11,293 matches
-
rol pe care-l repeta mecanic de ani de zile. Dar Clara vorbind, Clara povestind o Întâmplare comică despre un ac de pălărie, un bărbat ușor afumat și ea Însăși... oamenii Încercau ulterior să-i repovestească anecdotele, dar oricât se străduiau, nu scoteau nimic din ele. Bărbații ce o Înconjurau Îi acordau atenția lor dezinteresată și zâmbete frumoase, cum de mult nu mai fuseseră capabili să schițeze. În ochii Clarei nu prea licăreau lacrimi, dar cei care-i surâdeau aveau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
exista eroi la scara mondială? - Ba da, dar În istorie, nu În viață. Carlyle ar avea dificultăți În a găsi material pentru un capitol nou din Eroul ca om de vază. - Continuă. Astăzi sunt un bun ascultător. - Azi oamenii se străduiesc atât de tare - Înduioșător de tare - să creadă În lideri. Dar cum apare un reformator, un politician, un soldat, un scriitor sau un filosof popular - bunăoară un Roosevelt, un Tolstoi, un Wood, un Shaw, un Nietzsche -, contracurentele criticii Îi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
efort onest și conștient de a propune o teorie sau un remediu ca la o „bine venită adăugire la lista lecturilor estivale facile“. Ei, hai, recunoaște! Tom a râs, iar Amory a continuat triumfător: - Vrem să credem. Studenții tineri se străduiesc să creadă În autorii clasici, alegătorii Încearcă să creadă În congresmeni, țările Își pun Încrederea În oamenii de stat, dar pur și simplu nu pot. Prea multe voci, prea multă critică Împrăștiată, ilogică, răuvoitoare. Situația e și mai proastă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dau silința... - Nu, nici măcar nu și-o dau. Unii dintre ei știu să scrie, dar nu-și dau osteneala să stea pe fund și să producă măcar un roman onest. Dar, recunosc, mulți nu știu. Cred că Rupert Hughes se străduiește să ne propună o imagine reală și Închegată a vieții americane, dar la el stilul și perspectiva sunt barbare. Ernest Poole și Dorothy Canfield Încearcă, dar sunt handicapați de lipsa totală a oricărei urme de umor; cel puțin Însă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care trebuie să-și plătească școlarizarea. - Puștime... jocă de copii, a pufnit secretarul. - Nici vorbă - decât dacă suntem cu toții copii. Ați văzut vreodată un adult care Încearcă să intre Într-o societate secretă sau o familie În ascensiune care se străduiește să fie primită Într-un club? Sar În sus numai la auzul cuvântului. Ideea că pentru a-l face pe om să muncească trebuie să-i fluturi aur prin fața ochilor este o prejudecată, nu o axiomă. Am procedat atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Popa îi mai turnă o ceașcă de cafea. Pe perete, domnul Popa privea inocent spre lună. - Nu mi-a zis nimic de răpirea de acum cinci luni, suspină ea. - Cercetările continuă. N-am identificat încă amprentele de pe yo-yo, dar ne străduim în continuare. Știți, noi am crezut la început că a inventat povestea. Spuneți-mi, domnul Popa... îl bănuiți cumva de... adică credeți că ar fi putut... - Vorbiți de altă femeie? Doamna Popa avea lacrimi în ochi. În condiția ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astăzi timp să‑și ducă fiica sau fiul cu mașina; totuși mașina există, există, există, le aparține lor, tinerilor care vorbesc despre schi și despre excursii organizate ca despre cel mai firesc lucru din lume. Pe aceștia trebuie să te străduiești să‑i imiți, ceea ce poate că nu‑ți va fi niciodată posibil cu un asemenea tată și o asemenea mamă; să‑i imiți de îndată ce vei avea vârsta potrivită, însă până atunci mai e. Ce aerodinamic arată, ca oamenii viitorului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Apară‑ți mai bine lumea ta mică, Hans. Nu încerca să devii mai mult decât ești, fiindcă deja există cineva care e mai mult decât tine: eu sunt acela. Hans e dezamăgit că Rainer îl sfătuiește ferm să nu se străduiască să se cultive. Dar are dreptate, în măsura în care cunoașterea te face uneori să suferi mult mai mult din cauza propriei tale condiții decât ignoranța, care poate fi o binecuvântare. Sophie îi expediază acum pe toți fără nici o îndurare, fiindcă afară se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrei să obții ceva. Hans nu vrea să obțină nimic deosebit, doar să i‑o pună acum Annei. Anna are o senzație de nemărginire, care‑i vine din cap; e un sentiment care a fost descris adesea, iar Anna se străduiește să‑l imite, ca să‑l simtă exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
