5,679 matches
-
să comită cel mai groaznic păcat din lumea islamică: să venereze pe altcineva decât pe Allah. În tot timpul ăsta, jihadul lui fusese purtat în numele lui Irene. Acum, în pădure, Naji a rărit pasul, iar Irene s-a împiedicat în spinarea lui. „Am văzut flăcările Iadului”, a spus Mohamed în hadith, „și majoritatea celor care ard în ele sunt femei”. Femeile musulmane își ascund frumusețea sub văluri și-și pleacă privirile. Par ținute la locul lor, dar, sub vălul de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el indicând un punct înspre sud. Vezi cum îi iese voma pe gură ? Danny și Charlie au izbucnit în râs, iar Mike s-a băgat la loc în sacul de dormit și și-a pus mâinile sub cap. Sub șira spinării avea o piatră, numai că Danny s-a cuibărit lângă el, așa că bărbatul nu s-ar mai fi mișcat pentru nimic în lume. Ce ziceți de Țâțele lu’ Barbara ? a intervenit Charlie. Acolo. Mike s-a uitat la haloul dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem să-i spun Claudiei) și că o să fiu văzut de toată lumea alături de ea. Faptul că ne apelam folosind porecle ne
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de-al lor. Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului. Realizam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de ce mă alesese pe mine? De ce trebuia să plătesc pentru o faptă pe care n-o comisesem până la capăt? Nu mă durea că minciuna era mai crezută decât întâmplarea reală, nu mă deranja că povestea lui Shumy căzuse tot în spinarea mea, dar sufeream că ființa pe care-o iubeam în secret își pierduse încrederea în mine. Acum devenisem și eu unul din băieții ăia care gândeau cu ce aveau prin pantaloni. N-o uram pe Erjika fiindcă mă uram pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
făcea din reflex sau se implica uneori sufletește. Mă derutau mângâierile ei de pe urmă, când Creața trecea de noi și reveneam la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea mă privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tot părea că altceva voia să mă întrebe. Îi pot vedea chiar și cu ochii închiși, mă lăudam și ea îmi trecea mâna prin păr desenând mici rotocoale cu degetele ei de pianist. Mii de fiori mă treceau pe șira spinării și prin toți porii, alcoolul căuta să iasă, lăsând în urmă miros de stătut și de sudoare. Tu ai iubit până să vii aici la școală? Îți poartă dorul careva acasă? Te poartă cineva în vis? Nu știam cum să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
datorită lor eram În stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi era fină, dar nu prea deschisă la culoare și nu-ți era greu să-i ghicești o dîră de păr pe spate. Șira spinării Îi era bine arcuită, dar se ținea dreaptă. Arăta mai matură decît era, mult mai femeiușcă decît mi s-a părut cînd am văzut-o În contra luminii. Dar trupul ei, ce părea de copil, se armoniza perfect cu sînii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o țintă, te făceau să dorești să cauți ceva. Cea care fusese fotografiată nu era o fată dezbrăcată oarecare, ci un model. Apoi, toate fotografiile au fost făcute din spate și, deși luate din unghiuri diferite, punctul de interes era spinarea pînă la coapse, șezutul și regiunea femurală. Fața nu-i apărea În nici una. Stătea ghemuită și părul ce-i cădea pe spate nu i se vedea deloc. Observația critică a lui Tashiro că picioarele erau prea scurte și arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o circă de întreprindere, alcoolizați, cu mâinile tremurânde, contemplându-și ratarea lentă în rotocoale de fum de țigară. Mă întâlneam cu foștii mei colegi, rar, în vacanțe. Îi vedeam chinuiți, cu fața trasă, îmbătrâniți... Mă luau fiori reci pe șira spinării când mă gândeam că și eu, poate, sunt la fel și nici măcar nu-mi dau seama. „Cum trăiești, mă, Victore? Cum trăiești, mă, acolo?” „Ca un vierme, mă, o lună de zile. Și ca un fluture două zile, când iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de pistol, nici o plesnitură de praștie, nici măcar o lovitură de măturoi pe spinare, nici un activist capturat la locul de muncă! În afară de câțiva figuranți de la București, care trebuiau să organizeze actul final, puterea încetase să mai existe. Atunci a fost momentul când s-au creat sutele de mii de revoluționari, prin actele lor „eroice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte rău ochii din cauza ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă, nu l-aș fi cărat atâta drum în spinare, nici să mă pici cu ceară. Dar povestirile despre partea de bucătăria lucrului sunt plicticoase. Oamenii consumă rezultate. Voi vedea eu ce o ieși. Azi am fost la o conferință despre feminismul victorian, dar de la care am ieșit prematur. