256,150 matches
-
danezului numai în măsura în care, departe de a fi o atitudine morală privitoare la semeni, ea este de la bun început o atitudine metafizică față de întreaga lume. Așadar, nu ironia aceea banală care trădează umoarea sarcastică a unui spirit malițios și frustrat, ci starea de spirit a unei ființe superioare pentru care singurul mod de a înfrunta realitatea este tocmai ironia. Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria, amuzamentul și spiritul de frondă. Să le luăm pe
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
și importăm carne cu gust deeeee... Să zic? - Haralampy!, îi strig. Gândește pozitiv, dacă vrei să-ți petreci sărbătorile pe-aici... În această binefăcătoare ordine de idei, acum privim telejurnalele cu alți ochi: degajați și cu o cu totul altă stare sufletească. Bine e că noi nu avem porcină, astfel că toată lumea familiilor noastre poate fi veselă și cu speranța că lustruindu-și ghetele... Ceea ce a făcut inclusiv soacra lui Haralampy după ce l-a auzit pe acesta șușotindu-i Claustrinei că
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
emoționale pe care minusculele variații de meteorologie sufletească n-o pot altera. Dimpotrivă, o confirmă precum lăuntrice omagii: Nimic mai adevărat/ ca acest drum prin zăpadă/ o adîncire în prăpăstii albastre/ cu pașii uimiți// un semn te poate scoate/ din starea egală cu sine/ un fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării). Dispoziția dominantă e un soi de indiferență produsă de egalizarea valorică a tuturor lucrurilor acestei lumi. O egalizare care dezamorsează posibilele conflicte, împingînd peisajul
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
punctul dureros/ ca o enigmă -/ aici pornește ordinea/ din lucruri// aici apusurile pier în lume/ ca o deschidere ce te desparte/ de eul tău/ lipsit de seve -/ doar o petală ce se agită/ în necunoaștere și frică" (Punct). Așadar o stare a "tînjirii", disoluției, a despărțirilor de real "mirosind a distanță". O "înfrîngere" interioară care exploatează "deșeurile" topite "pînă la țipăt", în raport cu care așteptarea apare inutilă: "Ce mai poți așepta/ în amfiteatrele sferice/ studenta cu ochii adînci/ precum mările noaptea/ studentul
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
devin prolicși, simt nevoia să ofere adevăruri universale, nu au nici un fel de îndoieli. Vorbele se revarsă nestăvilit fără a mai ține cont de logică, semantică sau gramatică. Citite la rece toate aceste replici debitate parcă de oameni aflați în starea de trezie (o fi având și becul roșu de la camera de filmat efectele sale hipnotice) nu pot stârni decât homerice hohote de râs. Acestea nu vor fi însă niciodată în măsură să ducă la o mai atentă autoanaliză a celor
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
fi întrecută decât de micul fragment de antropologie metafizică datorat aceluiași gânditor (?): "Conștiința ne este de fiecare dată rodul posteriorului, iar în fond profunzimea personalității fiecăruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial". Adânci vorbe, strașnic filosof. Mai teluric de felul său, Marian Vanghelie este adeptul unei altfel de beții de cuvinte. El nu se aruncă în abisal, nu se încurcă în neologisme, vorbele sale nu se lasă încătușate în
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
apropiate despre literatură, cultură, politică, viață în general, care se amuzau copios sau se indignau, cu frenezia specifică vârstei, de tot ce nu rima cu sistemul lor de valori. Cercul literar de la Sibiu înseamnă pentru el în primul rând o stare de spirit legată de o vârstă, tinerețea, la care totul pare posibil, viitorul se întrezărește optimist, disputele literare, glumele, farsele, meciurile de fotbal, iubirile par date pentru totdeauna. Atmosfera grupului este rememorat duios-ironic de Deliu Petroiu: "Radu (Stanca - n.n.) ne
