82,980 matches
-
față de Philomena. În fond, numai ea a generat această stare de lucruri, cu firea ei imposibilă recalcitrantă și iscoditoare. Oricine și-ar fi luat câmpii. Am rezistat ce-am rezistat. Cu toate astea... până la scindare... Propriile gânduri îmi deveniseră de nesuportat, nu mai eram capabil să fac cel mai obișnuit gest fără să mă culpabilizez, fără să am îndoieli, fără să trebuiască să pretind sau să mă prefac. Acum e totul mult mai simplu și mai ușor. Nu mai există stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui. Sinele Mare: Așa este. Acum nu mai există tensiuni, frământări, fiecare are viața lui paralelă, chiar dacă în fapt este vorba de una singură, viața scindată a lui Philip desfășurată pe trei dimensiuni. Căci cu greu noi ne mai puteam suporta pe vremea când eram conținuți unul în altul. Contradicția dintre noi devenise prea mare. Oamenii reușesc în general să-și țină firea. Dar, când ea se dezlănțuie, atunci se produc adevăratele tragedii; răul proliferează și nu mai poate fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și-apoi, cum crezi că s-ar putea răspunde la douăzeci și unu de mesaje? Dora: Răspunde-mi acum! Îți ordon! Acum pe loc, și repede... fără să te gândești. Până număr la trei. (Închide ochii...) Vreau un răspuns sincer. Nu mai suport să fiu mințită. (Pauză...) Spune-mi totuși o minciună, măcar! Nu suport să taci. Ca și cum ai avea dreptul... Ca și cum eu n-aș fi îndreptățită să știu... Se apropie candidă de el. Își lasă capul pe umărul lui. El nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mesaje? Dora: Răspunde-mi acum! Îți ordon! Acum pe loc, și repede... fără să te gândești. Până număr la trei. (Închide ochii...) Vreau un răspuns sincer. Nu mai suport să fiu mințită. (Pauză...) Spune-mi totuși o minciună, măcar! Nu suport să taci. Ca și cum ai avea dreptul... Ca și cum eu n-aș fi îndreptățită să știu... Se apropie candidă de el. Își lasă capul pe umărul lui. El nu se mișcă. E foarte nervos și tensionat.) Trebuie să-mi spui. Accept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca să discutăm viața ei privată. Ci pe cea publică, oficială, aici se pune în discuție numai statutul ei trigamic. Și asta numai din cauza noastră. Philip a provocat această stare de lucruri, pentru că nu se mai putea. Nu se mai putea suporta. Cine știe ce s-ar fi putut întâmpla, dacă nu ar fi explodat pe dinăuntru? Judecătorul: Masca pare cel mai rezonabil și mai coerent dintre Philipi. Marele Sine este deraiat complet, se culpabilizează din orice. O fi vreun masochist sentimental! Micul Sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putere și credibilitate. Pe noi nu ne păcăliți. Noi nu suntem aici să vă dăm dumneavoastră crezare, ci pentru ca să înțelegem. Judecătorul: Ce să înțelegeți? Nu-i nimic de înțeles aici. Nenorocitul ăsta s-a scindat în trei, pentru că nu mai suporta presiunea psihologică exercitată de soție. Și, cum s-a găsit o vecină binevoitoare s-o dea în judecată, i se va da șansa să expieze pentru răutatea și nesăbuința ei. Asta-i tot. Nu e nimic în plus de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
totdeauna, să mă instalez în absența ei sau în absența mea în raport cu ea. Ca să-mi pot desfășura singurătatea și tristețea fără să rănesc sau să-mi ultragiez propria nefericire. Exact în ziua în care am hotărât că nu mai puteam suporta, ea mi-a dat de știre că avea să plece și eu, de bună seamă, nu m-am opus. Ca într-un consens eliberator, pentru prima dată ne-am potrivit. Am condus-o la gară și am discutat complezent tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Efectul artistic fiind asigurat tocmai din năvala senzorială a imaginilor, elementul forte al autorului, de care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi la joc. Această culturalizare cu forța, în final, te încarcă artistic, uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia și umorul, tensiunea extremă, lirismul, domesticul și obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o acceptă cu stoicism așa cum suportă istoria, care e deasupra voinței lor. Tu ești o istorie, Mioara! Tu ești o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o acceptă cu stoicism așa cum suportă istoria, care e deasupra voinței lor. Tu ești o istorie, Mioara! Tu ești o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână ca pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea sa în aur dacă ar ști câtă putere are de a schimba totul. Acesta ar fi biletul spre nemurire, tranzitul prin valea gunoaielor ar fi mai ușor de suportat, dar cum să spun aceasta Brăilei, dacă eu însămi sunt un concept inventat de Mama. De ce Mama? Pentru că suntem singurele ființe care posedă înalta știință a raportării. Dacă eu nu m-aș raporta la tine, n-aș avea bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din sârmă ghimpată și de la școală până la foișorul din nord, cu santinela fioroasă sau până la păduricea de salcâmi cu coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și noi trebuia să îi respectăm amintirea duhnind a usturoi de spion român printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo începea simfonia naturii -, schimbă din partitură un bemol pițigoi cu un diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
