4,043 matches
-
batalioane de lucru speciale. Circulau tot felul de zvonuri nebunești că Enver Pașa s-ar fi aflat În spatele acestei decizii: — Avem nevoie de mână de lucru care să construiască drumuri pentru soldați, anunțase acesta. Apoi au sosit vești și mai sumbre, de data asta despre batalioanele de lucru În sine. Se spunea că armenii erau folosiți la cele mai grele munci În construcția de drumuri, deși unii Își plătiseră bedel-ul și ar fi trebuit să fie scutiți. Se spunea că batalioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuia s-o mai pui și pe biata musafiră să bea? Ea e responsabilitatea lui Mustafa; e invitata fratelui tău În casa asta. Cum Îndrăznești să strici copila asta! — Responsabilitatea fratelui meu! Da, cum să nu! a râs mătușa Zeliha sumbru și apoi a Închis ochii. Între timp, În camera fetelor Johnny Cash cânta de spărgea boxele. Cele două fete stăteau una lângă alta la birou, holbându-se la ecranul calculatorului, cu Sultan al Cincilea care Își ținea ochii pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unui răpitor care voia să-i ia fiul. Tresărise cu atâta putere și spaimă, Încât ceașca din mâna ei s-a cutremurat, vărsând o parte din ceai pe rochie. Preotul a dat Încet, amabil din cap, simțind umbra unei povești sumbre ascunse În trecutul ei. I-a mângâiat mîna și a binecuvîntat-o. Apoi a plecat și nu s-a mai Întors niciodată cu rugămintea aceea. În ziua aia Barsam Tchakhmakhchian simțise ceva ce nu mai simțise și nu avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
I-a mângâiat mîna și a binecuvîntat-o. Apoi a plecat și nu s-a mai Întors niciodată cu rugămintea aceea. În ziua aia Barsam Tchakhmakhchian simțise ceva ce nu mai simțise și nu avea să mai simtă niciodată. O premoniție sumbră, Înspăimântătoare. Doar o mamă care pierduse deja un copil ar fi reacționat cu o frică atât de profundă În fața pericolului de-a pierde Încă unul. Poate că Shushan avusese la un moment dat un alt fiu care fusese despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înaltele personaje de la curte supuse torturilor, capul lui Constantin țintuit În vîrful turlei Augusteonului... În caietul meu, transcriu În Întregime tot acest pasaj și pun apoi observațiile mele, care se rezumă la un rînd: „Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui portret al lui Savonarola predicînd la Florența. „Ochii săi aruncau flăcări“. Am admirat fraza aceea! Ochi care aruncă flăcări! În imensa catedrală, din Înaltul amvonului de la Santa Maria del Fiore, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asupra epocii noastre cu stările sufletești ale personajului meu. Latura superficială a revistelor de modă care va contrasta cu o latură, să zicem... mai moralistă...“. Fusesem pe punctul să spun “pascaliană“, dar tata se uita la mine cu un aer sumbru: „Găsești că revistele de modă pot fi o sursă de inspirație?“. Ce neîndemînatic fusesem! Stricasem sfîrșitul serii. Mama s-a grăbit să-mi dea vești despre fiecare dintre surorile mele, ceea ce a asigurat o jumătate de oră de acalmie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deasupra care îi aducea aminte de nesfârșirea lumii, iar prezența mediatoare a clădirilor imense îi făcea bine, la fel cum îi făcea și crucea de lemn din jurul gâtului pe care o simțea pe piept. Cu toate că era o dimineață târzie, perspectiva sumbră a iernii nordice atârna peste oraș. Vitrinele prăvăliilor străluceau, iar luminile trăsurilor licăreau în aerul umed. Cum pe alocuri mulțimea se îmbulzea pe trotuar, Porfiri se simțea împins înainte și trebuia să își potrivească pașii cu al celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de trotuar. Desert Rose nici nu voia să-și imagineze că s-ar putea să nu se Întâlnească la San Francisco cu Charlie, chiar dacă a doua zi Charlie se Întorcea În L.A. Se uită Încă o dată la ceas și anunță sumbru: — O să pierdem avionul. Biletele alea se pot schimba? — Nu, zise Kitty. Am uitat să-i zic și asta lui Paul. Desert Rose Îi aruncă din nou o privire ucigătoare: — Ar fi trebuit să-i spui. Ar fi Însemnat să exagerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cel din Haiti 4. — Nici nu-i de mirare că ați fost exilat În rulotă. Elba dumneavoastră privată. Toate chestiile comerciale sunt În sala mare. — Așa se Întâmplă cu arta serioasă, zise el. — De ce sunt toate lucrările dumneavoastră atât de sumbre? Vă e teamă să faceți fotografii strălucitoare? flirtă ea. — Fotografiez modele În fiecare zi. Sunt unul dintre cei mai buni fotografi de modă din L.A. Lucrez În zona asta de ani de zile, i-am fotografiat pe toți. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
difuza filme, nu i-ar fi venit foarte greu să facă un aranjament. Acest bărbat senin, care lucra În domeniul atragerii de fonduri din publicitate și al vânzării de seriale siropoase era, În mod curios, pasionat de lucrările de artă sumbre și violente din rulotă. Putea, totuși, să Însemne ceva În viața ei - visul lui Desert Rose, devenit realitate. Kitty parcă vedea fața fericită a prietenei sale, când avea să-i spună: „Am Întâlnit un mare producător TV căruia Îi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea, Înțelegându-și opțiunile: putea să se urce În taxi și să-l lase pe Charlie cu buza umflată sau putea să ignore taxiul și să rămână cu Charlie. — Trebuie să vorbesc cu Charlie, zise Desert Rose cu o privire sumbră. Așteaptă-mă, te rog. Charlie ieși vesel din mașină, salutând pe toată lumea, ca o vedetă pe covorul roșu. Spre deosebire de Desert Rose, care stătea cu ochii umflați În ușa rulotei, obosită și neîngrijită, Charlie arăta ca scos din cutie și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
