2,893 matches
-
pe brânele înierbate sau în albia torentului s-au păstrat o serie de plante interesante și rare. Astfel, pe terenurile alunecate din est dăinuiește garoafa endemică "Dianthus serotinus, var. demissorum", iar în vâlcelele de la poale se găsește un ochi de stepă cu "Salvia nutans", "Salvia transsilvanica", precum și exemplare rare de stejar pufos ("Quercus pubescens"). Pe brâne și pe versanții domoli din partea superioară apare specia endemică "Onosma heterophyllum" cu "Agropyron cristatum", rare în Transilvania. Pe tăpșanul și colinele din vest, sub râpă
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
domoli din partea superioară apare specia endemică "Onosma heterophyllum" cu "Agropyron cristatum", rare în Transilvania. Pe tăpșanul și colinele din vest, sub râpă, se păstrează asociația "Caricetum humilis" - "Brachypodium pinnatum transsilvanicum" și "Staticetosum tataricae" cu "Centaurea atropurpurea" și multe elemente de stepă caldă sudică. Păduricea din fața râpei este o asociație "Acereto-Tilietum medio-transsilvanicum" și adăpostește feriga mediteraneană "Asplenium adiantum-nigrum" și arbustul "Cotoneaster integerrimus".
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
și din Asia de Est. Râul își are izvorul la ca. 180 km nord de Ulan Bator pe versantul sudic al munților Chentii, munți situați între lacul Baikal și Oceanul Arctic. Kerulen curge spre sud străbate orașul Choibalsan, Platoul Mongol și stepele mongole pe o distanță de 1090 km, traversează granița chineză unde se varsă pe teritoriul autonom mongol în lacul Hulun Nur. La ca. 45 de km de izvorul său izvorește râul Onon. Numai în anii deosebit de ploioși, lacul Hulun Nur
Râul Kerulen () [Corola-website/Science/310360_a_311689]
-
45 infanterie), jumătate din artileria diviziilor de munte, majoritatea artileriei grele și câte o baterie din fiecare divizie plecată pe front. În acest fel, a păstrat în țară circa 220.000 de soldați care ar fi urmat să ajungă în Stepa Calmucă, de lângă Stalingrad. A încercat să salveze trupele române din Crimeea înainte de intervenția în forță a armatei sovietice. Pentru a pune în aplicare această acțiune, a mers, cu acordul mareșalului Ion Antonescu, în Prusia Orientală, la Oberkommando der Wehrmacht (), însă
Ilie Șteflea () [Corola-website/Science/304990_a_306319]
-
mare parte a Rusiei Europene, de la Munții Ural la Munții Carpați, până în Siberia. În sud, se învecina cu Marea Neagră, Munții Caucaz și teritoriile mongolilor din Ilhanat. Se presupune că denumirea „de aur” (altîn) vine de la sistemul de culori folosit în stepa pentru orientare, negru: nord, roșu: sud, albastru: est, alb: vest și galben (auriu): centru. Potrivit unei alte surse, numele este derivat din denumirea rusească "Золотая Орда - Zolotaia Orda" („hoarda de aur”), o imensă tabăra de corturi pe care Bătu Han
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații au fost presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui. Denumirea acestei localități s-a schimbat pe parcursul anilor și a fost modificată dintr-o limbă în
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități - tîrgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca. Pe moșia localitații arheologii menționează o movilă funerară rămasă de pe urma nomazilor veniți cu turmele de vite din stepele asiatice sute de ani în urmă, hoinărind din loc în loc, în căutare de pășuni mănoase pentru animale, și localități bogate pentru a căpăta pradă de război. În mormînt au fost găsite cîteva dovezi ale existenței pămîntești ale nomazilor, decedați de
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de 750-850 de ani, formează un ansamblu de obiecte cultural-geografice de interes internațional. Satul se află la nord-estul Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în centrul a patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
de circa 5000 specii, dintre care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. Răspândirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi, bursuci, cerbi, căprioare, diferite pasări și reptile. Pe câmpuri poți întâlni rozătoare. Fauna acvatică este reprezentată prin specii de crap, plătica, altele. Pe
