4,031 matches
-
care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar le ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat să stau departe de asta multă vreme. Încruntă din sprâncene. Nu ți-am spus, nu-i așa? E prima mea detașare după mai bine de un an. Am fost adusă înapoi după ce am ieșit la pensie. Maggie își goli paharul. Pensionare forțată. Ce s-a întâmplat? — Am fost din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Uri. Primise un mesaj în timp ce se afla în casa Aweida. De la Edward. Asta însemna că îl trimisese în plină noapte. Trebuie să vorbim despre ce o să facem cu lucrurile tale. E. Sari Aweida îi văzu probabil expresia feței, încruntarea sprâncenelor. — Nu face griji, Maggie. Aproape ajuns. Șterse mesajul de la Edward, fără să-i răspundă, și apăsă tasta verde pentru a suna la ultimul număr format. Va vorbi de parcă noaptea trecută nu ar fi existat. Uri? Ascultă. Afif Aweida e viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aducă din nou taberele la masa negocierilor, pacificatorii aveau să întâmpine obstacole enorme. Maggie îi mulțumi rabinului și se urcă în mașină. În scaunul șoferului stătea un bărbat negricios, solid, în pantaloni scurți, cu antebrațe puternice, musculoase. Ridică întrebător din sprâncene. —Mă poți duce în Orașul Vechi, te rog? În câteva minute se aflau din nou pe drumul principal, repetând în sens invers călătoria din zori pe care o făcuse cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am vorbit în ebraică. Scutură din cap. N-au scos nici un cuvânt. Așa mi-am dat seama. Mai târziu, în timp ce mă torturau, nici măcar nu au mai ascuns lucrul ăsta. Asta m-a speriat cel mai tare. Maggie ridică nedumerită din sprâncene. — Când nu le pasă dacă știi cine sunt, asta nu poate însemna decât un singur lucru. Că or să te omoare. Secretul lor o să fie în siguranță. Când îi povesti ce i s-a întâmplat ei, încercând din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te necăji, puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc că ai înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ignorându-l anume pe Ignatius, așa cum făceau toți ceilalți de față. Se simțea la fel de singur cum se simțise la liceu, în ziua aceea posomorâtă când, într-un laborator de chimie, experiența pe care o făcea produsese o explozie, arzându-i sprâncenele și speriindu-l. Șocul și teroarea îl făcuseră să se scape în pantaloni și toți cei care erau în laborator se prefăceau că nu-l observă, inclusiv profesorul, care îl ura din toată inima pentru multe alte explozii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ele, pe Vasco îl apuca agitația. Cuplul intră, trecând pe lângă biroul de rezervări și îndreptându-se spre o masă din lateral. Iar la masa aceea, Vasco văzu un individ solid, care arăta ca un gangster, cu piele măslinie și sprâncene groase. Iar gangsterul se uita la rusoaică și se lingea efectiv pe buze. Tolman merse direct la masă și se adresă bărbatului cu piele măslinie. Tipul părea nedumerit. Nu îi invită să se așeze. Ceva nu e în regulă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sută patruzeci de nume de verificat. A mers mai repede decât credeam. Bennett se prăbuși pe scaunul lui. — Dar vrei să știi adevărul? Când ți-am văzut poza în albumul de an, am știut imediat. Ceva legat de părul tău, sprâncenele ... Ridică din umeri. — Oricum, iată-mă. — Dar asta nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată, spuse Bennett. Eram donori anonimi, cu toții. Imposibil de depistat. Nimeni nu trebuia să afle dacă am avut copii sau nu. Iar pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Niște duri! — Jamie, lasă-l pe Dave să-mi spună. Cum te-ai ales cu tăietura asta? — Billy l-a lovit cu placa, spuse Jamie. Noi nu le-am făcut nimic! — Nu le-ați făcut nimic? zise Lynn, ridicând o sprânceană. Vrei să spui că toate astea s-au întâmplat fără nici un motiv? — Da, mamă! Jur! Noi veneam acasă! Și ei s-au luat după noi! — A sunat doamna Lester, zise Lynn calmă. Fiul ei a ajuns acasă plin de excremente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Burnet aparțin lui BioGen, care poate oricând să ia mai multe. Dacă proprietatea se află sau nu efectiv în corpul domnului Burnet este irelevant. BioGen este proprietara celulelor. — Negați dreptul domnului Burnet la integritatea sa corporală? zise judecătorul, ridicând o sprânceană. — Cu tot respectul, Onorată Instanță, nu există un astfel de drept. Să presupunem că cineva ia inelul cu diamant al soției dumneavoastră și îl înghite. Inelul rămâne, totuși, proprietatea dumneavoastră. — Da, spuse judecătorul, dar mi s-ar putea cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acolo pentru un control de rutină și pentru un test anual de depistare a cancerului. Cea de-a treia, care purta batic și venise Împreună cu soțul, părea cea mai puțin calmă dintre toate, și colțurile gurii lăsate În jos cu sprâncenele Împletite. Zeliha bănui că nu reușea să rămână Însărcinată. Ei, da, chestia asta, presupuse Zeliha, putea fi supărătoare, În funcție de punctul de vedere al fiecăruia. Personal, nu vedea infertilitatea ca pe cel mai rău lucru care i se putea Întâmpla unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de familie chiar În ajunul unei zile atât de grele. Pe unde ai umblat, domnișoară? a mormăit maică-sa, Gülsüm, care probabil Într-o viață anterioară fusese Ivan cel Groaznic. Și-a Îndreptat umerii, a ridicat bărbia, a Încruntat din sprâncene și apoi și-a Întors fața Încruntată spre Zeliha, de parcă făcând toate astea ar fi putut citi