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
judecam individual, în funcție de prestația lor. Unii făceau exces de zel, pe fețele altora se citea clar stânjeneala de a spune lucruri în care nu cred sau se ghicea începutul unui zâmbet ironic. Niciunul nu semăna cu celălalt. Existau ariviști în stare să vândă oricând, pe oricine, pentru te miri ce, bețivi veseli sau melancolici, activiști apatici, blazați, pentru care totul părea o corvoadă, șmecherași despre care se știa că pot fi unși cu șpagă (n-am dat niciodată, din delicatețe pentru
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
încă din tinerețe de originea sa modestă (era fiul unui țăran a cărui agoniseală lua invariabil drumul cârciumii), de imposibilitatea de a-și face un rost (ca ucenic de cizmar era folosit la activități colaterale, măturat, curierat, nefiind, practic, în stare să pună pingele) și tot ceea ce a urmat a fost o nestăvilită sete de revanșă. Din perspectivă psihanalitică, Ceaușescu este un exponent tipic al tipologiei resentimentare: ,Resentimente față de toți: față de foști rivali, colegi susținători; față de grupuri sociale; chiar față de națiune
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
compozițiile ei - era dramatică, ludică, exprima o forță enormă, o sensibilitate, aș spune, maladivă. Pianul a însoțit-o fidel, a acompaniat-o tot așa cum ea i-a acompaniat, pe scenă, pe actorii cu care a lucrat, cărora le-a prelungit stările sau, dimpotrivă, le-a provocat să se nască, să ardă. Ca ea însăși. își cînta live propriile stări. Le trăia. Era un personaj care, în loc de cuvinte, folosea sunete. Ele vorbeau, cîntau, povesteau despre lumea Dorinei Crișan Rusu, despre ce și
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
fidel, a acompaniat-o tot așa cum ea i-a acompaniat, pe scenă, pe actorii cu care a lucrat, cărora le-a prelungit stările sau, dimpotrivă, le-a provocat să se nască, să ardă. Ca ea însăși. își cînta live propriile stări. Le trăia. Era un personaj care, în loc de cuvinte, folosea sunete. Ele vorbeau, cîntau, povesteau despre lumea Dorinei Crișan Rusu, despre ce și cum simțea, despre tensiunea spectacolului, despre seducție, despre patimă, despre iubire, despre orgoliu și vanitate, despre cuprinsul și
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît urma firavă a unei plăpînde sugestii lexicale. Sugestia aceasta e atît de pipernicită încît nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat vreodată. Asemeni unui bloc de gheață intrat în derivă, bestiarul a avut o evoluție imprevizibilă, înstrăindu-se de trunchiul semantic inițial pînă acolo că a
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
urăsc mai mult ca orice ideea de limpezime și curățenie. Ei sunt adepții sloganului "Cu cât mai rău, cu atât mai bine". Nevrozați, incapabili să funcționeze într-o lume bazată pe judecăți ferme și acțiuni limpezi, aceștia-și imaginau că starea de indeterminare, bălăceala voios-nevrotică le va asigura în eternitate statutul de protejați și profitori ai sistemului. Există, mai întâi, categoria scepticilor de serviciu. Pentru ei, în România nu se poate face nimic. Orice inițiativă e sortită eșecului. Ei sunt autorii
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
jurnaliste: - Dacă te urci pe masă îți arăt ce am învățat..." (Telejurnale, 23.11) Haralampy: Ce înțelegem de-aici? Că domnul nostru președinte dovedește, și de această dată, tradiționalul său altruism și preocuparea pentru ca poporul să fie corect informat despre starea de lucruri... Și nu înțeleg de ce s-a făcut atâta vâlvă în întreaga mass-media... La urma urmei, cum ar fi fost o probă practică de resuscitare - gură la gură - cu Octavian Paler, Emil Constantinescu, Mugur Ciuvică sau Valentin Stan?
