4,767 matches
-
de carpen tare și aveau la vârf un fel de crăcan. Mi-a dat una, spunând: - Ia să vedem ce știi să faci, fetițo! În ciuda tuturor reținerilor, din mândrie nu m-am mai stăpânit. Am crezut că-l iau prin surprindere, dar el a parat fără probleme, și brațul mi s-a cutremurat de cât de violentă a fost lovitura. După trei sau patru atacuri, din ce în ce mai puternice și mai iuți, nu m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
băieții sub șapte ani. Într-o zi, în timp ce îmi făceam lecțiile, Faroald m-a întrebat: - Tu ești arian, dar nu te văd niciodată rugându-te, și nici n-ai vrut să mergi la biserică. De ce? Întrebarea m-a luat prin surprindere, și am îndrugat un vag: - Sunt într-un moment de meditație. - Ce înseamnă asta? a stăruit el. Nu cumva dumnezeul tău te-a părăsit sau tu l-ai părăsit pe el? - Poate amândouă lucrurile, stăpâne. Altceva n-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îl dezlega, s-a întunecat subit la față și m-a privit cu ură. - Ce-i cu tine pe-aici, soldat al lui Hristos, martir al credinței? Te afli cam departe de patria ta. Nu a reușit să-și ascundă surprinderea. Am adăugat: - Aici n-o să ai parte de agonia pe care-o dorești, ci de prietenie. I-am făcut un semn servitorului să pună lângă el haina, pâinea, ceva carne și o cană de vin. Drept care și-a smuls mânios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar judecătorul Saxo cu o escortă de patru oșteni aleși dintre cei mai apropiați ducilor. Stăteau în sală, în picioare, tăcuți. Judecătorul m-a privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul în care, imediat după intrarea mea, Faroald l-a poftit, în sfârșit, să vorbească. Saxo a anunțat că ducii aveau să sosească a doua zi la domeniu și să adăste peste noapte, după care aveau să pornească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa cum îl văzusem la Oderzo, având pe față aceeași răceală. Gisulf mi-a trecut o mână peste umeri și, croindu-și loc printre cei de față, m-a adus la câțiva pași de tron. Andras a avut un licăr de surprindere în ochi, pierzându-și doar pentru o clipă expresia imperturbabilă, după care m-a ignorat nepăsător, ca și cum nu m-ar mai fi văzut în viața lui. - Vorbește, m-a îndemnat Gisulf, și eu m-am dat mai în față. Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarzi, supărat din pricina indiferenței lui Rotari. Când acesta a venit lângă el și i-a trecut un braț pe după gât, a surâs mânzește. A ascultat povestea, devenind tot mai mânios, dar, în cele din urmă, mâhnirea i-a trecut. Spre surprinderea noastră, în dimineața stabilită, ne-a fost dat să-l revedem pe Marcello și să ne treacă peste fluviul Pad, prin ținuturile bizantine. S-a apropiat de mine, nu înainte de a fi dat unui cărbunar un frumos grunz de sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care luna octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă arăta jalnic. M-au făcut să aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă, a venit să mă conducă un diacon, care a stat departe de mine ca și cum aș fi fost purtătorul unei boli. Spre surprinderea mea, în fața altarului erau postați cu trufie doi episcopi. Alături de Claudio era și Cipriano din Grado. În jurul lor, un sobor de preoți, alături de numeroși oficiali bizantini. - Ce dorești de la mine, Stiliano, eretic și violator de biserici ce ești? În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
candidatura lui Rotari, duce de Brescia. După o tăcere soră cu stupoarea, au urmat șușoteli și priviri, și, în cele din urmă, o mare tulburare. M-am postat imediat în spatele lui Rotari, care rămăsese îngenuncheat, probabil luat și el prin surprindere. Am strâns puternic garda scramasaxului. Și Rachis din Benevento, care se afla în apropiere, ni s-a alăturat, ceea ce au făcut și ducii de Treviso, de Trento, precum și Grasulf din Cividale. Mulțimea, după câte cred, stârnită și cumpărată înainte de preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiul lui de aproape doi ani, și că nici nu știa despre problema pe care o avea la ochi. Dacă ar fi fost după el, Kevin putea să fie și orb. Bunăvoința arătată de onorabil Îl luase pe Antonio prin surprindere. De ani de zile Îl urma ca o umbră. Era umbra lui. Și niciodată Fioravanti nu se arătase recunoscător pentru atașamentul lui. Nici măcar nu părea să-și dea seama că, dacă s-ar fi tras asupra lui, Antonio ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dar suna urât, ca idiot. Nu-i adevărat! strigă el și se Întoarse să plece, căci Înțelesese că Anzalone voia să-l Înșele. Gemenii Bettini Închiseră ușa și Îl Împinseră spre closete. Anzalone Îi smulse figurina din mână. Luat prin surprindere, Kevin se aruncă Înainte pentru a o prinde, dar un picior Îi puse piedică și căzu. Ajunse În genunchi - ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și se rostogoliră cât colo pe ciment. Scutierul ninja al lui Anzalone Îi lovi cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apa iese din izvoare la treizeci și șapte de grade. Și face aburi, norișorii Înconjoară totul, e un