2,860 matches
-
părăsi locurile acelea, mă făceau să privesc în direcția de unde trebuia să apară autobuzul. Privind în direcția respectivă am observat, cu coada ochiului, cum razele soarelui îmbracă într-o aură luminoasă peisajul din jur, din care, moara apărea în toată splendoarea ei în aceea lumină, dintre copacii din jurul ei. Ca la comandă, atunci când lumina soarelui a scos complet din umbră moara, morarul a ridicat stăvilarul de la canalul pe care venea apa captată din râul Caraș și am auzit zgomotul produs de
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
obșteștii adunări a țării), publicat de Bălcescu în Magazinul istoric pentru Dacia: el se regăsește printre semnăturile celor ce au judecat, în obșteasca adunare, pe trei boieri dovediți. Ceea ce nu înseamnă că ar fi vorba de un strămoș al meu. Splendoarea documentului o constituie amplul blestem, consfințit de Domn, de mitropolit și de toți cei de față, prin care se comută pedeapsa cu moartea cuvenită boierilor furi. Înfățișând tatei documentul, el nu s-a lăsat nici cuprins de emoție, nici nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
câte ceva bun gătit de femeia uriașă („uriași“ erau, de fapt, amândoi: Philemon și Baucis). Și rodiile, și năutul, și stafidele mari cât banul le-am descoperit la Galați, ca să nu mai vorbesc de baclavale, sarailii, cataifuri, trigoane (baclavale de toată splendoarea pregătea și mama-mare, ce-i drept), de care gemeau cofetăriile - eu veneam de la ișlere, de la doboș, de la savarine, de la cremșnituri, ștrudele și indiene, și, dacă dam de vreunele aici, mi se părea că le adusesem cu mine din Ardeal. Am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe care a avut-o de străbătut și, când și-a atins țelul, tot bunei sale judecăți i-a datorat faptul de a se putea bucura de avantajele poziției sale în toată plenitudinea lor. Casa ei se înfățișa cu o splendoare fără fast, temperată de o eleganță care se împacă ușor cu luxul; compania ei era o școală de bun-gust și de politețe. Deși era o iubitoare a literelor, pe care chiar le cultiva, nu avea mania de a străluci în privința
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de naufragiați din Furtuna lui Shakespeare și nu numai, prostituate, amintirea unui viol, perspectiva unui weekend carnal la Brighton și binecunoscutul episod dintre dactilografă și "junele bubos", contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea. Când taie floarea, poeta simte că înfruntă "destinul", care transformă "splendoarea" în sămânță, "disprețuind frumusețea / de dragul viitorului". Gestul simplu de a tăia câțiva trandafiri din grădină devine o parabolă a existenței. Ruth Fainlight reinvetează mitul. Gesturi nevinovate, automate, dezvăluie un tipar necunoscut. Foarte hotărâtă să spună ce are de spus, Fainlight
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Versailles este cea mai mare manifestare de artă clasică. Totuși, această strălucitoare reușită nu trebuie să eclipseze marile construcții pariziene ale aceleiași epoci, piețele regale Victoires și Louis-le-Grand (astăzi Vendôme), colegiul Quatre-Nations (astăzi Institut), Hôtel des Invalides. Reversul Marelui Secol. Splendorile "marii arte monarhice" nu pot face să fie uitat ceea ce a putut fi numit "reversul Marelui Secol": agravarea soartei celor mai mulți, la sfîrșitul domniei, din cauza războaielor continui și a presiunii fiscale pe care ele o antrenează (documentul de mai jos); înfrîngerile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pînă atunci pe care oarba Fortuna a poftit să le urce pe partea de sus a roții sale, în timp ce azvîrlea într-o groaznică sărăcie cele mai opulente familii. Această companie, atît de renumită, nu-și păstră mult timp această primă splendoare. Principala cauză a decadenței sale a fost unirea ei cu banca domnului Law, pe care-l numim aici Lasse. Acest englez perfid [...] a fost inventatorul prea renumitului sistem al biletelor de bancă care, ruinînd Compania Indiilor pe care au găsit
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a lui Monet prezentată la expoziția din 1874: Impression, soleit levant.14 Puțin cîte puțin, îndrăznelile impresioniștilor și ale succesorilor lor, care, de la Cézanne la cubiști, propun un nou tip de reprezentare, sînt acceptate. Dar noi avangarde strălucesc în toată splendoarea lor în anii care preced războiul, odată cu crearea Sărbătorii primăverii a lui Stravinski la 29 mai 1913, operele unui Picasso, grupul de la Nouvelle Revue Française. Perioada dintre cele două războaie va vedea impunîndu-se la rîndul lor aceste creații. La începutul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui, dezgolind în urma sa fîșia marginală a lumii. Contracția divină (țimțum) din Cabala, kenoza christică, cele șaptezeci de mii de văluri de lumină și întuneric pe care Allah le pune între sine și creație pentru a nu o mistui cu splendoarea lui, toate sînt strategii ale divinului pentru a lăsa să fie un altceva decît El. Toate creează un spațiu de alteritate care subzistă datorită urmelor de realitate lăsate de divin în retragerea sa. Iar în acest spațiu, Dumnezeu revine în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în gîndirea și în societățile tradiționale constituie tocmai omul pe cale de a-și realiza statura completă, de om universal. Sfinții întruchipează norma după care omul a fost creat (chip și asemănare a Creatorului), cu alte cuvinte ei sînt omul în splendoarea normalității sale. Agregatul tulbure pe care obișnuim să-l calificăm astăzi drept normal nu e decît o unanimitate a degenerescenței, un dereglaj devenit regulă. Numim normal ceea ce, în realitate, este victoria statistică a unei infirmități Acea normalitate a devenit, prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unitară