4,310 matches
-
pornind de la comportamentele observabile. Aceasta se datorează faptului că omul, prin datele experienței, construiește un model interiorizat despre lumea înconjurătoare, care presupune reprezentarea. Ca entități cognitive permanente, reprezentările pot avea actualizări ce le pot produce corecturi și au funcția de structurare și de stocare a informațiilor ce nu sînt accesibile direct, de ghidare și de planificare a acțiunii. Problema reprezentării este esențială și pentru lingvistică, deoarece de manifestarea ei este legată activitatea de folosire a limbii. În științele sociale, reprezentările sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altă natură, la posturile de radio și de televiziune. Noua retorică a reluat atît probleme legate de conținutul comunicării, cît și chestiuni care vizează forma enunțului. În acest context, s-au valorificat îndeosebi posibilitățile oferite de figurile retorice, evitîndu-se însă structurarea unor principii normative, astfel încît reprezentanții Școlii franceze, prin reactualizarea ideilor din vechile tratate de retorică, și-au propus generalizarea perspectivei oferite de figuri pentru limbă în general și pentru comunicarea prin limbă. De aici a apărut preocuparea pentru o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un termen mediu reprezintă trăsătura de bază a deducției și, de aceea, silogismul este considerat o operație logică fundamentală. Concluzia silogismului este cu certitudine adevărată dacă premisele sînt adevărate (aceasta fiind o condiție materială) și dacă sînt respectate rigorile de structurare atunci cînd este formulată (o condiție formală). De aceea, prin extensiune, se consideră silogism orice înlănțuire de propoziții a căror formă sintactică și mod de dispunere se apropie de acest tip de a raționa, care conduce la o concluzie afirmată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrebuințări ale termenului strategie, uneori cu definiri diferențiate. Pentru unii specialiști, cuvintele intră în strategii și sînt ele însele indicii și mijloacele strategiei individuației. Pentru alții, strategia face parte din condițiile de producere a discursului. Potrivit altui punct de vedere, structurarea unui act de vorbire comportă două spații, unul al constrîngerilor care cuprind datele minimale ce îl fac să satisfacă actul de vorbire și unul al strategiilor, care corespunde selecțiilor posibile pe care le poate face subiectul ce realizează actul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
del hablar", (Romanistisches Jahrbuch 7, Berlin, 29-54; reluat în Teoría del lenguaje y lingüística general, Madrid, Gredos, 1973: 282-323). Lingvistica textului, în viziunea lui Coseriu, trebuie concepută în termenii sintaxei funcționale și ai lingvisicii integrale, textul fiind un nivel de structurare al unei limbi, nenecesar, dar empiric posibil și universal, constituit pe baza celor patru operații, amintite mai sus: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). Investigarea dimensiunii pragmatice a textului a dus la identificarea funcțiilor prin depășirea cadrului lingvistic și prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
La Eugen Coșeriu se menține o minimă departajare între cele două categorii, discursul fiind definit ca act lingvistic individual, iar textul fiind conceput ca produsul actului respectiv, obținut prin intervenția competenței expresive a locutorului. Analiza modului de producere și de structurare a textului conduce la generalizări menite să ofere reperele "bunei formări" a unei unități lingvistice dotate cu un sens global purtător al intenției locutorului, să traseze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o secvență comunicativă cu o destinație precisă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
normă specifică. Perspectiva sociologizantă privilegiază urmărirea stategiilor conversaționale, ca modalități de acțiune și interacțiune socială, în vederea prescrierii unor reguli care să eficientizeze comunicarea. Preocupările mai noi ale filozofiei limbii, ale sociolingvisticii, pragmaticii sau ale antropologiei, converg către descoperirea mecanismelor de structurare a unor texte și către hermeneutica acestora din perspectiva efectelor de putere, de control, de rezistență sau de libertate, pe care le pot determina faptele de limbă, în continuarea unor ipoteze lansate de teoreticienii actelor de vorbire. Interesează mai puțin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deopotrivă pentru interior și pentru exterior (prin transmiterea didactică a cunoștițelor, prin enciclopedii, articole de popularizare, dări de seamă). Poziționările spre exterior pot fi descrise într-o manieră diferențiată, avînd în vedere condițiile de producere, de circulație și de recepție. Structurarea spațiului discursiv se operează cu ajutorul unor parametri, care permit descrirea comunităților discursive, precum ierarhiile discursurilor produse / receptate într-o comunitate discursivă, caracterul (sau lipsa) pieței textelor puse în circulație, forma relațiilor dintre cei care scriu și auditori, accesul restrîns sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
