5,168 matches
-
plecat. Într-o fotografie. Mama venea la el, și privea - când la el, când la tata. Nu știa cum să se împartă. Și până la urmă, a plecat și ea. În aceeași fotografie. Fotografia mirosea a zmeură proaspătă. Și copilul o sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
plecat. Într-o fotografie. Mama venea la el, și privea - când la el, când la tata. Nu știa cum să se împartă. Și până la urmă, a plecat și ea. În aceeași fotografie.Fotografia mirosea a zmeură proaspătă. Și copilul o sorbea din ochi - și se satura - din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat. Totuși - ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar. Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat? De priviri
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
mai dulce patimă de stea Ești tu, comoara mamei și-o minune. Și dorul cel mai mare, care-l port, Ca pe un crin, ce-a rătăcit în lume, E al meu dor să te cuprind la piept Să-ți sorb mirarea, zămislita- anume. Cu gând divin, la tine m-aș întoarce Și vieții să-i șoptesc un vers banal, Cât mi-aș dori să fiu, în semn de pace, Un murmur de Credință, sus pe-un piedestal! Și tot ce
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
nu va mai străluci, îți voi spune adio, te voi părăsi, cănd prezentul va fi trecut, voi fi în viitor, unde, mă vei putea gasi, de vrei. Cand oceanele, deșert vor fi, mă voi adăposti la umbră ta, să pot sorbi, din izvorul iubirii tale, așa cum fac și-acum, fără de care, n-aș mai fi eu, aș fi alta, fără noima, fără vreun drum, sau fără cerul de deasupra munților. Mi-ai trimis nori de ploaie, să-mi pot lua umbrela
ÎȚI VOI SPUNE ADIO de COSTI POP în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381423_a_382752]
-
Femeia-i veșnic rostul unui braț să o cuprindă. Iar de rostirea-mi e cumva prilej de vreo obidă - Că brațul așteptat nu vrea să se ivească -, Ea, brațul să-l sădească! Femeia-i veșnic rostul ochilor porniți s-o soarbă. Iar de ursita-i nividește ei o soartă oarbă - Că ochii așteptați n-apar să o privească -, Ea, ochii să-i sădească! Femeia-i veșnic rostul unei guri să o sărute. Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte - ... Citește
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Femeia-i veșnic rostul unui braț să o cuprindă.Iar de rostirea-mi e cumva prilej de vreo obidă -Că brațul așteptat nu vrea să se ivească -,Ea, brațul să-l sădească!Femeia-i veșnic rostul ochilor porniți s-o soarbă.Iar de ursita-i nividește ei o soartă oarbă -Că ochii așteptați n-apar să o privească -,Ea, ochii să-i sădească!Femeia-i veșnic rostul unei guri să o sărute.Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte -... XIII
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Îmi plec capul pe umărul tău plin de lumină și imi crește în suflet sentimentul straniu că am atins aripile unui înger. Poate de aceea Dumnezeu ne-a îngăduit Marea Întâlnire. Dragul meu drag îți ofer cupa mea interioară să sorbi din ea dacă dorești, elixirul iubirii ce ți-o port. Știu că numai alături de tine voi construi lumi posibile în care tu... să fii un zeu. MĂ POȚI PIERDE Pe unde îți răsună pașii, pe ce tărâmuri? Aștept să incizezi
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
paradoxal, nu conține nicio figură de stil: „VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...!” Ați ghicit! E vorba despre un roman subintitulat „Viața scriitorului Alexandru Macedonski între realitate și poveste”. Desigur, am lăsat la o parte orice altă preocupare literară și am început să sorb cartea primită, pagină cu pagină, tocmai pe când privighetoarea își regla trilurile și liliacul își exersa înflorirea. Romanul este construit pe eboșa specifică unei biografii și constituie rezultatul unui proces asiduu de creație artistică, proces pornit de la o documentație temeinică. Oricare
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
umane. Ignorând viciile societății, cunoscuta autoare, stabilită în Canada, are tăria să se ridice prin imaginarul poetic, la scară cosmică, fidelă marilor teme ale creației sale -natura, iubirea, timpul. Natura contemplată în planuri mari sau mici o face să tresară, sorbind mirosul, culoarea vegetalului, ascultând sunetul vântului, indiferent de anotimp. Este impresionată de grandoarea iernilor canadiene, cărora le admiră tăcerea neclintită, strălucirea și puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
strecoară o cascadă Pe trepte tăinuind povești de mult, Despre-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos, tătarce smeade cu șalvari În vii culori, cu salbe de mărgean, Așteptând soții, temerari pescari, Își sorb încet cafeaua lângă geam. Se amestecă culori de vară arsă Albastru, galben, ocru spre maro Și parcă toți Balcanii se revarsă În noi, ca-ntr-o pânză de Șirato. Citește mai mult BALCICCoboară muntele prin chiparoși împiedicând cu grohotișul zareaSe
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
minaret.Pietrele vechi strecoară o cascadăPe trepte tăinuind povești de mult,Despre-o regină ce-a lăsat dovadăîn sipet, tot al inimii tumult.Mai jos, tătarce smeade cu șalvariîn vii culori, cu salbe de mărgean, Așteptând soții, temerari pescari,Își sorb încet cafeaua lângă geam.Se amestecă culori de vară arsăAlbastru, galben, ocru spre maroși parcă toți Balcanii se revarsăîn noi, ca-ntr-o pânză de Șirato.... XX. MICA SIRENĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1924 din 07 aprilie
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu ferestre albastreși cu acoperișu-n două apeSe-mbujorează mușcate în glastreși-ating cu mâna cerul, de aproape.Pe stâlpii răsuciți ca mici coloaneCare-i susțin pridvorul cel umbrit,Își