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nestres. Da’ e plicticos să scriu despre muncă. Nu știu de ce, asta e o constantă. Mi-am luat o casetă despre sindicatele americane din anii ’80 și m-am plictisit, am închis-o. Azi, Andrei mi-a trezit fiori pe spinare cu: vezi cum faci cu America, fiindcă aici democrația se paradește ca dracu’! Gabi A. mi-a scris și el o scrisoare de tipul: Deșteaptă-te române! Contrasta satele austriece și ungurești cu cele românești, de parcă era ceva de comparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente în acele momente, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu botine strânse cu șireturi de piele sau sfoară, pe gheața lucie ca sticla a fluviului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era săvârșit cu satisfacția abia vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era săvârșit cu satisfacția abia vizibilă a unei puteri primare. Tatăl Anei abia reușea să vorbească, strecurându-se printre frazele lui Lung, ca un copil printre spațiile de lumini și umbre ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spune: e vorba de zone de influență după cât se aude, dar asta e altceva, cu totul altceva. El rămase mai departe cu grijile lui. Când ieșii din casă, vântul mi se strecură sub gulerul paltonului, un frig ușor îmi cuprinse spinarea. Afișul de pe gardul din fața tribunalului, care-mi veni în minte, stătea lipit, retipărit de curând - același - aceeași propoziție, o știam pe dinafară - mă gândii deodată la domnul Pavel, la spusele lui... „E bine să nu te gândești!” - era vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sălcii pe mal, cu o femeie pe jumătate goală, acoperită în parte cu un voal, și transparent și nu, surprinsă într-un moment de pudicitate înfrântă, și un altul, pictat după coperta unei cărți, cu zborul lui Nils Holgersson pe spinarea gâștei Selmei Lagerlöf. Aici la căldura dulce a butucilor arzând în șemineu, lumina lor roșiatică jucându-ne umbrele pe pereți, la muzica aceasta discretă a aparatului de radio, probabil un post străin, o melodie indiană, apoi alta cântată, în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect gândit dinainte; o imensă rea-credință funcționând ca o mașinărie foarte bine pusă la punct. Exercițiu definitiv pe spinarea și sufletul unui popor cinstit și naiv. Gândește-te, acum după atâția ani se vede perfect. Disperarea, diversiunea, minciuna și teama sunt pământul gras pe care-l nasc și din care înfloresc dictaturile de orice soi. - Mă gândeam la problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de toamnă, un călăreț cobora în trap liniștit spre sat, prin mângâierile vântului înserării. În liniștea coastei, potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... De o parte și de alta a drumului sur, se înălțau două spinări ușoare de colnic; câțiva copaci singuratici își ridicau pe muchii frunzișurile sărace prin care vântul se strecura cu un șuiet domol. Din când în când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui mai facem nunta...“ Dar întăi trebuie să aibă făgăduială în toată puterea cuvântului. Altfel, dacă ar spune un cuvânt, Ion Rusu și-ar lepăda cortelul și pălăria și ar începe să urle, căutând undeva un par ca să-i rupă spinarea... Își făcea visuri în singurătatea căsuței ei și aștepta. Iar Ion Rusu venea din când în când, prăfuit și negru la obraz, ars de soare și de vânturi, umbla prin casă împiedicându-se de lăvicere și întrebând rar, pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o sară și Bezarbarză cu doctorul, nevoindu-se amândoi cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui, cum a ieșit țapul, și cum s-au apropiat, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]