niveluri de organizare, acela al textului și al narației. La nivelul textului, povestitorul decide și creează o secvență anume de evenimente, timpul/spațiul petrecut pentru prezentarea lor, sensul (schimbării) ritmului și vitezei discursului. În plus, el optează (prin amănunte și structurări) pentru modul în care va reliefa individualitatea personajelor; îi rămîne să aleagă și ce punct de vedere (al cărui personaj) adoptă ca lentilă prin care se filtrează descrierile și personajele (vezi Capitolul 3). La nivelul narației sînt tatonate relațiile dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de importanța, deja subliniată, a statutului teleologic al evenimentelor din narațiune. Pe de altă parte, trebuie subliniat că „părăsirea permanentă a căminului” pare un eveniment semnificativ în majoritatea culturilor, și gestul trebuie comentat ca atare. Cînd evaluăm statutul înalt - în ceea ce privește structurarea intrigii - al propoziției „Consimțise să plece, să-și lase casa”, trebuie să o comparăm cu propoziția precedentă „E la Melbourne acum”. Cînd privim lucrurile dintr-un punct de vedere mai holistic ori teleologic, trebuie să legăm propoziția „Consimțise să plece
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nou obiect de cercetare, o dată ce au încetat să fie o miză ideologică. Din păcate, sunt rare studiile consacrate procesului de luare a deciziei, confruntării diferitelor grupări rețelelor clientelare, rolului partidului, trăsăturilor naționale proprii fiecărui caz în parte, importanței serviciilor secrete, structurării sociale sau pur și simplu vieții cotidiene din timpul regimului comunist. Sociologia raporturilor de putere în cadrul societăților comuniste rămâne încă în mare parte nescrisă. Toate acestea constituie un handicap major pentru analiza evoluției societăților și a puterilor în Europa Centrală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prin care un clivaj poate sau trebuie să fie înscris în istoria țării pe care o avem în vedere. Vom încerca să punem în evidență faptul că metodele utilizate invită la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate în țările occidentale se explică prin absența unor factori de structurare. O gradație internă poate fi stabilită în funcție de numărul mai mult sau mai puțin ridicat al acestor lacune. Vom arăta că se poate elabora o metodă alternativă, care invită la înțelegerea istoriei într-un mod structural. Este vorba despre o analiză
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fi stabilită în funcție de numărul mai mult sau mai puțin ridicat al acestor lacune. Vom arăta că se poate elabora o metodă alternativă, care invită la înțelegerea istoriei într-un mod structural. Este vorba despre o analiză a factorilor istorici de structurare mai degrabă din punctul de vedere al organizării formale a acestora decât din cel al substanței lor. Privind lucrurile din această perspectivă, trecutul nu determină la drept vorbind clivajele prezente, ci este doar revelatorul poziționărilor structurale care pot fi reproduse
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
operarea unei gradații interne. 1. Identificarea metodelor utilizate: o înțelegere cauzală a istoriei Trei școli distincte utilizează principiile stabilite de Rokkan și Lipset în vederea studierii societăților post-comuniste. Una dintre aceste școli vede în istoria acestor societăți un obstacol în calea structurării clivajele politice. O alta raportează polaritățile prezente la o matrice istorică formată în timpul regimului comunist. Iar ultima pune în lumină o amprentă istorică indelebilă imprimată în perioada interbelică în cazul țărilor Europei Centrale și Orientale. În cele trei situații sunt
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
blocului sovietic; este pusă în evidență în acest mod o matrice despre care se presupune că orientează echilibrul politic contemporan. B. Metoda genetică: istoria ca matrice Pentru a clarifica filiațiile istorice, adepții metodei genetice pun accentul pe varietatea modurilor de structurare politică observate în cadrul democrațiilor populare. Potrivit acestora, experiența comunismului a condus la formarea unor polarități multiple. Pentru a explica această multiplicitate, se convine asupra stabilirii unui "principiu de analiză cauzală retrospectivă" ("a backward looking causal mode of analysis"). Trebuie văzut
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
