2,627 matches
-
sînt pe frigider... Iau cheile de pe frigider și le dau drumul în buzunar. Mă uit spre Livia: o văd încă lîngă ușă, cu privirea în altă parte, parcă aștepînd să ies. Livia, ce s-a întîmplat? Ești... Cred că ești supărată. Livia ridică privirea, învăluindu-mă: Am fost azi la dispensarul din Cartierul de Nord. Aveam cheile tale la mine și, din curiozitate, am urcat să văd unde locuiești... A, asta era, surîd eu. Sper că, la mine acasă, n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iar mă pierd... Sâmbătă 11 octombrie [1947] Au trecut două zile grele, pline de peripeții și încordări în chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într’o familie? De la tenue, avant toute chose și fără prea mult zgomot și larmă. Spune-i lui Greg cât îi mulțumesc pentru că ți-a netezit drumul, lui Georges mulțumiri pentru rândurile scrise și pentru făgăduială. Pe tine sunt puțin supărată că nu înțelegi că trebuie să profităm de prezent ca să ne scriem. Te sărut, deși finalul acesta e crud, pentru că’mi evidențiază imposibilul. Mamina 8/1947 I 20 octombrie 1947, luni Eri m’am întors de la Slatina, unde am plecat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par relaxată. Ce mai faceți? Eu tocmai... ăăă... am ieșit la o plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care îl poți face. — Becky, ai uitat cu cine vorbești. Vorbești cu mine. Și e vorba despre noi amândoi. Îmi ridică încet bărbia până când nu mă mai pot uita în altă parte decât în ochii lui întunecați. Știu că ești supărată. E foarte normal. Dar trebuie s-o ierți pe mama. Trăiește de foarte mult timp în America. Iar aici, contractele astea sunt la ordinea zilei. Nu cred c-a vrut să... — Ba da, spun, și simt un nou val de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ea, nu-i pasă de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că e foarte supărată și că... ăă... — Foarte supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
timp să stau să mă gândesc liniștită la ce o să le spun exact... — Haide! spune Suze. Fă-o! — Bine! Ridic mobilul cu mâini tremurătoare și formez 001 pentru America - dar ecranul e mort. — O... Doamne! exclam, sforțându-mă să par supărată. N-am semnal! Ei, asta e, am să sun mai târziu... — Ba nu suni nici un mai târziu! Mergem până prinzi semnal. Hai! Suze începe să mărșăluiască spre King’s Road, și eu fug după ea plină de draci. Mai încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
calmă. Aproape ușurată, aș putea să spun. Am încercat tot ce a fost cu putință - și acum am ajuns la capătul puterilor. Nu mai am ce face, trebuie să îi mărturisesc totul lui Luke. O să fie șocat, evident. Și foarte supărat. Dar, cel puțin, va ști cum stă situația. În drum, m-am oprit la un bar și am băut două tării, timp în care m-am gândit foarte intens cum să-i spun. Pentru că, știe toată lumea, important e cum prezinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Acum i-am distrus-o și pe a Aliciei. Câte alte vieți am mai distrus, oare? Cât dezastru am mai provocat, fără măcar să am habar? Încerc să-mi concentrez din nou atenția la vitrina cu antichități, dar sunt extem de supărată și de nervoasă. OK, haide, revino-ți! Hai să aleg câteva lucruri de pe aici. Asta ar putea să mă înveselească. O strecurătoare de ceai, din secolul al XIX-lea. Și o zaharniță cu sidef incastrat. Lucrurile astea prind bine oricând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apuc repede pe Luke de braț și pornim pe culoarul dintre scaune, traversând din nou pădurea fermecată. Nu suntem căsătoriți, spune Luke siderat. O ditamai pădurea, patru sute de oameni, o rochie albă uriașă și nu suntem căsătoriți. — Șșșș! îi zic supărată. Nu spune nimănui! Mi-ai promis ca, dacă lucrurile ți se par un pic ciudate, n-ai să mă întrebi nimic și-o să faci cum zic eu. Ei bine, fă cum zic eu! În timp ce pășim, razele soarelui pătrund printre crengile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și... — Ei, oricum... Examinatorul mi-a zis atunci că n-a văzut în viața lui așa ceva. Tipul cu care te măriți a apucat să te vadă la volan? — Da. — Și tot mai vrea să te ia de nevastă? — Da! zic supărată. Pe bune. Azi mă mărit. Nu cred că chiar e cazul să mi se amintească niște teste idioate de la școala de șoferi, de acum o mie de ani. Mergem? spune tati plin de tact. Salut, Clive. Îmi pare bine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că deja a dat Țara Sfântă turcului. „Acesta este un lucru bun”, a răspuns neamțul, iar Isus a adăugat : „Ei bine, atunci, al tău să fie lucrul bun”. După ce Isus a refuzat aceeași cerere venită din partea ungurului, acesta a spus supărat : „Ăsta-i ghinion !”