3,015 matches
-
și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez A.B.Doamna Nora Iuga, ne aflăm la Satu Mare, tocmai s-au încheiat "Zilele Culturale Poesis" în acest an revista a împlinit 25 de ani, cum vi se pare revista, evoluția ei? Îmi ceri să-ți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vorbit de atâtea ori despre nebunia asta sublimă, aș numi-o "boală divină", cum i se spunea pe vremuri epilepsiei, o boală de care nu mai știi de tine ! E o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez... (zâmbește). A.B.Puteți să îmi spuneți despre ce este vorba în romanul la care lucrați acum? Pare cartea... unei alte vârste! Asta nu se spune (râde). Cum să-ți mărturisești crima, înainte de a o fi comis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sângeroasă și nedreaptă”. După război, „s-au înmulțit partizanii partidelor politice, au crescut averile particularilor, au călătorit mai mulți în străinătate, sunt mai mulți sinecuriști, sunt mai multe automobile în țară și mai multe localuri de perdicție unde îmbuibații din sudoarea poporului își petrec ceasurile și-și descarcă pungile lor ușor umplute”... I se cere polițaiului să lupte contra hoților , el flămând și neplătit. I se cere jandarmului să apere ordinea, el care de multe ori n are cu ce să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înfrângere. Nu vă plecați genunchii, nici sufletul în durerea loviturilor soartei. Cele mai multe dintre voi, vor avea poate, de dus lupte dure cu viața, pentru că azi dreptul la viață și la pâine, chiar pentru o fată, e plătit cu trudă și sudoare” - spunea Sanda Stroja, care avea și ea, în față... viața. * Revista economică bucovineană Revista economică bucovineană , organ economic, apare în februarie 1909. Proprietar, editor și redactor șef: Nicolae Iancu. Redactor responsabil: Nicolae Panteiciuc. * Revista Elena Doamna publicată de elevele Liceului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a fi obscurizat, denaturat, desconsiderat, marginalizat pînă la uitare de către cei interesați, mai exact foștii călăi și cei care i-au instrumentat: "Închisoarea comunistă a fost o Gheenă; un Infern; O Casă a Morților iar printre cei care au vărsat sudoare și lacrimi și sînge și pișat, acolo au fost apropiați, rude, chiar părinți ai celor care au construit o "istorie literară" a unei Românii normale cînd România era anormalizată; o "istorie literară" a unei Românii de timp de pace cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iar atunci premiile năvălesc fără oprire, presa te elogiază ca pe un zeu, turneele și contractele vin unele după altele. — Tovarășe Vasile, dar o piesă cu iz muncitoresc nu te-ai gândit să scrii ? O piesă pentru oamenii care cu sudoarea mun- cii lor repun această țară pe picioare ? Un imn marelui Stalin ? — Cu iertare, nu prea cred că găsesc în caietele mele note potrivite pentru astfel de cântece, ce ar cere niște coruri impunătoare. — Zău ? Dar ia aruncă dumneata, tovarășe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fără valoare și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi În zi mai adânc. Singura clasă reală la noi este țăranul român, și realitatea lui este suferința, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale pentru susținerea edificiului fictiv, ce-l numim cultură română...“ <endnote id="11"/> Ca orice text polemic, articolul lui Maiorescu cuprindea o doză de exagerare. Se putea replica, pe bună dreptate, că formele moderne trebuiau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ce trebuia să plece la Toronto săptămâna viitoare, iar eu a trebuit să-mi cer scuze, dar trebuia să plec. Pur și simplu le-am spus că sunt obosit. Pavajul se clătina sub mine, iar pielea îmi era leoarcă de sudoare. Jayne tocmai voia să zică ceva când o văzu pe Sarah încercând să facă roata și îi strigă să fie atentă. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea, i-am asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am arătat brazda neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din locul unde fusese piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se uscase în întregime. - Ce-i asta? întrebă el, cu o expresie de regulă asociată cu vederea unor mortăciuni. - Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o cât timp nu eram aici. Cineva a fost în casă și a rearanjat mobila și a lăsat astea. Am arătat spre urmele de pași cenușii și am realizat că dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împotrivirea acestuia, destul de eficientă la început, care îi amenință autoritatea. Stacojiu la față, aproape roșie și barba, „managerul” luptă din răsputeri, ca apucat de un acces de infantilism întârziat. Câștigă duelul grație unor eforturi supraomenești, care îl lasă lac de sudoare. Lumea urmărește totul