simțea prea intimidată ca să-l Întrebe ceva, dar abia aștepta să afle totul. El părea preocupat de ceva, se pierduse printre gândurile lui. — Ce s-a Întâmplat În Europa? Întrebă timid, În cele din urmă. Te muți acolo? — Da, răspunse sumbru, uitându-se țintă În față, de parcă ea nici n-ar fi fost acolo. M-am hotărât să mă mut. Kitty simți că se prăbușește. Nu-i venea să creadă. Omul ăsta iubea America, putea să facă ceva aici; nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
diferența de vârstă dar și prin obiceiurile de la țară, el răspunse, Bună ziua, nu i-am spus numele nu pentru că nu-l știm, ci pentru că ne-am gândit că femeia, în doliu greu după bărbatul ei, nu va lua parte la sumbrele evenimente viitoare ce se anunță nici la relatarea lor, deși ea intenționează să vină mâine la olărie să cumpere un urcior, după cum anunță, Mâine vin să cumpăr un urcior, dar sper să fie mai bun decât celălalt, am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
putut, dar nu sunt decât un simplu gardian, N-aveai ce face, spuse olarul cu un glas care se frânse rostind ultimul cuvânt. Observând schimbarea de ton, lui Marçal Gacho i se făcu milă de socru și încercă să îndulcească sumbrul pronostic, Oricum, n-a închis complet ușa, a spus doar că studiază problema, până una alta trebuie să ne păstrăm speranța, Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-ar putea să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uneori prânzeau, alteori nu, dar aproape întotdeauna fără Marta. Astăzi, totuși, cinci minute n-au fost suficiente, nici zece, și au trecut aproape douăzeci până la întoarcerea lui Marçal. Urcă repede în furgonetă și trânti ușa. Avea un chip serios, aproape sumbru, cu o expresie încruntată de adult pe care tinerețea trăsăturilor lui nu era pregătită s-o susțină. Ai stat mult azi, s-a întâmplat ceva, e vreo problemă în familie, întrebă socrul, atent, Nu, nu e nimic grav, scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini, mașini de făcut vegetale, într-adevăr, n-au nici o dificultate, ca într-o rețetă, se amestecă ingredientele adecvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prin urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să mă mai sinchisesc că, fumând pe stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prea multe urme. Au avut timp să ghicească unde sunt. Peste puțin vor sosi. Aș vrea să fi scris ceea ce am gândit de azi după-amiază până acum. Dar dacă Ei ar citi, ar scoate și de aici o altă teorie sumbră și ar pierde o veșnicie Încercând să descifreze mesajul secret ce se ascunde În spatele povestirii mele. E imposibil, ar spune, ca ăsta să ne fi povestit numai cum Își bătea el joc de noi. Nu, probabil că el nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
piață numai bună pentru vînzători. Am auzit că marile corporații chiar importă conferențiari din țările foste comuniste, unde perspectiva non-pozitivă este norma, corectează-mă dacă greșesc. Din păcate, voi, importații nu vorbiți engleza prea bine, ceea ce Îngreunează transferul viziunii voastre sumbre către un public numeros. Ai putea face un ban grămadă, Ivan, dacă ai putea să te faci mai bine Înțeles. Ivan e obișnuit cu provocările lui Wakefield, dar tot sare: — Ce-are engleza mea? Oricum, nici un mahăr nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nouă de zile În șir, spune el, de două ori mai mult decît a fost nevoie ca să-l Înfrîngă pe Noe. Profitînd de vremea cea bună, Wakefield se plimbă pe faleză. Înainte de noul boom economic, locul era Împînzit de figuri sumbre, de baruri Întunecoase, fetițe la lucru, librării anarhiste. Nimic din toate acestea nu mai există: nu tu șantane, nu tu indieni, nu bețivani, nu curve, nu marinari - plictiseală de moarte. Restaurante strălucitoare se Înghesuie pe malul apei oferind „fusion cuisine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parte, avea dreptul la puțină excentricitate. Probabil că maică-sa exagera. Totuși fu cuprinsă de o ușoară neliniște. Capitolul 4 Secția pentru tratarea infertilității din Woodbury nu era deloc cum se așteptase Fran. Fără să vrea, își închipuise un loc sumbru, deprimant, cu un aer oficial, ușor amenințător. Poate chiar cu o umbră din acel sentiment de vinovăție dintr-o clinică de boli venerice, unde nimeni nu prea vrea să recunoască motivul pentru care se află acolo. Muzica pop care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sperat tot timpul că o să fie vandalizată și că astfel o să putem scăpa de ea, dar vandalii o lasă în pace. Se duc în schimb și scriu tot felul de porcării pe terenul de joacă. Ralph se uită la fața sumbră și posomorâtă a bărbatului. Oare de ce astfel de oameni se angajează întotdeauna în poziții mărunte de autoritate? — Ca să spun drept, am inițiat o campanie pentru păstrarea ei, cred că e minunată. Bărbatul dădu ochii peste cap și se îndepărtă, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]