preferă tăcerea lui Hans, solitarul, trăncănelii unui Rainer care caută întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește mereu, e agitația de dinaintea acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui citite cu atenție încă de multe generații de‑acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
murdare din piele, care lui tocmai de‑aia îi plac atât de mult și pentru care a strâns bani timp îndelungat. Știe că n‑o să pună mâna pe nici o Corny Collins, fiindcă aceasta aparține deja lui Peter Weck, dar se străduiește din răsputeri. Până și Heinz Conrads, o celebritate locală cam tomnatică, sărută, în sfârșit, o fată. Din cauza calităților lui umane, Conrads e mai degrabă pe gustul celor în vârstă; pentru aceștia, care nu prea contează și nu mai sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
personal. E clar că a uitat cu totul de prezența lui Rainer, deși aceasta ar trebui să fie pentru ea o amenințare permanentă și totodată un îndemn să nu dea tot ce are mai bun în sport, ci să se străduiască și în viața personală, ca să îmbunătățească relația dintre ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că inversat. Rainer se află de partea corectă, adică de partea lui însuși. Nu reprezintă pe nimeni și nimeni nu vrea să fie reprezentat de el, nici măcar clasa lui, care a ales alt șef de clasă, cu toate că Witkowski s‑a străduit mult să fie el ales. Motivul colegilor a fost că Rainer e un lăudăros care vrea să pară mai mult decât este și spune mereu lucruri care nu sunt adevărate. E o atitudine necamaraderească față de ceilalți, pentru că trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde se străduiește să obțină o bursă pentru la anul. Are note foarte bune la engleză și este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă model. Asta în ciuda faptului că acasă nu pune niciodată mâna pe vreo carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vocală la infinit, cu spume prelingându-i-se din gură, cu ochii Închiși pe trei sferturi. — Hei, Akemi, Akemi! am strigat eu cu putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un puzzle sau un cub Rubik. Simțeam că nu mai puteam suporta multă vreme starea de agitație pe care mi-o provoca această femeie, nu mai puteam sta așa Încordat În fața ei, doar ascultându-i povestea. Încăperea de hotel se străduia să evoce stilul italian, sau poate pe cel european clasic, sau pe cel autentic postmodernist, În orice caz nu era american, măcar de asta Îmi dădeam seama. Evitându-i privirea, am Început să-i povestesc absolut totul, de la Întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
el. Keiko Kataoka Își bău apa din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi străduit, și care păreau să-mi răscolească un nou val de vomă. Doar penisul Îmi era În erecție; l-am luat imediat În mână și am Început să mă masturbez. Nu aveam nevoie să mă concentrez exact pe ce spusese Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă făcea să devin conștientă că ceea ce trăisem până atunci nu era viață adevărată, că nu avea nici un sens să suport plictiseala și să-mi Înghit nefericirea printre lacrimi, În tăcere. Nu mai simțisem de mult timp așa ceva și mă străduiam din răsputeri să regăsesc, puțin câte puțin, acea poftă de viață pe care o pierdusem cândva. Mi-am depășit rușinea și sentimentele negative, care mă făceau să cred că e prea târziu pentru mine, și am Început să urmez niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu cineva, dar simt că am găsit strălucirea care lipsea din viața mea. Într-o zi, dacă vom avea prilejul de a ne Întâlni, probabil că voi roși până În vârful urechilor În fața dumneavoastră. Mie era o mamă muncitoare, care se străduia din răsputeri să-și crească de una singură copilul, și tocmai perspectiva de a o vedea sodomizată, În urma unei clisme intestinale, tremurând ca varga În fața noastră și a vreuneia din partenerele noastre de distracții ne-a făcut să ne concentrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea care șiroiau de secreții, iar el ar fi vrut să ejaculeze la nesfârșit. Când am simțit retrăgându-se valul acela uriaș care mă lovise la Început, m-am străduit din răsputeri să devin lucidă și am aruncat o privire În jurul meu. Atunci am zărit În fața ochilor fundul țuguiat al lui Reiko, iar limba mea era bine Înfiptă În deschizătura aceea. M-am uitat la ceas: deja trecuseră patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și, în consecință, cum poate fi fabricată plăcerea: o tehnică simplă, clară, precisă, care nu suportă înflorituri. Este suficient să abordăm fie și numai această problemă a economiei contractului în geneza unui hedonism generalizat ca să realizăm cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]