2,983 matches
-
petrecut pe lume. Alaltăieri după-masă s-a petrecut că am fost la pădure în Monroe County, la Maria, unde am avut o seară de familie extrem de tânără, cu un copil care se uită la filme cu roboței și altul care suge, doarme, zâmbește, face pipi, cu o mămică superbă. Nu am mai văzut de mult mămici tinere. În prima fază a acomodării cu dragostea nouă pentru proaspătul venit, ei bine, au o frumusețe parcă mult mai iradiantă și mai confortabilă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea sacrificiilor rituale. Așezându-mi buzele, cu cea mai mare pudoare de pe lume, pe un sfârc, apoi pe celălalt, m-am supus. Ea se acoperi atunci, fără grabă, rostind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui Clare plictisește până și pereții. — Cei care nu reușesc să‑și pună bani deoparte pentru pensie sunt niște lipitori care ne sug sângele celorlalți. — Ei, spune Rory. Nu crezi că ești puțin prea dură? — Zău, ascult‑o numai, spune Suze. E groaznică! Poate că e, zic după o pauză. Dar, chiar dacă ar scăpa de ea, tot nu m‑ar chema înapoi. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs, ce să mai vorbim. Un înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească odorul ! ... și altele multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte, căci brațele ei m‐au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu‐i, gângurind și uitându‐ mă în ochi‐i cu drag! și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Caldă lui întotdeauna și pe câmp cu cer în față Câmpul pletele‐ și răsfață. În adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai fi dat să ‐ nțelegi. Trei zile numai, Dar până atunci Mi - e atât de bine În poala ta coborât de pe cruce, Încât de nu mi‐ ar fi teamă că te‐nspăimânt, Lin mi‐ aș întoarce gura Spre sânul tău, sugând. Emil Botta n. 15 septembrie 1911, Adjud ‐ d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor român. „Ca poet în literatura română este unul dintre cei mai importanți făuritori de limbă poetică modernă, după Tudor Arghezi și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a făcut păcat? Hai fato, Te sărut că nu‐ i păcat! Din Poezii, vol. II, Mari scriitori români, pag . 135 . DUȘMANCELE ( fragment ) Las‐ ochii mamă, las‐ să plângă Tu‐n leagăn, tot cu mâna stângă 108 Mi‐ai dat să sug, de‐aceea sunt nătângă! Dar n‐am pus doară, jurământ Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că‐ mi e de Lună teamă; De ciudă plâng eu mama, MAMĂ. Cuvântul ei, nu‐l iau în seamă Dar mi‐ e rușine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
este un miracol, Nu prin vorbe, ci prin fapte. Mama întreține viața Cu lacrimi, cu dor și lapte . ADEVĂR Un copil care se naște Din al mamei trup e rupt ș‐apoi îl menține‐ n viață Laptele care l‐a supt. Nici o boală nu‐ i mai grea și mai greu de conceput Ca durerea unei mame Când copilul și‐ a pierdut. Așa‐i ordonată viața, Cu dureri și bucurii. Copiii iubesc părinții, Iar părinții pe copii. Bucium, 15 VIII 1998 157
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
suflet, dionisiacul și apolinicul, pe orbită cosmică: Știu și voiesc; aceasta mi-e ultima viață... Nu mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit. Deschizi eternitatea: în pacea ei măreață Se-ncheie rătăcirea-mi c-un glorios sfârșit... ...Am supt nemuritorul sân al iubirii sfinte, În rând cu Arhetipii fără de veac și nume... Dă-mi mâna, nu-i nevoie de-aripi... O-mbrățișare: Misterioasa carne se face duh în noi; De dincolo de ceruri se-ntinde-o așteptare, Perechea cea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el trebuie să intre În actorul-vagin și să-l frîngă, să se unească cu el”. Mda... Dar știți cine-s, cu adevărat, criticii? Tot Andriy Zholdak vă spune : ”...rechini flămînzi care abia așteaptă să Îi mănînce pe artiștii tineri, să sugă sîngele din ei, să castreze anumiți regizori sau, dimpotrivă, să se culce cu ei din punct de vedere artistic”. Directorii-prezervativ au scăpat... Subțire mai e, uneori, și granița asta dintre teatru și patologie!... Se pare că bețivanii au cel mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
2004 Nemaidând exemple rele - Anii mărturie stau - Sub poveri azi tot mai grele, Numai sfaturi bune dau. * Se fură din codru „ca-n codru”, De stau cruciți că munții fug, Iar ape, chiar din micul Lotru, Din care tot avutul sug. 16 decembrie 2004 PÂNĂ CÂND TOT AȘA, OARE? „Șeful” nostru savantlâc Ne-a vorbit fără de tâlc. Întrebat ce-a vrut să spună, S-a pornit ca o furtună. Și atunci am priceput: Era demn de-a fi tăcut; N-aveam
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă, Și-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o frază de dânșii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată, După ce-amar muncirăți mizeri vieața toată, Ați mai purta osânda
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar suge măduva din oasele fratelui său. Mă uit la ceas. —Trebuie să mă întorc. Mint. Aș putea să stau aici cu el și să-mi mănânc salata cu ouă (fără hidrocarburi, cu maioneză dietetică), dar mă enervează cumplit. Vii și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
populară pentru a nu se uita obârșia. Și fiindcă Poporul Român este un neam de onaniști, se expuneau, pe reviste, pe ecranele TV, în presa scrisă, prin telefonia mobilă, femei dezgolite nu numai de caracter, ci și de suflet, pentru că sugeau cu nesaț fonduri, întru expunerea lor pe toate posturile și paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o detașa de altă fată, I-aș fi făcut o cerere de mână, Dar o aveam...dactilografiată! Turism în România De supărare și sictir Americanul e beat clampă; N-a dat la noi de un vampir, În schimb, l-a supt de bani o...vampă! Evoluție Din alte vremi prea mult frustrate, Ajung azi cu dezinvoltură De la centuri de castitate, Chiar pe șoseaua de centură! Ipostază ingrată Vai, ce ingrată ipostază... Deși nicicând n-am fost un crai, Azi multe fete
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
desfăcute, iar apoi a început să spună: „Nu, nu vreau să o fac“. Eu stăteam lângă ea, cu scula ridicată, și începusem să mă enervez. Așa că ea a spus că îi părea foarte rău și a-nceput să mi-o sugă, până mi-am dat drumul în prezervativ. Era pricepută ca o profesionistă, dar știi cum e cu puicuțele tinere de azi. Oricum, după aia mi l-a scos, l-a luat cu ea la baie și am auzit-o trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]