4,034 matches
-
înțeles totul. Mi-a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
na Ribeiro îmi aduse un plic. Omul nu aștepta răspuns. Îmi scria Sen. "Domnule, Înțeleg acum că nu ai nici respect, nici onoare. Te credeam numai nebun, dar văd că procedezi ca un șarpe din iarbă, căruia, dacă nu îi strivești capul când trebuie, se întoarce și te mușcă. Nici 24 de ore de când ți-ai dat cuvântul că nu încerci să comunici cu nici un membru al familiei mele, ți l-ai călcat ca un laș, făcând să sufere o biată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă la drum. Am mers până la apusul soarelui fără să mai întîlnesc sate, mtîmpinînd numai care cu boi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de reviste sub braț îl privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am vrut să spun nimic, să văd dacă ți-o mai amintești și dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..." - Bine, dar îl cunoaștem toți pe Adrian, îl întrerupse Lorinț. El e poet, și traduce tot ce se întîmplă în jurul lui prin mitul lui personal. - Dar nu e vorba numai de asta, reluă Eleazar, de cât a fost el de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te repezi și d-ta până la Slatina, spuse. Poate te trezești din nou în anul 1966. Și... Dar îi întîlni privirile, îl văzu cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
radical culorile originale. Or, s-a dovedit la anchetă, substanțele întrebuințate nu se puteau obține, în 1966, decât în două locuri: la Fabrica de Cerneală din Slatina, și la laboratorul unde lucrai d-ta atunci, în 1966. Își stinse țigarea, strivind-o îndelung, fără grabă, în scrumieră. - De aceea te-am chemat, reluă târziu. Din scurta convorbire de acum patru zile, mi-am dat seama că ai remarcat și d-ta legătura ce ne interesează... Începe de unde vrei d-ta. Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ați întîlnit-o vreodată în viața dumneavoastră. Au fost zile întregi când nici nu îndrăzneam să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă și-mi strivește degetele. Degetele, Maestre, degetele astea pe care, dacă nu m-ar fi urmărit nenorocul... pentru că de ani de zile căutam o slujbă care să-mi îngăduie să iau câteva lecții particulare cu dumneavoastră, orice fel de slujbă, cât ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o fotă ardelenească și i-o așeză ca o pelerină pe umeri. Ar fi vrut să mai adauge ceva, dar zări un păianjen negru, uriaș, răsărit parcă atunci de sub ladă și, întinzînd repede piciorul, îl ajunse din urmă și-l strivi. - Mă rog, cutiile cu fluturi, insistă Iconaru. - Sunt jos, într-una din camere. Și nu e niciodată închisă cu cheia... Doar ce îmbrăcăm uniformele de general, ne încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu aprindem luminile, căci ne-ar putea observa vecinii. Trebuie să ne mulțumim cu lanterna asta... Se întrerupse și-și mișcă repede picioarele, urmărind cu o neobișnuită dexteritate, unul după altul, și strivindu-i, trei mari păianjeni negri care se avântaseră, în mici salturi ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată, o făcea fără nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
explicat mai târziu, că s-a dat semnalul de plecare, a aruncat pachetele de țigări ce-i mai rămăseseră. Bieții oameni au sărit fiecare pe unde erau, s-au repezit să le apuce, îmbrâncindu-se, luându-se în gură, chiar strivind mâini, degete sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea capetile afară pân geam, că abia putea să răsufle. Păi ce crezi, câți din ei o fi murit acolo, striviți ! Așa vorbea p-ormă lumea, c-a murit femei, c-a murit copii, de căldură, de frig, de tifos, ei știe de ce-o fi murit pân s-ajungă unde vrea ei s-ajungă ! Și dac-a murit, cin’ să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să însemne ceva grav, vreun... doctore ? — ...dacă insistați, vă voi dezvălui temerile mele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
astfel de supermarket: Lee, Wrangler, Levi’s. Probabil că cel mai mare șoc l- ați avut În fața unei vitrine pline de echipamente stereo și de ceea ce, În anul 1989, se cheamă viitorul-bate-la-ușă: CD-uri cu muzicile care vă animă sufletele strivite de privările comunismului ceaușist - Nico cască ciocul hipnotizată la unul cu Sam Brown, iar tu la unul cu Depeche Mode. Probabil că cel mai mare șoc l-ați avut În fața unei papetării de cartier ale cărui rafturi sînt pline de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de generalul Milea. Răspunsul lor este de o brutalitate fără margini, În această bătălie cruntă moartea prin Împușcare e cea mai blîndă - În stațiile de metrou au loc scene de tortură, În cîteva rînduri vehiculele blindate au intrat În mulțime strivind oameni, se produc Înjunghieri, se fac arestări, iar cei ridicați sînt bătuți cu o ferocitate care a Întreținut faima sinistră a aparatului opresiv În toți acești ani de dictatură. Dar oamenii luptă pentru libertatea lor, iar toți cei care sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de ochi căprui, blînzi, fiind pentru o clipă, În care a retrăit seturi de amintiri pe care nu știa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc să-i calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt ca un covor albastru care freamătă amenințător, mă scutur de oroare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capul, nu-l putea surprinde pe Zet privind în altă parte decât fix în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să ți-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt. Făcu o mișcare, și Tom se dădu un pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răutate și gelozie și invidie și dorință carnală vinovată port în mine, cum mai pot blama pe oricare altul, pentru orice ar fi?“. Cercetă cu atenție o gâză, invizibilă ca un punctuleț, care se plimba pe dosul palmei lui, o strivi cu un vârf de deget, apoi aruncă o privire îngrijorată, vinovată, în direcția lui Adam. Își ridică din nou ochii și fixă un punct între bărbia lui William Eastcote și gura Antheei. Începu iar să-și spună: „Dumnezeule, Tom ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș putea sta măcar de vorbă cu oamenii, dac-aș putea gusta și eu un strop de fericire, dacă lucrurile ar fi și pentru mine obișnuite. Ochii ei de cățel se umplură din nou de lacrimi. Își închise încet pleoapele, strivind sub ele alte lacrimi. Deodată, Diane deschise ochii și lacrimile îi secară subit, de parcă s-ar fi retras la sursă. Sări în picioare, agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i în vânt. De-atunci n-am mai văzut-o. Ce părere ai? — Nu-i bolnavă mintal, e numai foarte timidă, interveni Gabriel. Când a fost cu noi la mare părea perfect normală. Gabriel își aprinse o țigară, apoi o strivi repede într-o scrumieră. — Și eu cred că-i puțin întârziată, spuse Brian. În ziua aia, la mare, n-a scos o vorbă. În orice caz, e foarte ciudată, întări Alex. — Biata fetiță! îi sări Gabriel în apărare. Eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]