închisorii este speranța libertății, mai puternică și mai adevărată decât libertatea trăită și respirată. Aici mănânc pâine cu gust de libertate, afară simți mucegaiul închisorii. Și pentru că nu există libertate absolută, mi-am creat eu libertatea, prin voința de a suporta cenzura ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
disciplinei și teoremelor eticii morale, cer să mi se acorde dreptul de a-i lăsa în plata Domnului ca urmare a dezinteresului acestor scame umane, atât pentru instruire, cât și pentru aplicarea învățăturilor căpătate, elaborând, în pofida sistemului generos care-i suportă (ca produse second-hand ale societății), concluzii indecente despre timp, privit nu ca un concept, ci ca o relație psihofizică între om și destin, ceea ce contravine învățăturilor sacre despre materie și diversitatea ei într-un spațiu matematic dat, acești pseudoezoteriști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Reveni cinci minute mai târziu. -Mai dorești ceva? Aș fi vrut să-i răspund: „Da, să-mi ții companie.” De neconceput. -Nu, mulțumesc, totul e perfect. -Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suporți prezența. -Prezența dumitale e foarte plăcută. Zâmbi la ceea ce i se păru a fi doar politețe și trecu în camera de alături. Perplexitatea mea crescu. Îmi vorbea ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dimineața. Am sărit din pat, mi-am pus halatul alb flaușat și am coborât. Am strigat-o pe Sigrid, am căutat-o. Nu mai era acolo. „Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suportați prezența”, îmi spusese. Era luni. Descurajat, m-am dus în bucătărie. Îmi pregătise cafea și cumpărase cornuri. Am citit pe o foaie de hârtie acest mesaj: Dragă Olaf, Sper că ai dormit bine. Mă întorc deseară pe la ora nouăsprezece. În caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu a fost nevoie să mă căsătoresc cu Sigrid: Olaf făcuse deja asta în locul meu. Cu atât mai bine: ceremoniile mi-au fost întotdeauna nesuferite. Mă aflam în situația de invidiat de soț al lui Sigrid, fără a trebui să suport formalitățile obișnuite. Apartamentul de la hotelul Vasa deveni domiciliul nostru. „O căsuță și o inimă”, mă gândeam de fiecare dată când analizam uimitoarea mea situație. Plăteam cu bani gheață, de pe o zi la alta. Să schimb toate bancnotele furate la Versailles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
eu nu te cred, zice Gulie. După care Piticul, prefăcîndu-se că nu l-a auzit, a declarat stare de război pe tot teritoriul României, ce ziceți de asta, știți măcar ce înseamnă? Am cedat nervos Gulie, n-am mai putut suporta presiunea, reia Roja privind în gol, mi se părea că și pădurea era bîntuită, al dracului pădurea Băneasa, dom’ Roja, zice Tîrnăcop, zgomote ciudate noaptea, lumini, OZN-uri și toate alea. Schimbaseră gărzile, nu erau de-ai noștri, eram panicat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceleași haine groase de iarnă și consuma aceeași vodcă pe care rușii îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
evenimente, chioșcurile de ziare, vechile anticării, într un cuvînt tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți ai sacrificat tinerețea și ai suportat atîtea privațiuni ți-a apărut brusc ca un refugiu de care puteai profita pentru tot restul vieții. Lumea pe care o știai tu renunțase între timp la afacerile riscante, nu-i mai ardea nimănui de lucruri slabe, li se ștersese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să le dăm peste degete dacă fac pași în direcții greșite. — Aluatul e dospit, urmează ca noi să-l băgăm la cuptor, se hotărăște domnul Președinte să pună punctul pe i, n-a vrut și pace, a venit timpul să suporte consecințele. Sper că n-aveți remușcări, îl îmbărbătează Monte Cristo, ce am stabilit rămîne stabilit, vrea să fie sigur. Voi sînteți grupul cel mai important, oamenii din stradă, contactul cu exteriorul, recunoaște domnul Președinte. Va fi foarte riscant, dar o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
palmei. Pînă și Geniul și-a dat seama citind-o că în toată tevatura și-au băgat coada unii din afară, de asta i-a sărit muștarul așa de tare în timpul ultimei teleconferințe, spune Gulie. N-a mai putut să suporte atîta presiune, s-a simțit încolțit din toate părțile și a început să facă greșeală după greșeală ca un începător, zice Dendé. — Vai de cei care s-au aflat în preajma Geniului cînd Cap de Piatră i-a pus victorios în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face revoluție în toată puterea cuvîntului, unda
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]