3,148 matches
-
mamei. «Olé, beau ciel! quel bleu! et des sapins autour, une joli maison et un bel enfant; comme il rit et montre ses belles dents!» Era exact tabloul ce evocasem în capul meu și pe care forța ei magnetică îl străpunsese. Așa și cu a ta voyante.“ Biata Elena se uită lung la mine și căzu pe pernă, dar se ridică repede și repetă: „Ai să vezi, ai să vezi!“... Ionel judecase rău pe George, avusese prin el mai multe deziluzii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
I.I.C. Brătianu. Dinastie ereditară! De aci înainte se știe cum a procedat: întruniri publice prezidate de dânsul, în care oratorul numea pe unchiul său Smintilă Brătianu, fără ca el să protesteze. Altundeva, deasupra scaunului lui era un mare afiș: Vintilă balaurul străpuns de lancea Sf. George Brătianu! Proclamații și afișe în toată țara, în Ardeal le-am văzut cu cele trei portrete: I.C. Brătianu, I.I.C. Brătianu și George I. Brătianu și dându-se continuatorul celor doi mari oameni de stat, pe care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fixase între două vertebre ale șirei spinării, celălalt alunecase de-a lungul unei coaste și, urcându-se, intrase în clavicula stângă. Ce e puterea destinului și cum zice voința Domnului! Asasinul vizase bine, voia să taie coloana vertebrală și să străpungă inima. Un spațiu de nimic zădărnicise sfărâmarea vertebrei și paralizia; desigur, mișcarea ce a făcut Ionel, întorcându-se la a doua lovitură, a deviat parcursul celuilalt glonț. Poate și grosimea blănii de samur, blana moștenită de la tata, care îl scăpase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el, deținători măcar ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe sine acel tânăr cu alură de atlet, totdeauna imperativ în formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire, aștepta să se reinstaleze deplina tăcere și relua de la început toată fraza, o relua cu ostentație, rărind intervalul dintre cuvinte, cu ochii țintă pe imprudentul călcător în străchini, făcându-le astfel tuturor foarte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1054, cele două organizații s-au excomunicat reciproc. Deși semnificația acestui act nu era limpede la vremea respectivă, ruptura, în ciuda numeroaselor tentative, nu a fost niciodată reparată. Practic, o armată reprezentînd Occidentul și interesele catolice, a fost prima care a străpuns sistemele de apărare ale Constantinopolului. Amenințările dinspre est cu care s-a confruntat imperiul, mai întîi din partea perșilor și ulterior din partea arabilor musulmani, au fost prezentate anterior. În secolul al unsprezecelea, și-a făcut apariția o forță musulmană formidabilă. În
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sa Eugenia, din data de 10-13 mai, 1999. S-au împlinit șase ani în aceste zile, de la acel pelerinaj. în biserica satului ca mărturie zguduitoare a crimelor comise de ocupanții ruși în 1944, se află ți astăzi o sfântă icoană, străpunsă în trei locuri de gloanțele trase de cei fără de Dumnezeu, cotropitorii acestor locuri. Priviți și vă rugați la această Sfântă icoană, udată și de lacrimile măicuței Natalia Ilașcu, pentru eliberarea fiului ei, ți pentru unitatea neamului românesc! Nu pot încheia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Cu scuipat și cu injurii Mi-ai întunecat obrazul... Huiduind - în largul guriiMi-ai împovărat grumazul!... Te-am iubit, doar din iubire Am murit pe lemn de-ocară. Adăpat - drept răcorireCu oțet și fiere-amară ! Să ajungi la reușită M-ai străpuns cu lancea crudă Și din inima-mi zdrobită Tu de sânge-ai scos-o udă. Moartea mea și-a ei durere Pe puțini înduioșează Mulți în față-mi cer putere Și-n ascuns mă detronează. Dar ce vreau?... O, vreau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel nevinovat, Isus. O, Doamne, fă-ne nouă-un loc În coasta ta; Și-aprinde-ne cu focul tău Să lăudăm pe Dumnezeu În veci. Fr. Martin Mihoc (Viața, almanah 1940
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dominic Neculăeș, Buzău, 24 noiembrie 1958 Inima lui Isus e rănită de iubire “Mi-ai rănit inima, o sora și mireasa mea, mi-ai rănit inima” (Cânt. 4,9) Reflexie Prin urmare n-a fost numai soldatul, cel care a străpuns inima lui Isus pe cruce cu o suliță, ci și sufletul omului, de care se îndrăgostise Isus. Sufletul este numit de Isus mireasă și soră. Mireasă pentru că și l-a însușit prin sângele său, vărsat pe cruce ; soră, pentru că prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suflete evlavios, mireasa și sora lui Isus, caută a trăi totdeauna rănit de iubire către mirele și fratele tău Isus. Pildă Preasfânta Fecioară Maria a fost cea dintâi rănită în inimă de iubire, contemplând pieptul și inima scumpului ei Isus, străpunsă de suliță. Iată cum Preasfânta Fecioară Maria vorbi într-o zi sfintei Brigita: «Cruzimea dușmanilor Fiului meu n-a fost îndestulată cu moartea lui. Au fost neomenoși și cu cadravrul lui, străpungându-i cu o suliță coasta dreaptă până la cea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iubire, contemplând