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul meu bun,Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor.Steluța CRĂCIUN... XXV. OMNES VIAE ROMAM DUCUNT, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016. OMNES VIAE ROMAM DUCUNT Se făcea că veneam din lumi disparate, în spațiu și timp nesincronizate, dar
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
spinuluicu sănătatea ferităde prostie și ura.... XXII. NOAPTEA-I ULTIMA MONADA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Noaptea-i că un vuiet de tramvaie, Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziua vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenita mi-e lacrima iubirii, Zbor din ea și moartea cuceresc... Am avut demult o urmă-n presimțire, În tramvaiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființă, în veacul ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri în azimut zvâcnesc,Împământenita mi-e lacrima iubirii,Zbor din ea și moartea cuceresc...Am avut demult o urmă-n presimțire,În tramvaiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
cu tot ce-l înconjoară, din dorința de a le descifra sensul, așa cum el însuși precizează: „Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, / Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, / Decis să-i extrag toată seva și slava, / Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. (Lupta) Conștiința de sine, care transpare din eul auctorial - „eul” care gândește, simte, trăiește, dorește și transmite, o întâlnim și în versurile: „Am zilnic în cap o mie de gânduri, / O mie de noi crâmpeie
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
este precum o Lumină căreia îi dă strălucirea unui diamant și viață, cu fiecare respirație, literă, cuvânt. Așa, reușește să ridice un templu pilduitor, cărămidă cu cărămidă, în sufletele semenilor atunci când spune: „Pătrunde cu credință, să-ți lasi aici durerea,/ Soarbe-i mireasma sfântă, și-ți regăsești puterea!... Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul:/ Când îl învinge viața, se-ntoarce către Domnul!/ Cu-a Lui lumină-n suflet, gândind la Cele Sfinte, / Mergi și-ți urmează drumul, cu
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
nu va mai străluci, îți voi spune adio, te voi părăsi, când prezentul va fi trecut, voi fi în viitor, unde, mă vei putea găsi, de vrei. Când oceanele, deșert vor fi, mă voi adăposti la umbra ta, să pot sorbi, din izvorul iubirii tale, așa cum fac și-acum, fără de care, n-aș mai fi eu, aș fi alta, fără noimă, fără vreun drum, sau fără cerul de deasupra munților. Mi-ai trimis nori de ploaie, să-mi pot lua umbrela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
nu va mai străluci,îți voi spune adio, te voi părăsi,când prezentul va fi trecut,voi fi în viitor, unde,mă vei putea găsi, de vrei. Când oceanele, deșert vor fi,mă voi adăposti la umbra ta,să pot sorbi, din izvorul iubirii tale,așa cum fac și-acum, fără de care,n-aș mai fi eu, aș fi alta,fără noimă, fără vreun drum, saufără cerul de deasupra munților.Mi-ai trimis nori de ploaie,să-mi pot lua umbrela cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
lunii, Să nu-ți ud urmele cu sânge ? * Plânsetul se lipii de inima viorii, În inimă înflorește un liliac, Din necunoscut te-ai coborât pământean. Simt restriștea adamică; În inimă mai înflorește un copac... Gândești la abis, Pe când eu îți sorb glasul tău stins. TANIA LIANCU Referință Bibliografică: VIS PROFETIC / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VIS PROFETIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380864_a_382193]
-
drept către un alt punct de reper și așa mai departe. Am condus astfel câteva ore, ieșind de pe șosea doar ca să alimentez, să vorbesc puțin cu Otilia și să-mi cumpăr o altă cafea pentru drum: Imi plăcea întotdeauna să sorb câte-o gură de cafea neagră, în timp ce conduceam, pentru că simțeam, că era foarte eficientă și mă înviora. Otilia mă încuraja când opream și eram amândoi tot mai nerăbdători să ne vedem: Un puternic magnet invizibil parcă ne atrăgea și simțeam
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
al durerii glod. Voi aștepta să-mi fii livadă în care iarăși să colind printre miresme-mbătătoare și flori din ramuri să-ți desprind. Voi aștepta cu nerăbdare să văd cum fluturii-mi de dor printre corole-or să colinde sorbind nectar amețitor. Voi aștepta să pot aprinde apoi mari ruguri și să joc în jurul tău în chip de flutur, iar când va fi ca să iau foc cenușa-n tine-aștept s-o scutur. Anatol Covali Referință Bibliografică: Voi aștepta / Anatol Covali
VOI AŞTEPTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380947_a_382276]
-
-ntorci adânc în tine!”. Iată și „lupta cu inerția”, într-o poezie chiar așa numită: Lupta: Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozia, să-i lepăd otrava. Prea multe coclauri nevoit fui să bat, Să înving mii de piedici, când am vrut să răzbat; Nimic nu-mi fu prea lesne, ieftin sau neplătit - Numai sufletu-mi știe câte rele-am pățit. Dacă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
la mandolină și interpretându-ne cântece din prizonierat iar uneori, îmi amintesc cum i se punea câte un nod în gât și nu mai putea rosti nici un cuvânt însă în bezna din jur îi zăream numai jarul țigării din care sorbea fumul cu năduf. O singură dată ne-a povestit câte ceva din câte a pătimit deoarece, fiind luat prizonier la Codul Donului a refuzat ca să revină în Țară cu Divizia Tudor Vladimirescu și asemenea tatălui meu, să lupte în continuare alături de
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
de oră, i-a prins foamea. Au găsit un refugiu, ca cele de pe autostrăzi. Emil și-a desfășurat pe masă merindea adusă de-acasă. A crestat slana și ceapa cu o brișcă și i-a poftit la masă. Întîi, a sorbit un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit prietenos, dar numai au gustat. Căpitanul era obișnuit cu whisky. Dar, pită cu ceapă au
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]