KorAP: Find »[drukola/base=supărat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...107 >

2,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît sunt de apropiați și, totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

în odaia alăturată. Bătrânul a lăsat-o puțin și pe urmă a chemat-o înapoi. A trebuit s-o aducă de mină. Și-a aprins liniștit după aceea o țigară. Stere stătea într-o parte, pe un scaun, mai mult supărat. Se gândea că tocmai acum, la sfârșit, se strică totul. Mama fetei se făcea că împunge cu acul într-o pânză și trăgea cu urechea, privindu-i pe furiș. Îi tremurau mâinile și-i venea să plângă de mila fii-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunîndu-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama! Vânzătorul se căina, blestemă mincinoșii, scuipă nădușit și văzu cu ochii lui cum pierde prețul. Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață de piele doldora de hârtii de o sută, și îl flutură pe la nasul cirezarului. - Mă duc? mai întrebă Sandu. Bozoncea tăcea mut și încruntat. - Cât iei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bine să fie și Lina în acte... - Ei, actele... Dar ce, fuge cineva? O s-o dea cineva afară pe nevastă-mea din casele noastre? - Nu, sigur că nu, dar știi, e mai bine... - Eu sânt om serios! retezase Stere aproape supărat. Se opintiseră. Meșterul văzu negru înaintea ochilor. Înțelesese unde bătea negustorul. O luase ușor, să nu-l necăjească: - Măi Sterică... -Da. - Ia pune colea un pahar de vin. Ginerele îi turnase. Lina cu mă-sa tăceau mâlc. Pe urmă, cârciumarul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-i place? Așa coardă, mai rar. A trăit el ce-a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o! A vrut Sandu să-l taie pe staroste, au stat supărați, s-au mardit, 1-a băgat Bozoncea-n spital pe păgubaș, ce, te joci?! Două luni azăcut. Pe urmă, n-a avut ce face. Tot la el a venit. Acum oftează și tace. Da eu cred că tot o mai are

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i așa, o fudulie... - N-am avut bani. - Aha. Va să zică, și dumneata ești sărac... Păcat, un om așa de învățat și să n-aibă bani... Mă duc. Ce-oi mai sta?! Am uitat că sânt supărată pe dumneata... Procopie o apucă de mînă: - Dar niște cărți nu mai vrei? Fata șovăi puțin și spuse dezamăgită: - Aș mai fi luat, dar ai numai romane serioase dumneata, nu-s de nasul meu. Ei, mie îmi trebuie ceva, așa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură, acum, în martie... Alături, Mița moțăia