libertatea; însă trecerea bruscă și radicală la o economie de piață li se pare o amenințare la adresa nivelului lor de trai. Diferența observată față de clivajele occidentale se explică prin simplul fapt că regimul comunist a înăbușit orice alt principiu de structurare în Europa Centrală și Orientală. Categoriile de analiză avute în vedere sunt simple avataruri ale celor definite de Rokkan și Lipset: polaritatea de tipul "economie de piață / populism economic" este echivalentă, în cazul țărilor Europei Centrale și Orientale, cu clivajul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
politic și social"se substituie clivajului "biserică / stat". Deosebirile observate între vechile democrații populare își au originea chiar în funcționarea acestor regimuri comuniste. Modul în care a fost exercitată puterea înainte de 1990 este un factor de discriminare, întrucât a permis structurarea unui singur clivaj în anumite cazuri și o încrucișare de mai multe clivaje în alte cazuri. Astfel, se conturează un nou principiu de gradare. Noi piste pot fi trasate atunci când atenția este îndreptată nu doar spre perioada comunistă, ci și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cu totul inedită și sunt o moștenire imediată a comunismului. Primul tip de clivaj se explică prin faptul că țările avute în vedere au traversat experiența unor revoluții "naționale" și "industriale" încă înainte de instalarea regimurilor comuniste; consecințele acestor revoluții asupra structurării din zona partidelor sunt perceptibile până în ziua de astăzi; conflictele de tip centru / periferie, Biserică / Stat, urban / rural pot fi observate în cvasitotalitatea cazurilor. Clivajele din cea de-a doua categorie îi opun pe adepții "ultraliberalismului" partizanilor unei "economii sociale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
political mobilization of European left, 1860-1980: the class cleavage, Cambridge University press, Cambridge,2000, pp. 24-30. 6 Țările implicate în conflictul iugoslav nu sunt analizate aici: repercursiunile luptelor armate încă modelează înfruntările politice și reprezintă deocamdată un obstacol în calea structurării altor clivaje. Țările baltice sunt și ele în aceeași măsură ținute în marginea analizei din cauza particularismului lor istoric pronunțat: înglobarea lor în URSS a îndepărtat traiectoria lor de cea a democrațiilor populare; inserția lor economică în spațiul scandinav le distinge
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
au evidențiat unii analiști intuitivi; cel de-al doilea în schimb, permite observarea unor "liberali" care se opun patronatului sau "social democrați" care nu au nicio legătură cu mișcarea muncitorească. Modelul astfel construit introduce o a patra dihotomie în procesul structurării clivajelor și sociogenezei partidelor politice: Rokkan considera că cele trei dihotomii au apărut succesiv, începând cu Reforma, trecând apoi prin democratizare și apoi, în final, prin industrializare (pp. 36-41). O vom adăuga pe cea care ține de tranziție. Aceasta opune
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
constituie un caz particular, ca și România, care aparținuse provinciilor occidentale ale Imperiului roman înainte de împărțirea făcută de împăratul Teodosie, o parte a acesteia, Transilvania, cunoscând Reforma; ansamblul se găsește supus "revoluției internaționale" care constituie în definitiv modalitatea principală de structurare. Restul Europei de Sud Est se compune din cazuri diverse. Bosnia Herțegovina, Kosovo și Macedonia cunosc cazul unor "partide comunitare" strict etnice care corespund analizei realizate de Bertrand Badie asupra partidelor care există în lumea arabă, spre exemplu. Însuși conceptul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
trăind în simbioză cu puterea publică, generator de identitate națională), la Est, se vădește a fi una edificatoare. Lucrarea fundamentală a lui Bertrand Badie extinde în lumea arabo musulmană etapele, dihotomiile pe care Stein Rokkan le identifică în cadrul procesului de structurare a revoluțiilor și a efectelor ecestora asupra genezei clivajelor politice și a sistemelor de partide. În definitiv, pentru Rokkan, paradigma clivajelor reprezintă un moment, o fază, în construcția unui model mult mai vast și mai ambițios: harta sa conceptuală a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o definiție atât de riguroasă a clivajului politic este greu de aplicat Europei Centrale și Orientale. Societățile postcomuniste sunt considerate a fi "uniforme", adică fără stratificarea socială. Acestea se caracterizează de asemenea prin slăbiciunea structurilor organizaționale ale societății civile 3. Structurarea ideologică a sistemelor de partid în majoritatea țărilor Europei Centrale este de asemenea slabă 4. Dar dacă nu utilizăm această definiție strictă a termenului, conceptul își va pierde valoarea sa teoretică și puterea de predicție. În articolul nostru vom arăta
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]