peisaj ireal, ca de vis. Vii, Emma? Nu știu dacă e o idee bună, ezită ea. Sunetul numelui ei o luase prin surprindere. Copiii Îi spuneau mamă. Pentru Antonio fusese Întotdeauna Mina. Iar acum, o sinapsă neatinsă de mult timp făcuse contact atunci când profesorul Îi spusese pe nume - ca și când și-ar fi amintit că există. — E o cameră cu două paturi gemene, preciză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așa fusese și cu fata spătarului, care de la Sfântul Dumitru încoace se tot gândise la haine noi, la alte vise și mai cu seamă la alți oameni decât cei care îi populaseră până atunci imaginația. Dar Pampu o luase prin surprindere. Nu atât prin îndrăzneală, cât prin indiferența ucigătoare. Treceau zilele și aproape că nici nu-l mai vedea. Pampu alerga dintr-un loc într-altul fără s-o privească măcar. Fata stătea pe patul înalt al prispei ori în foișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de boier și cere găzduire de-o noapte, până ce vine tătâne-său s-o ia. Părintele Damaschin i-a făcut semn mutului să deschidă poarta mare de platan. Ghighina s-a strecurat înăuntru, tocmai când Zogru ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors puțin spre stânga. Apoi începuse pelerinajul. Se dusese repede vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit azvârlit fără avertisment și mai ales fără nici o sforțare din partea corpului care îl adăpostea. Apa îi sugea vlaga și îl împingea în direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încă și în ziua de azi. Dar acesta a fost un eveniment secundar în noaptea de ianuarie a anului 1477. După ce au pus în mormânt trupul principelui Vlad Dracul, deasupra mormântului a apărut o scânteie, care l-a luat prin surprindere pe Zogru, și din ea s-a făcut linia de lumină care arăta ca ușa unei frizerii crăpate în întunericul nopții. Apoi a apărut cu totul Vlad, buimăcit și crunt, privind cu luare-aminte peste zidul mănăstirii. Apariția l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
După câtva timp, au căzut și foștii lui protejați, între care și Victor, și toată lumea a venit la munca de jos, documentariști, șefi de secții, directorași prin edituri, pe la institutele de cercetare ale Academiei. Pe Zogru l-a luat prin surprindere toată situația, căci se aștepta la o poveste mai lungă și cu mai multe capete căzute. În locul lui Mitică a fost numit un alt tovarăș, iar lucrurile s-au schimbat în spitale, căci acesta lua mai bine de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
este, Ancuța? - Este pentru interviu. - Mă ocup imediat, am să vă rog să m-așteptați o secundă. Apoi se întorsese brusc spre Giulia și o întrebase pe neașteptate: - Pe tine cu ce pot să te ajut? Întrebarea o luase prin surprindere. Stătea în fața ei, doar cu puțin mai înalt decât ea, cu părul negru răsucit după ureche, îmbrăcat cu o geacă subțire, de firmă, și o privea ca și când s-ar fi cunoscut întâmplător. Nu era ostil, ci indiferent. - Eram prin zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se ducă glonț până la Paris ori la Berlin, ascuns în câte un tovarăș care punea o scrisoare la poștă de îndată ce se dădea jos din avion, fără să știe de ce, și care se întorcea tot așa de repede acasă, spre surprinderea lui și a șefilor lui. Achile i-a răspuns la început tot pe adresa Vencicăi, apoi a început să scrie chestii care păreau inofensive, pe adresa unui academician bătrân. Bineînțeles, numele lui Zogru n-a mai fost pomenit niciodată. Achile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o fată care mărea ochii la fiecare trei cuvinte. La masă mai erau un băiat și o fată, care ascultau și ei, dar ceva mai plictisiți. Bobo s-a apropiat, făcând semne de la distanță ca să nu ia pe nimeni prin surprindere: - Ciao, Giulia, Ciao la toată lumea! Sunt Bogdan ori, mai scurt, Bobo. Tocmai treceam pe-aici și te-am văzut, nu puteam să trec mai departe fără să-ți spun două vorbe, sper că nu deranjez. Bobo a câștigat imediat interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pereți își pierdeau farmecul, deveneau deja vulgare iar lalelele, erau singurul punct briant din tot peisajul obscur. Clanța s-a mișcat, ceilalți s-au așezat la loc iute, iute. Suspansul împânzea privirile ațintite spre ușă. Brusc, profesorul a intrat, iar surprinderea mea a fost și mai mare văzând că și tu erai cu el. Te-ai așezat în primele bănci, aprobând cu gesturi mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia dată, nu puteam fi atent la ce se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
participat. Dar zmeul Marcus a fost foarte viclean. El era gelos pe viața cea bună a poporului și își dorea toate roadele pentru el. Acesta, de un an întreg, își pregătește armata pentru a porni războiul contra regelui. Luați prin surprindere regele, alături de popor, au încercat să facă față atacului armatei lui Marcus. Încercând să își apere țara, regele a fost omorât chiar de fiul lui Marcus, zmeul Mex. Pentru protecție, regina și micuța prințesă au fost scoase din țară. Iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]