gândurile mezinei. Iată-le stând față În față, Gülsüm și Zeliha, mama și fiica, Încruntându-se una la alta, gata să se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-ai cumpărat și niște bețișoare de scorțișoară?! Ți-am spus de dimineață că o să avem la cină budincă de orez și că nu mai avem În toată casa nici un fir de scorțișoară ca să presar pe ea. Banu Încruntă din sprâncene Între două Îmbucături de pâine, Însă problema n-a preocupat-o mai mult de o clipă. Teoria ei despre pâine, pe care ținea să o expună regulat și să o pună tot timpul În practică, era că dacă stomacului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un munte de cratițe, tigăi și farfurii. După ce a terminat de spălat vasele și s-a calmat În sfârșit, s-a Întors târându-și picioarele la masă, unde cuvântul bastard plutea Încă În aer, iar maică-sa Încrunta Încă din sprâncene. Au stat cu toții acolo, fără să se miște, până când cineva și-a amintit de desert. Un miros dulceag, liniștitor a invadat Încăperea când Cevriye s-a apucat să toarne budinca de orez din ceaunul imens În castroanele mici. În timp ce Cevriye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cer scuze, am uitat să mă prezint. Mă chemă Rose. — Mustafa... spuse tânărul, Înghițind cu greu, iar mărul lui Adam i se mișcă În sus și-n jos. — De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de geografie și de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbită În casă, nu și pe cea folosită În ziare, Kevork a râs, poate puțin cam prea nervos, Încercând să ascundă faptul că Înțelesese doar prima parte a frazei, nu Însă și restul. — Oglani kizdirmayasim. Bunica Shushan a ridicat o sprânceană vorbind În turcă, așa cum făcea Întotdeauna când voia să transmită direct un mesaj unei persoane mai În vârstă din Încăpere, fără ca tinerii s-o Înțeleagă. Pricepând mesajul, unchiul Dikran a oftat ca un băiat certat de maică-sa și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părea amuzantă. De la această stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt, un gest pe care nici el, nici nimeni altcineva nu l-a Înțeles. La șapte patruzeci și cinci Armanoush Tchakhmakhchian și Matt Hassinger ieșiseră În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
luat o expesie serioasă, ca aceea pe care o folosea când Îi vorbea unui client despre o viziune rău prevestitoare din cărțile de tarot. Totul depinde de felul În care vezi lucrurile, a spus mătușa Banu și a ridicat din sprâncene, trădând gravitatea declarației pe care era pe cale s-o facă. — A fost odată ca niciodată... au fost odată doi Împletitori de coșuri din nuiele de mult, pe vremea otomanilor. Amândoi erau harnici, Însă unul avea credință, iar celălalt era veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie sau inversate În structura sintactică, Însă nu putea vorbi. De aceea, draga mea, tu o să-i fii translatorul ei. O să ne traduci nouă cuvintele ei și ei cuvintele noastre. Mătușa Banu și-a Îngustat ochii și a Încruntat din sprâncene În Încercarea de a sugera importanța a ceea ce era pe cale să spună. — Ca un pod ce leagă două culturi, vei lega Estul de Vest. Asya a strâmbat din nas ca și când ar fi depistat În casă o duhoare Înfiorătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să vedem un film weekend-ul ăsta și apoi să scriem o lucrare critică, analitică despre el. — Ce fel de temă mai e și asta? a ridicat mătușa Cevriye din sprâncene, ca Întotdeauna precaută față de metodele pedagogice neconvenționale. Însă mătușa Zeliha nu a mai insistat. — Bine, du-te și vezi-ți filmul chinezesc, a dat ea aprobator din cap. Însă nu Întârzia, domnișoară. Vreau să fii acasă până la cinci. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a trezit deja și mai stă doar În pat pentru că e prea timidă sau mai știu eu ce. Să mă duc să arunc o privire? a Întrebat Asya. — Stai locului, domnișoară. Lasă fata să doarmă, a Încruntat mătușa Zeliha din sprâncene. Trăgând cu un ochi la ecran și cu altul la telecomandă, mătușa Feride a aprobat: — Are nevoie de somn. E din cauza decalajului de fus orar. N-a străbătut numai curenții oceanici, ci și diferite fuse orare. — Bine măcar că unora din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Își exprima nelămuririle. Ce li s-a Întâmplat? Au murit fiindcă s-au plimbat? Înainte să traducă asta, Asya i-a aruncat o privire maică-sii ca să vadă dacă trebuia să continue să traducă. Mătușa Zeliha a ridicat din sprâncene și a dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
palme În sus ca pentru a indica situația amândurora. Când vine vorba de ocupația ta preferată În viață și tu ești mai puțin regională În alegeri... Lista ta de lecturi nu-mi sună prea armenește. Armanoush a ridicat ușor din sprâncene. — Literatura are nevoie de libertate ca să prospere, a spus clătinând din cap. Nu am avut prea multă libertate ca să extindem și să dezvoltăm literatura armeană, nu-i așa? Simțind că Întrecuse măsura, Asya nu a mai insistat cu Întrebările. Autocompătimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rugăciune, zărise lumină În camera fetelor. Cu stânjeneala tuturor cuvintelor din engleză care Îi lipseau Întipărită pe chip, mătușa Banu a făcut o serie de gesturi, de parcă ar fi jucat și ea șarade. A scuturat din cap, a Încruntat din sprâncene și apoi a fluturat spre ea arătătorul zâmbind - un gest pe care Armanoush l-a interpretat astfel: „Înveți mult. Să nu te obosești prea tare“. După aceea, mătușa Banu a Întins spre ea farfuria pe care o ținea În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]