare la literatura română din secolul al XVIII-lea și al
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
sociale și se angajează în direcția esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
arte, științe”, „Convorbiri despre limbă” (susținută de Ion Gorun) ș.a. Numărul din 3 septembrie 1919 se deschide cu o tabletă de Emil Isac, Budapesta. Principalul colaborator al rubricii „Litere, arte, științe” este Leon Feraru, cu versuri (Cântecul de leagăn, Pribegie, Sonete, Poeme,), proză scurtă (scrisă anterior, împreună cu D. Anghel) și mențiuni istorico-literare: Un manuscris al poetului Dimitrie Anghel, „File uitate” de Dimitrie Anghel și Leon Feraru. La aceeași rubrică apar texte de Barbu Nemțeanu și Barbu Lăzăreanu, discursul la Academia Română al
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
Aldridge, Aur și nisip, București, 1962; Mâhnirea e mai grea decât marea (Tălmăciri din lirica veche a Irlandei), îngr. trad., pref. Mihail Stănescu, București, 1974; Eternă bucurie-i frumusețea (Antologie de poezie britanică), îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1977; Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu - Shakespeare’s Last Sonnets as Fancied in an Immaginary Romanian Translation by V. Voiculescu, ed. bilingvă, îngr. trad., cu ilustrațiile traducătoarei, București, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 202-203; Nicolae
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SONET 32 Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului - Sonetele shakespeariene văzute de mine - De-n viață tu vei fi cand al meu eu fi-va trecut și fi-voi îmbrăcat cu praful
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SONET 32 Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului - Sonetele shakespeariene văzute de mine - De-n viață tu vei fi cand al meu eu fi-va trecut și fi-voi îmbrăcat cu praful ce-n praf mă va preface vei vrea ca praful ce-a uscat cerneala-mi să-l
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
te-ai dus visând mărirea, în ale tale rime, slove și sentimente pure m-ai prea slăvit, Eu citi-voi a ta fire în grandioasa-ți operă ce fură altor poeți scrisul pătat de inima-ndoită și impură.” Referință Bibliografică: Sonet 32 / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
de pe acum, "canonizate". Notă aparte face transpunerea de dată mai recentă (1998), a Luceafărului în limba lui Camões, realizată foarte bine, de Luciano Maia. Cîteva cuvinte ar mai fi de adăugat în privința selecției textelor. Așezarea, în cazul ambilor poeți, a sonetelor alături de fragmente desprinse din poeme de mai mari dimensiuni, poate constitui, pentru ochiul expert, o provocare. Sonetele, atîta vreme lăsate în umbră de faima poemelor ample se vădesc, la o lectură atentă, mai interesante și mai actuale, decît au fost
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
Camões, realizată foarte bine, de Luciano Maia. Cîteva cuvinte ar mai fi de adăugat în privința selecției textelor. Așezarea, în cazul ambilor poeți, a sonetelor alături de fragmente desprinse din poeme de mai mari dimensiuni, poate constitui, pentru ochiul expert, o provocare. Sonetele, atîta vreme lăsate în umbră de faima poemelor ample se vădesc, la o lectură atentă, mai interesante și mai actuale, decît au fost îndeobște considerate. Camões și Eminescu, studiu de Mircea Eliade și antologie poetică, prefață de José Augusto Seabra
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
lăsat în schimb peste 30 de caiete, în copii împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră deja în Antologie lirică aromână (1975), dar autorul se stinsese cu un an mai devreme. Epopeea i-a fost editată și în volum, mai târziu, în 1994. Voshopolea este o capodoperă nu doar a creației dialectale
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
legendă, Moscopole, cu peste 60 000 de locuitori aromâni. Parafrazându-l pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
aromâni. Parafrazându-l pe D. Cantemir, s-ar putea zice că marea epopee a lui B. este și un fel de „istorie a creșterii și descreșterii” orașului Moscopole, pusă în scenă în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
scrieri. La începuturile sale literare R. cultiva o proza poematica, meditativa, creează „fantezii”, cum indică și subtitlul primului său volum, Triumful neființei, invocând timpul „capricios”, sălbatic, răutăcios, omagiindu-și părintele (De ziua tatei), descriind „dânsul norilor” și „glasul apelor”. În Sonetele nebuniei (1914), Nebunia (1915) și Poezii (1926) sunt adunate versuri cu o tematica variată, evidențiind preocuparea tot mai acută a autorului pentru problematică socială (Cântecul mașinii, Cerul muncii, Elevatorul etc.). Nu lipsesc temele etern umane (Iubirea, Credința) sau exteriorizarea senzațiilor
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Emil Ludwig, R. își consacră o bună parte a activității sale transpunerii operei acestuia în românește. A tradus mult și din alți autori, în special de limba germană, remarcabile fiind versiunile din Ștefan Zweig. SCRIERI: Triumful neființei. Fantezii, Iași, 1913; Sonetele nebuniei, Iași, 1914; Nebunia, București, 1915; Soare-Răsare. Schițe, legende și însemnări japoneze, Iași, 1918; Literatura războiului și era nouă, București, 1919; Coloana printre ruini, București, 1921; Principiile umanitariste, București, 1922; ed. (Die Grundsätze des Humanitarismus), Viena, 1925; Umanitarismul și Internațională
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
e tăcere”, lui C. Clisu îi spunea că „după mine și după cum îți scriu eu aici, nu m-aș fi apucat să tratez subiectul pentru că este didactic, dar...nu mă lua în seamă, pentru că”...și-și motivează atitudinea. Plăcându-i sonetele lui Emilian Marcu, scrie ca să vadă toți, „În grădina lui Emil / Totul e labil, labil” iar pentru el - „Dedic și dăruiesc acest strigăt în pustiu, prietenului meu, Emil Marcu, sonetist de excepție, drept chirie pentru spațiu acordat minții mele, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
de candoare (1974). Cu Timpul neprobabil (1985) își face loc un ton reflexiv ce devine gnomic pe alocuri, cu precădere în secvențele de meditație asupra vârstei ori mecanicii succesive a anotimpurilor și stărilor atmosferice, exprimate în false pasteluri (Marină, Magie, Sonet, Stare). O notă specifică, accentuată treptat, o constituie reflecția asupra condiției poetului și a mijloacelor sale, în speță cuvântul, în ultimele cărți, bunăoară, comentariul la un vers mallarméean: „Cuvintele tribului, cele la care / se întoarce mereu poetul, nu doar / spre
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
te-am căutat mai adâncit:/ privirea ta mă sărută senină,/ iar fruntea, ca o cută de lumină,/ se auri de farmecu-nflorit.”) sau ale sapiențialului („Adâncu-și schimbă apa, mereu mai frământată,/ Și prin aceeași undă voi trece doar o dată”). Într-un Sonet cu ambiții de artă poetică este executată conjurarea, în chip de muză convenabilă, a Înțelepciunii: „Înțelepciune,-ndreaptă-mi veșnic pasul/ Din pomul viu să dau la toți drumeții”. Textele din Poemele amiezii (1972), carte în prefața căreia Al. A. Philippide laudă
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a considerat totuși „un poet de tipul clasic cu reverie calmă și cam școlară și desenul timid” (G. Călinescu). Stăruie în căutarea perfecțiunii, fantomă ce ii bântuie visele: „În testamentul meu sentimental,/ Scris
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant social, grav al unor secvențe, recunoscându-i, în general, și alte „remarcabile calități” - „o poezie de fantezie și umor”, „lucrată cu artă”. Aventurile
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]