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Văleni este o localitate-centru de comună în raionul Cahul, Republica Moldova. Teritoriul satului Văleni este amplasat la sud, în zona de stepă a Moldovei. Din punct de vedere tectonic teritoriul satului Văleni este amplasat pe platforma Paleozoico-Mezozoică. Pe parcursul erelor geologice regimul geosinclinalelor se schimba cu regimul continental, ceia ce a determinat acumularea de diverse depozite, care sînt în special reprezentate de nisip
Văleni, Cahul () [Corola-website/Science/305144_a_306473]
-
perioada de vegetație active este de 429 mm. Stratul de zăpadă este de 10 - 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
Burebista, aflându-se sub stăpânirea triburilor tracice a tyrageților. Totodată au existat strânse legături economice și culturale cu vechile colonii grecești din zonă: Olbia și altele. Spre sfârșitul sec. I e.n., ținutul devine zonă de graniță între posesiunile romane și stepele pontice bântuite de triburi nomade. În acest sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
1188 ha - fondului silvic. Forma de gospodărire - asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte de nisip, argilă, prundiș, pietriș. Clima este temperat continentală, vegetație spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord, Pașcani (comuna Manta), la sud, Oancea (județul Galați), la nord-vest, Vlădești (județul Galați), la vest, Lebedenco (Crihana Nouă), la est. Oiconimul CRIHÁNA provine
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
astăzi din raionul Nisporeni. În cel deal doilea război mondial au participat 100 bărbați tineri, dar la vatră s-au întors 45, iar în 1992 alți 20 de tineri. Satul are 2 movile funerare făcute de migratorii nomazi veniți din stepele asiatice Parc (5 ha). Biserică Sf. Arhanghel Mihail (sec. XIX). În Bălăbănești predomină o climă temperată. Ca și în multe localități din Republica Moldova, satul beneficiază de o climă blândă cu foarte mici variațiuni în timpul iernii și primăverii. Ploile căzute sunt
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
Pentru prima dată de așezarea Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele Colibași (Culibași), nume ce ține de jugul turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, care se îndeletniceau cu aratul pămîntului și pomicultura. Satul
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
hectare sînt ocupate de rîpi. Suprafața ocupată de localitate este de 366 hectare. În ceia ce privește zootehnia satului, locuitorii s-au specializat mai mult în creșterea ovinelor și caprinelor, aceasta datorîndu-se faptului că localitatea este situată în zona de stepă. Acestei ramuri a zootehniei îi revine circa 50% din totalul șeptelului de animale a satului. Pe al doilea loc se situează bovinele cu aproximativ 30% din totalul șeptelului și apoi porcinele cu aproximativ 20% din total. Ovinele și caprinele reprezintă
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
moment nu dispune de telefon. Toate acestea atribuie Colibașului un aspect de sat modern al Moldovei, un sat cu oameni harnici și dornici de a crea tot ce-i frumos pentru localitatea natală. Fiind un sat situat în zona de stepă, Colibașul, dispune de resurse naturale caracteristice acestei zone. Se evidențiază prezența substanțelor minerale utile, ca nisip, argilă, substanțe minerale ce sînt pe larg folosite în construcții. Se deosebesc două tipuri de argilă și anume pentru producerea cărămizii, țiglei și ceramicii
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Colibașului este cît de cît satisfăcătoare. Deosebit de important este faptul că în anul 2002 - 2003 a fost împădurit lunca Prutului. Deja de trei ani localnicilor le este interzis pășunatul aici, astfel plopii care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și vînatul păsărilor acvatice din bazinul rîului Prut. Se vînează îndeosebi rața sălbatică, gîsca sălbatică. În acest sens deja de cîțiva ani buni
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]