pieptul și inima scumpului ei Isus, străpunsă de suliță. Iată cum Preasfânta Fecioară Maria vorbi într-o zi sfintei Brigita: «Cruzimea dușmanilor Fiului meu n-a fost îndestulată cu moartea lui. Au fost neomenoși și cu cadravrul lui, străpungându-i cu o suliță coasta dreaptă până la cea stângă, despicându-i inima în două. Sulița se umplu de sânge. Această rană a fost pentru mine o săgeată de foc care îmi străpunse inima dintr-o parte în alta și a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui. Au fost neomenoși și cu cadravrul lui, străpungându-i cu o suliță coasta dreaptă până la cea stângă, despicându-i inima în două. Sulița se umplu de sânge. Această rană a fost pentru mine o săgeată de foc care îmi străpunse inima dintr-o parte în alta și a fost o minune că eu în acel moment nu am murit de durere. Iată, Brigita, cât a suferit din dragoste către tine dumnezeiescul meu Fiu. Ai fi foarte nerecunoscătoare dacă nu ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
s-au ridicat mai aprig cu atâta au avut o cădere mai dureroasă. Istoria ne este martoră: Ariu a crăpat când era purtat în triumf; Irod, ucigătorul Pruncilor Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi; Foție a murit în închisoare; Luther a fost chinuit de diavoli într-un chip oribil; Napoleon cel Mare, care timp de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
august 1954 Dragul meu Petușicica! Abia după nouă zile de la plecarea ta am primit prima ta carte poștală. Îți poți dar închipui, dacă mai ai rudimente de imaginație, cum am suportat o asemenea muțenie! Dar, în sfârșit, cărțile poștale au străpuns cortina tăcerii și am aflat câte ceva despre tine. Dar n-am aflat ceea ce e mai important, și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți? Eu cred, băiatule, că te poți mărgini acum doar la fiertura de ierburi, de trei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la culme, care comit un abuz fără nici o justificare, cochetează nerușinat cu tortura și crima. Ce-are a face frumusețea unui pantof cu faptul că tocul lui străpunge mâna cuiva? Pentru mine, asta înseamnă o degradare a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu, încercând să mă sprijin pe piciorul drept pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită care m-a săgetat prin tot piciorul, până în inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chinui și ne persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de tot felul? Cu ce am păcătuit? Tu vezi cum trăim?? Lampa cu petrol numărul 8 intrase demult în șomaj tehnic din cauza lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil, material era abia-abia străpuns de puterea anemică a unei lumânări sfrijite care, pâlpâind agonic, reușea cu mare dificultate să spargă masa de întuneric ce ne înghițise literalmente. Pentru a ne deplasa în spațiul intim unde însuși regele merge pe jos, ne cuplam doi câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unii într-alții pentru a ne încălzi. Sufeream cumplit. Ne uitam unii la alții, dar nu ne vedeam deloc. Parcă eram într-un acvariu cu apă mâloasă prin care privirea noastră nu putea pătrunde, iar efortul nervului optic de a străpunge întunericul de catran a avut drept consecință dilatarea peste măsură a pupilei, asemănător prădătorilor nocturni. Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
destinele umanității“, România liberă, 22 septembrie 1983) „O țară străveche Are nevoie întotdeauna De-o inimă tânără. O țară de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
copii de-a moldovenii și tătarii, iar unul dintre aceștia a fost legat de copac ca să fie pedepsit. În acel moment s-a dat alarma, copiii au fugit pentru că năvăliseră chiar tătarii adevărați. Cel legat a rămas, tătarii l-au străpuns cu săgeata, așa spre ,,amuzament”, iar viitorul voievod n-a uitat și avea să răzbune peste ani acea fărădelege. Istoria m-a impresionat pe mine ca și copil. La sărbătoarea de sfârșit de grădiniță am spus și eu o poezie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
competent; Ca diriginte, apropiat și exigent. În profesie să dovedești atașament Și să-ți păstrezi sufletul de-adolescent. Oră de dirigenție Lumina puternică a soarelui din mijloc de vară pătrunde prin ferestrele larg deschise ale sălii de clasă. Câteva raze străpung încăperea și se proiectează pe peretele aflat în partea opusă geamurilor, intensificând senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
își rostuia gândurile și trăirile sufletești așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
am ieșit în curte am pus carnetul de note pe butucul pe care spărgeam lemne, am ridicat securea cu dorința de a tăia carnetul, în ultima secundă am răsucit securea lovind carnetul cu muchia, lăsând urma literei „ L ”care a străpuns din copertă în copertă acel carnet de note. Nu am realizat ce fac în acel moment dar am simțit o mare ușurare după aceea privind carnetul care era emis pentru cei trei ani de gimnaziu. Nu mai știu ce scuză
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]