și armonică a ideilor tuturor ființelor. Iar în forma creată Sofia este frumusețea lumii cu toate formele ei, care nu e decât o transpunere a ideilor dumnezeiești în vizibilitatea creată. Sofia creată sau naturală e vraja, e frumusețea, e splendoarea care se degajează din înfățișarea armonioasă și maiestuoasă a Universului, care e revărsată asupra lui Dumnezeu. „Participând la creație, Sofia se revarsă în Universul întreg , îi imprimă formele mărețe... Toate lucrurile din lumea creată participă la Sofia ca la rațiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca un ecou palid al focul transcendent, care e izvorul ultim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers, se mai numește cu termenul aristotelic entelechie. De aceea Sergiu Bulgakov numește frumusețea sofianică „entelechia lumii”, înțelegând prin aceasta, ca și scolasticii, „splendoarea formei peste părțile proporționate ale materiei”. Același înțeles răsare din cunoscuta exclamație a Psalmistului: „Cât de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune leai zidit”! Expresia: cât de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, s-ar putea lua drept o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
operă cunoaștem măreția acestei viziuni. Artistul terminând-o și contemplându-i conformitatea, ar putea spune, ca Dumnezeu, că e foarte bună. De fapt, aproape nici unul nu e perfect mulțumit de realizare, chiar când pentru noi, amatorii, opera pare desăvârșită în „splendoarea formei peste părțile proporționate ale materiei”. Dacă Dumnezeu gândește direct în fapte și faptele răspund perfect formelor esențiale sau arhetipurilor divine, artistul gândește în imagini și numai după aceea intervine mâna măiastră sau tehnica pentru a le da contur sensibil
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i luptă de a fauri miracolele frumuseții o amintire a dumnezeieștii creații cosmice, conștiința artei lui nul1 apropie mai puțin de divinitate. Se poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții de sus și dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Sunt multe cauze pentru care lumea noastră intelectuală și artistică a rămas streină ca nici o altă țară de Biblie. Una e ruptura spiritului modern, de import, de tradiția noastră cultural ortodoxă, dar alta e nefamiliarizarea teologilor cu sfintele comori ale splendorilor biblice, pe care să le poată comunica mai departe. De la Eliade Rădulescu încoace, sunt cazuri excepțional de rare ca un artist sau un cugetător român să între în contact cu Scriptura și să se lase înrâurit de ea. Cultura noastră
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa: « Și să cresc în capitala Isauriei latine, Unde-n loc de sanctuarul Arthemisei Munychie Să-mi aprindă admirarea de splendorile creștine Sfinții din Mitropolie! Imaginați-vă ce ofensă pentru superbul poet neopăgân să n-aibă el la București altarul Dianei, unde să se închine și în schimb, ah! sfinții aceștia din Mitropolie!... Într-adevăr, mai rar un așa crud destin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a încumetat să ne descrie drama cerească a căderii îngerilor, despre care însăși Scriptura vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu mai văd, zice Milton
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
72 (Categoriile și De Interpretatione). Datorită acestui lucru el a fost perceput ca simbol al rațiunii în puritatea sa, a modului de a face filosofie folosindu-se de puterea divină a rațiunii. Ulterior, scolastica îl redescoperă pe filosof în toată splendoarea sa, dar apar dificultăți de acceptare a noului mod de a percepe realitatea. Spre sfârșitul secolului al XII-lea este tradusă Fizica de către Cherardo din Cremona, apoi ajunge în Europa Occidentală în jurul anului 1210 traducerea în latina a Metafizicii realizată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al nostru", în sensul în care Sfinția Sa este pe deplin conștient că nu-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Îi va fi în continuare călăuză Sfîntul Bernard din Clairvoux, cum aflăm din Cîntul XXXI - aici capătă o altfel de vedere: "Dar chiar dacă roia-ntre'nalt și floarea/ aceea-n zbor, mulțime-așa de plină,/ nici că oprea vederea, nici splendoarea;/ c-atît pătrunde flacăra divină/ în univers pe cît e el de demn,/ și nu-i nimic ce calea să-i ațină". Sfîntul Bernard îndeamnă poetul să privească spre partea cea mai înaltă a cerului unde tronează Sfînta Maria: ""O, fiul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le cuprindă. În călătoria noastră către creste avem ca primi îndrumători pe florentin și moștenirea ADN-ului său liric. ["Convorbiri literare", octombrie 2012] Tratat de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
publicului avizat și, când am terminat de vorbit, fără să îmi dau seama, întreaga dezamăgire mi-a apărut pe față și m-am strâmbat într-un mod cât se poate de neplăcut. Bineînțeles că strâmbătura s-a văzut în toată splendoarea pe post, pentru că regizorul nu tăiase încă de pe mine, comutând pe prezentator, astfel încât am fost subiect de glume pentru întreaga redacție timp de cel puțin câteva zile. 6. Din întâmplarea de mai sus decurge un alt sfat. Dacă aveți de
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
n jurul mă?inii, care, �n diversele sale implică?îi, devine, �n anumite privin?e, un model. Astfel, F. Ț. Marinetti (1876-1944) anun??, �n al s?u Manifeste du futurisme (Paris, 1909), �n acela?i timp profetic ?i iconoclast, �c? splendoarea lumii s-a �mbog??it cu o frumuse?e nou?: frumuse?ea vitezei�. Efectiv, A. Șanț�Elia (1888-1916), at�ț �n al s?u Manifeste de l�Architecture futuriste din 1914, c�ț ?i �n proiectele sale de oră? futurist
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]