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
a clasamentului, deci imaginați-vă!), judecata normalizatoare (plouă din toate părțile) și examinarea. În cazul nr. 2, examinarea - de către multiplii superiori - apare pe toate planurile de la creșterea părului pînă la "time management" (oricît de inadecvată ar fi această expresie la starea de fapt). Protagonista este o ilustrare paradoxală in extremis a tezei Sandrei Bartky, cum că trupurile femeilor sînt formate pentru a fi mai docile decît ale bărbaților. Desigur, personajul principal care dă titlul peliculei nr. 2 este învățat să fie
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
iraționale înaintea cărora rațiunea nu poate nimic. Ba chiar este un semn de sinceritate dureroasă dacă poți recunoaște că, într-o lume de a cărei natură rațională nu te îndoiești, se află lucruri ce contrazic această natură. În fața unei asemenea stări de lucruri, reacția firească ar fi resemnarea sau cel mult suplinirea acestei neputințe prin surogate consolatorii, de pildă prin încercarea sofistică de a vîrî în concept pînă și realitățile ce nu pot fi concepute, ajungînd astfel să vorbești cu seninătate
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
de pricepere, mediocri și, mai puțini, dar cu precădere notabili, hiperdotați. Foiesc, astfel, avocați proști care pierd procese în care clienții lor aveau dreptate, avocați talentați, care-ți câștigă procese în care nu aveai dreptate și avocați de excepție în stare să-ți câștige procese în care aveai dreptate. Sunt medici care-ți pun diagnosticul ridicându-ți o pleoapă, alții care, cu un vraf de analize în față stau pe gânduri dacă să te opereze în gât sau la genunchi. Natura
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
mai sus, o ipotetica "linie de sosire" pentru întregul modernism o situam la limita anului 1968, în care Luciano Berio începe scrierea lucrării Sinfonia<footnote În amândouă cazurile este vorba, cu o minimă aproximare, despre anul 1968. footnote>. Diferența între stările de lucruri înainte și după aceste determinante mutative devine cu atât mai vizibilă, dat fiind și cumulul evenimentelor social-politice care au co-determinat producerea unei transformări radicale în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
apropiindu-se sau îndepărtându-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai putin vizibile de narativism pe care le conferă propriilor lucrări. Consistentă fiecărui filon presupune și o anumita energie inerțiala în articularea lui evolutivă, stare care-i asigura persistentă. Altfel spus, înspre limită anului '68 ajung, majoritatea tradițiilor istorice-stilistice ale muzicii occidentale în calitatea lor de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat în mod logic pe parcursul traiectoriilor istorice
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1996) - ISSN: 1188-2492, subcapitolul 2): “Istoria muzicii occidentale poate fi gândită la modul global că un mare discurs despre emanciparea (eliberarea - n.n., O.G.) sunetului. S-ar (putea - O.G.) spune că muzicienii (compozitorii) caută să regăsească ceea ce este în stare materialul sonor, insă prin intermediul regulilor și cutumelor artei componistice pe care ei o moștenesc. «Prin intermediul» înseamnă cu ele și în pofida lor: constrângerile asupra timbrurilor impuse prin orchestrație, asupra duratelor și ritmurilor reglate prin măsură, asupra înălțimilor fiind determinate prin intermediul scărilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
însă, văzute prin grila de lectură a postmodernității. Schimbarea punctului de focalizare determina transformarea întregii imagini. Consecuția argumentelor se desfasoara după cum urmează: 1. Drept punct de pornire putem considera această "stilemă" a postmodernității care este fragmentarea și, în egală măsură, starea diseminata, împrăștiata sau de-construită a obiectelor/fenomenelor care generic intră sub incidența determinativului de postmodern. Starea fragmentată o putem reprezenta atât în sensul unui (a) corp modernist "mutilat" printr-o dezmembrare asumată la modul declarat, sub formă de manifest
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
argumentelor se desfasoara după cum urmează: 1. Drept punct de pornire putem considera această "stilemă" a postmodernității care este fragmentarea și, în egală măsură, starea diseminata, împrăștiata sau de-construită a obiectelor/fenomenelor care generic intră sub incidența determinativului de postmodern. Starea fragmentată o putem reprezenta atât în sensul unui (a) corp modernist "mutilat" printr-o dezmembrare asumată la modul declarat, sub formă de manifest artistic sau program ideologic (relevant este în special titlul lucrării lui Ihab Hassan - The Dismembering of Orpheus
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și suportând într-un mod legitim procesul de dezagregare sub greutatea propriilor acumulări și, implicit, o explicabila „calcinare” în virtutea unor temperaturi de ardere deziderativa mult prea avansate. Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și legitimându-se că descriere detaliată a acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în termeni o prezintă contextul nașterii armoniei din răcirea "magmei" contrapunctice în segmentele cadențiale dintr-o fugă bachiană
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și postmodernitate fie în termeni de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită ca parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării dispersate, răcite (doar aparentă și suprafață că simulacru) și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită ca parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării dispersate, răcite (doar aparentă și suprafață că simulacru) și, în același timp, inerte ("încremenite") ale fragmentelor moderniste suspendate în "imponderabilitatea" unei echitemporalități generalizate (că sinonim al meta-referențialității). Iar această imagine a unei treceri organice, neintențională și neostentativă, de la modernitate la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]