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Să nu-mi spună că nu i-am avertizat. —Băieții de la teatru sunt foarte - disponibili, începu Sally. —Poftim? Sally vorbea engleză foarte bine, dar, din când în când, își cam dădea în petic. Am început să râd pe înfundate. Părea supărat. —Adică, sunt - te agiută mult. Te ajută, îl corectai eu, continuând să râd. Se înălță cât era de mare. — Te ajută, spuse el, pronunțând j-urile încet și cu grijă, te vor ajuta. Vrei să zici, ăsta, cum îl cheamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că pe undeva s-au cam încurcat ițele. Furioasă și supărată, Tabitha o urmă pe MM afară din clădire. Mă întrebam dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al lui Hazel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îndrăgostiți de ea; însă în momentul în care se trezi și văzu că ambii săi pretendenți se mutaseră cu arme și bagaje în tabăra lui Helen, îmbogăți scepticismul pur al Hermiei cu o efervescență uimitoare. Iar Hazel era într-adevăr supărată și mâhnită, sigură că toată lumea îi juca o festă, înfuriindu-se, la rândul ei, când nimeni nu recunoștea acest lucru. Celor doi băieți le era puțin mai greu, mai ales pentru că, practic, rolurile lor erau interșanjabile. Fisher mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
conversație. Chiar că-și dădea toată silința să o cucerească pe Hazel cu șarmul ei. —Shirley Lowell, fata care s-a sinucis, zise Hazel. Mi-a fost colegă de facultate. Și ea voia să devină actriță. —Of, Bill! făcu Sophie supărată. M-ai călcat pe picior! Bill, căruia i se luau măsurile, mormâi ceva în chip de scuze. —Ei, nu mai țopăi așa de colo-colo! Sophie întinse iar metrul de croitorie de-a lungul piciorului lui, în interior. — Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
engleza fluentă a lui Sally, combinată cu accentul lui, dădeau naștere unor efecte comice involuntare. Bez și cu mine izbucnirăm în râs în același timp, în timp ce Sally se uita la noi cu dispreț. Am zis-o corect, nu? spuse el supărat. Continuând să râdem, Bez și cu mine dădurăm din cap în același timp. Atunci che1 este așa de comico 2? Bastradi che non siete altri 3. Sally dădu să plece. M-am repezit după el, chicotind. Trecând pe lângă biroul directorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Da, dar de băut te-ai apucat acum câteva ore, zise el, lăsându-mă fără replică. Știi, Sam, ca s-ajungi în halul ăsta, trebuie să bei zdravăn. Iar tu sigur ai ținut-o lungă. — Am fost alături de un prieten supărat, zisei eu, cu importanță. Aoleu, mamă. Îl privii pe Hawkins, cu fața picată, a prost. Tocmai îmi amintisem de ce era Sally supărat. — Ce s-a întâmplat? sări Hawkins. Sunt ca o carte deschisă pentru el. Mai bine zis, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
halul ăsta, trebuie să bei zdravăn. Iar tu sigur ai ținut-o lungă. — Am fost alături de un prieten supărat, zisei eu, cu importanță. Aoleu, mamă. Îl privii pe Hawkins, cu fața picată, a prost. Tocmai îmi amintisem de ce era Sally supărat. — Ce s-a întâmplat? sări Hawkins. Sunt ca o carte deschisă pentru el. Mai bine zis, ca o revistă cu benzi desenate. Ce s-a întâmplat, Sam? Sam - o, Doamne - nu-mi spune că ai găsit un alt cadavru. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îndepărtat al sălii: — Nu pot să cred! Am crezut că întâlnirea a fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat. — Unde am fost? Păi, e clar că sunt singura care nu a fost anunțată! zise Violet supărată. — Ți-am zis de întâlnire ieri după-amiază! protestă Matthew în timp ce ea săgeta cu privirea. — După care ai lăsat un alt mesaj pe robot în care-mi ziceai că întâlnirea a fost anulată, așa că n-am venit decât la repetiție, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o seară înainte, aceasta se clătinase. — Toate bune? zisei eu, luând-o agale pe scenă. — Bună, Sam. — Vrei să țin eu asta până bagi șurubul înăuntru? Torrrrrrr.. — Ce glumă bună. Oricum nu e nevoie de nimic pe aici, adăugă el supărat, doar pentru mine. Biblioteca asta e țapănă de tot. Uite cu ce îmi pierd eu timpul. Trebuia să găsească el ceva de zis, ca să uite că are nevoie de un sufleor, nu-i așa? Un fraier în plus. — Deci te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cea bună. Nu știu cum, dar sub privirile lui Violet, vestea își pierdu din strălucirea pe care o avusese înainte. Deci, practic o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care înrăutăți situația. Spre lauda ei, Violet nu făcu nici un comentariu, nici măcar nu ridică din sprâncene, dar simpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
neajutorată la ochelarii de pe masă, care străluceau acum, tipic pentru oamenii care sunt mereu pe fugă și care, în lipsa următoarei sarcini urgente pe care o au de îndeplinit, se simt pierduți și luați de val. —De asta erai așa de supărată? —Cum? Se uită la mine, iar ochii îi jucau încă în lacrimi. Era de parcă nici nu mai știa bine cine sunt. Nu, bineînțeles că nu o știu. Nu mă implic deloc în latura asta a lucrurilor. — Ce latură? făcui eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ea, impasibilă. Vreau să zic că n-a vrut să mă zgârie, explică ea, când văzu că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de piesă. — Doar că e un pic supărată, după cum spui tu. Sunt sigură că va fi mai atentă. Și ea a fost destul de șocată. —Cum ți se par toate astea? zisei eu, după ce hotărâsem că singura soluție era să fiu directă. Până la urmă, tu o știai. Pe Shirley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu mi-a trecut prin cap așa ceva! —E posibil, nu? Mai plauzibil decât doi farsori care bântuie pe aici, fiecare cu treaba lui. Nu prea-ți vine a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
năduf, ce încurcătura naibii. În acel moment, se deschise ușa. Ne uitarăm cu toții imediat în direcția ei, de parcă am fi sperat că va apărea Hercule Poirot și ne va spune exact ce se întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici erați! exclamă ea. V-am căutat peste tot. — Intră, spuse Matthew, deși nu era necesar. Se ridică și închise ușa în urma ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care sunase închidea; la ultimul, mi-am făcut curaj. Mare-mi fu dezamăgirea să-i aud vocea lui Sally. — Sam? Te-am sunat să văd cum mai ești. Pari - păreai - chicoteli, se corectă la îndemnul unei a doua persoane - păreai supărată aseară și ne întrebăm - întrebam! - și mai multe chicoteli - dacă ești bine. Mai voiam să-ți zic și de Helen. Nu-mi place fata aia deloc. Dar am văzut-o în grădină aseară și apoi aud despre Violet, și ziceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]