. Iar Isus a decis : „Ei bine, al tău să fie ghinionul”. Când, la aceeași rugăminte, evreul a primit același refuz, el a exclamat nervos : „Aceasta este o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ar fi interesant? V-ar interesa? Poate te va surprinde: nota pe care ai scris-o despre Cronica este, după părerea mea, obiectivă, chiar dacă unii pot avea și obiecții. Trebuie să mă crezi că eu nu sînt cîtuși de puțin supărat, cum mi se pare că ești înclinat să crezi. Trebuie să mă crezi apoi că singurul care știe că nota e a ta sînt eu (căci știam pseudonimul) și asta n-am spus-o nimănui din redacție. Ce rost ar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru cele noue să aveți În videre la timpu a da lămurirea cerută”. Lămurirea cerută a necesitat foarte mult timp și nu ne putem Înșela asupra acestui fapt datorită adresei de revenire numărul 9235/19 octombrie 1877 În care, foarte supăratul prefect, trecuse la amenințări directe: „Vă punu În videre ordinul ce vi sau datu sub no. 5297 din 29 iunie trecut, și vă invitu ca sămi prezentați de urgență (subl. În orig.) Tablourile pentru productele de tot felul aflate În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un subiect ideal de comedie crudă (la 14 ani ești băgată într-o lume absurdă și închisă, timp de aproape 20 de ani n-ai nimic de făcut decît să-ți cumperi haine și la un moment dat vin niște supărați și-ți taie capul), iar filmul lui Coppola nu e nici pe departe destul de spiritual, destul de crud, destul de treaz. Dilema Veche, ianuarie 2007 Rețetă de succes Fiecare se crede normal/Little Miss Sunshine (SUA, 2006), de Jonathan Dayton și Valerie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e un pămpălău fără sînge-n aparatul de filmare. Gladiatorul ? Pfffui ! O așchimodie. și pricolicii ăia din Stăpînul inelelor... Ăia-s războinici ? Ăia-s bărbați ? Hai să vă arăt eu bărbați. Ei trăiesc într-un loc numit Sparta, sub niște ceruri supărate care trec de la arămiu la vinețiu și înapoi, ca obrajii lui Dumnezeu într-o zi proastă. Musculaturile lor sînt perfecte, perfecte și identice 300 de perechi de pectorali care s-au dezvoltat exact la fel. Cum să vă descriu privirile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Carrie ! Aceasta nu mai vrea să-l vadă Niciodată ! De-aici încolo e Singură ! Bineînțeles că prietenele ei Miranda (Cynthia Nixon), Charlotte (Kristin Davis) și Samantha (Kim Cattrall) îi sar în ajutor, deși Miranda se simte vinovată față de ea : oare (supărată fiind pe propriul soț) nu-i spusese ea lui Big, în seara dinaintea nunții, că el și Carrie sînt nebuni că se căsătoresc ? Trec luni întregi pînă își adună curajul de a i se spovedi lui Carrie, sperînd că aceasta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
minunată. La plecare, am primit telefon de la soțul meu că vine la Buzău și să-i spun de unde să mă ia. I-am spus că sunt cu Sorin și ne îndreptăm spre casă. Ne-am întâlnit la Peco, și foarte supărat i s-a adresat băiatului: -Cine ți-a dat voie să vii? -M-a invitat mama și nu am putut sa o refuz. -Nu cumva te-ai botezat și tu? -Încă nu, dar nu se știe! -Te dezmoștenesc! De acum încolo
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de casa lor. Educatoarea, soția învățătorului Corogeanu de la școala cea nouă, i-a explicat surorii Maricica, că nu-l poate primi pe frățiorul ei Săndel, că nu a împlinit vârsta de cinci ani. Copilul care era și el de față, supărat că nu este primit, începu să recite o poezioară pe care o învățase de la soră-sa. Anunță cu glasul tare titlul, „Drapelul”, și începu să turuie iuteiute, ca să nu fie întrerupt: „De-l vezi trecând, ridică-ți fruntea/ șiascultă glasul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vine și ea în casă, mamă-sa îi povestește întâmplarea cu buhaiul dar fata se uită mirată, cum poate să capete așa răni de la o căzătură într-o groapă, chiar dacă fugea după buhai. Văzând-o pe maică-sa atât de supărată, nu spune nimic, însă parcă nu credea în povestea spusă de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Emoționați amândoi, ne îmbrățișăm călduros, apoi o mică discuție din care înțelege că sunt profesor de română, mă felicită că m-am realizat ca profesor, că timpul n-a trecut fără folos pentru mine și, în glumă, o face pe supăratul, spunându-mi glumeț că m-a notat cu zece în școală și s-ar fi așteptat să mă știe profesor de istorie. Răspund că am și istoria ca specialitate, însă m-a prins vremea pe o catedră de română și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și trecem mai departe. După examinarea tuturor se convine ca în ziua următoare la ora opt să ne întrunim pentru definitivarea situației. Când revin, conform înțelegerii, listele erau deja afișate, cercetez atent tabelul admișilor, dar candidatul excepțional nu figura nicăieri! Supărat, mă adresez președintelui comisiei și delegatului de la minister de ce Bosoi Alexandru nu e pe lista admișilor? Ambii dau din umeri. Insist, chiar ei îi dăduseră nota zece, dar nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am comunicat aprobarea, spunându-i că poate semna cu ministrul Ungureanu documentul de creare a Centrului cultural. Mă și vedeam trecut pe frontonul clădirii printre ctitori, fiind un pas pozitiv pentru revenirea mea în "orașul nașterii". Bistrianu m-a informat supărat că în urmă cu câteva minute fusese anunțat de la Ministerul de Externe că "proiectul" căzuse, nefiind acceptat de Președinție (mai mult ca sigur la intervenția rușilor), așa că... Sic transit gloria mundi! După 1990, dialogul cultural internațional era la ordinea zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conferință de presă, ne-a solicitat să-i dăm o mașină ca să meargă la Toledo, afirmând că nu-l interesează conferința președintelui. Precizându-i-se că atât personalul misiunii, cât și autoturismele sunt angajate în acțiunea prezidențiala, respectivul a menționat supărat că va avea el grijă "să ne bage cum se cuvine în cerneală", lucru de care , având în vedere "obiectivitatea" presei naționale, nici nu m-am îndoit!). Reuniunea nu s-a încheiat cu rezultatul dorit de noi, decizându-se începerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]