din picioare, uitând de mâncare, absorbită de intriga confruntării. Ce spectacol ar fi fost un turnir între călăreți, cum se organizează, de pildă, duminicile, la Visegrad, castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Iudeea-Samaria. Dimpotrivă, apreciem latura ei pozitivă; reîmpădurirea colinelor la Jezreel, asanarea mlaștinilor infestate cu malarie, în Galileea, întinderile cultivate cu bumbac și cu citrice, orașele noi din Neghev. Și tabăra de corturi de pe o dună a deșertului transformată cu sudoarea frunții într-o metropolă Tel-Avivul care împlinește abia o sută de ani. Care alți imigranți din zilele noastre fac, mai puțin rău, dar, mai ales, care au făcut mai bine ceea ce au făcut? Aceste considerații morocănoase, incompatibile între ele, îl
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18 Iunie Duminică [POVESTEA PIATRA LUI ARON VODĂ] Vra să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca să-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rațiunei. dreptul de a lucra dreptul de a face ceva fără a vătăma semenului tău Spiritul gregar e cangrena libertății. Libertatea nu se învață decât în elementul ei, cași înotul. singura cauză bună. Pânea și libertatea noroadelor se câștigă întru sudoarea frunților. (Lamennais) Cu cât mai multă libertate, cu atât mai scumpă patrie. Esența însăși a progresului. Unde se păstrează moravuri de sclavi, libertatea e un cuvânt de dicționar. Poporul fără libertate rămâne la instincte. Facultatea specială de a îndeplini anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așa pe drumuri omul gospodar, cu nevasta și copiii... Zice că au să vie cu portărei, să-l deie afară... Asta cam ce fel de dreptate și lege e? Acù omul spune așa că el nu se duce, că el cu sudoare a muncit și și-a câștigat pământul, că el a făcut casă și tot ce are, că el e om cu copil și cu nevastă, și dacă-i așa, și nu-i pe lumea asta o rânduială, el se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În basmul Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de le curgea sudoarea ca gârla. - Ce ne facem, stăpâne? întrebă iarăși calul. Mi s-au înmuiat toate aripele și parcă mă-neacă numai flăcări”. Calul năzdrăvan însuși resimte contagiunea nefastă cu haosul care pare să-i afecteze capacitatea psihopompă, precum în basmul Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nicolina, știa că suntem întreprindere serioasă și, mai ales, materialul rulant care era pentru export: Polonia, RDG-ul, Irakul, nu știu ce... și acolo se cerea calitate... noi, fiind întreprindere autorizată, că nu se putea autoriza așa de ușor sudorii, în special sudorii, că sudoru’ care suda la boghiuri își punea poanson pe sudură, de unde o început și unde o terminat, garanția era 10 ani, acolo nu se glumea. Era pușcărie curată, că una e să faci un accident cu mașina și una
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
el atunci - merge în contra ideii generale a omenirii, în contra progresului, în contra învățăturii lui Hristos”. Adresându-se țăranilor, Melchisedec spunea: „Ce voiți voi, sătenilor? Voiți să fiți robi totdeauna, sclavi în rând cu dobitoacele, să robiți brațele voastre și să vărsați sudoarea voastră? Dacă nu voiți a lăsa aceste dureri și fiilor voștri, ca moștenire, și ca ei să vă blesteme, în loc să vă pomenească pentru că i-ați născut, apoi strigați și voi unire cu frații din Valahia și unirea aceasta vă va
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
deloc intuiție de gabor. Nu era În stare să-și dea seama ce e important și ce nu. - Care-ți sînt furnizorii În Texas? - N-am nici unul. Asta era adevărat. - Vrei să-ți vezi soția la-nchisoare? Mi-am șters sudoarea de pe față cu o batistă. - Nu, am zis. - Ei bine, o s-ajungă la-nchisoare. Ia benzedrină. Asta-i mai rău ca marfa. SÎnteți căsătoriți cu acte? - Cutumiar. - Am Întrebat dacă tu și soția ta sînteți căsătoriți cu acte? - Nu. - Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unde nu puteam ajunge. Făcusem mai multe Încercări eșuate să-l recuperez. - De data asta o să-l scot! am zis Îndîrjit. Cu mîinile tremurîndu-mi, am confecționat un cîrlig dintr-un umeraș și am Început să pescuiesc după bucata de hop. Sudoarea mi se scurgea pe nas. Mi-am zgîriat mîinile În lemnul de pe marginile găurii. „Dacă n-ajung așa, tot o s-ajung cumva”, mi-am zis Îndîrjit și-am Început să mă uit după ferăstrău. Nu-l găseam. Alergam dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce; cânii scoteau o limbă de-un cot, noi eram bleașcă de sudoare și văzusem măcar un pui de prepeliță. Se întâmplă și de aceste în viața vânătorească. O! să nu creadă buhnacii de duminică că n-au decât să iasă în câmp pentru ca iepurii să le treacă printre picioare și prepelițele să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]