2,825 matches
-
În speilhosenul tău colorat cu cracii bufanți ca doi bostani. Și nu iese din ascunzătoare decât după o vreme, topit de plâns, și nu se obișnuiește cu tine decât numai atunci când Îi dai un biscuit, ochii Îi râd, dar el suspină Încă și se uită la tine ca la ceva venit de pe altă lume și numai după o vreme vine și Îți spune servus, vere, și sughite și roade la biscuit. Ba Îți aduci aminte cum ai fost la ștrandul Floreasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat din pivniță. În locul lui a intrat cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ingineri zootehniști, brigăzi de muncitori de Înaltă calificare, specialiști și fetele În halate albe, operatoarele de incubație. Un cântec duios se coboară peste toți: Privesc prin Doftana prin gratii de fier / Departe În zare un petec de cer/ și mandolinele suspină frenetice și ele. Ar mai fi de adăugat că pe marginea ferestrei vagonului de Întoarcere, chiar sub cotul Cristinei Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă aplecați În afară. Căci nu-i este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
camera-depozit cu câte o salopetă de bebeluș Babygro și câte un cardigan mititel de lână cu care-și mângâia obrajii și de fiecare dată ochii ei Înotau În lacrimi. — Deci, spuse Chanel, ți-a mers bine controlul la spital? Ruby suspină nițel. —Mai bine-ți zic și ție. Oricum o să auzi despre asta de la Fi de Îndată ce o să mai treacă pe-aici. Îi explică apoi toată tărășenia cu doctorul Butoiaș și cu timbrul. — Știi, spuse Chanel, aparent deloc surprinsă de povestea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
eu am niște vești, spuse Sylvia puțin mai târziu, În vreme ce Phil se ridica de la masă pentru ca să-i mai pună În pahar. Am un nou prieten. Stai puțin, zise Ronnie, ce s-a Întâmplat cu ultimul nou prieten? —Brian? Încă mai suspina după fosta lui. Am Încercat să fiu răbdătoare. L-am ascultat. L-am ținut În brațe când plângea, dar până la urmă n-a ajutat cu nimic, așa că i-am pus capăt. Și tipul dinaintea lui? Max? Părea drăguț. — Părea - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
da În spectacol În fața tuturor acelor oameni și cu toții vor crede că e beată. Bineînțeles că Fi n-ar ierta-o niciodată. Grozav. — Ești sigură că n-ai vrea să rămâi aici? a Întrebat-o Ruby pe Bridget, care acum suspina și se Închina. Ruby presimțea că Bridget va decide să boicoteze circumcizia. În primul rând, dacă rămânea În bucătărie ar Însemna că nu exista nici o șansă să facă vreo scenă și să distrugă ceremonia. De asemenea, Ruby putea sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
grav, străduindu-se să-i facă jocul și, În același timp, Înăbușindu-și cu greu chicotelile, ai făcut tot ce s-a putut. Puse mâna pe brațul surorii ei: —Trebuie să ne Împăcăm cu ideea. Friptura nu mai e. Sylvia suspină teatral și Își frecă fruntea cu dosul palmei. —Ai dreptate. Atunci, oameni buni, mă dau bătută. Ora morții: opt și zece. Toată lumea scoase strigăte de entuziasm. — Nimeni n-ar fi putut face mai mult, spuse Nigel, bătând-o pe Sylvia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o școală de calificare și o să-și ia un serviciu ca lumea. Iar eu o să trebuiască să mă Întorc la slujba mea de profesoară. Atunci lui Fi Îi sună mobilul. Se uită la ecran ca să vadă cine o apela și suspină. —E mama. Nu mai pot să-i fac și ei față pe lângă toate astea. Ruby Îi sugeră să ignore apelul, dar fi spuse că nu Îndrăznea să facă una ca asta, poate că Bridget suna pentru că era bolnavă sau avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu părinții lui și nu știu câte alte rude și, chiar dacă o asiguraseră că nu-i deranja, Ruby tot simțea că s-ar putea să se simtă În plus. Mai fusese invitată și la o serie de petreceri, dar din moment ce Încă mai suspina după Sam și glezna o durea oribil, nu prea avea chef. Hotărî că o seară liniștită Între prieteni era exact de ce avea nevoie acum. Chanel și Craig Încă mai aveau grijă de Alfie. Hannah se hotărâse că nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej pe ea. Își legă cordonul de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere? Îmi aduse berea, apoi dispăru și reapăru cu ceea ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea îi cade în jos, pe mine, poate pe mâinile mele. Cade în spate pe tot ceea ce a fost și nu va mai fi, pe tot ce am pierdut. Suspină și ea în felul ei, încet, cu un șuierat al nasului. — E frumoasă? — Da. — Ce nume i-ați pus? — Angela. — Ești fericit? Prind un capăt al fularului, apoi pe celălat și le țin în mână cu gingășie, apoi, brusc, strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
același creștinism agonic născut din lupta cu istoria și cu transcendența, creștinismul care „nu e nici doctrină, nici filozofie, încă și mai puțin politică“, creștinismul care „se adresează conștiinței celei mai intime“, celor care au o viață interioară, „celor care suspină, celor pe care incompletitudinea lor îi face să sufere“ (Michel del Castillo), cu mențiunea că, pentru exilatul Unamuno, totul este însă, și încă dintotdeauna, politică, politică concretă, cum observa Zubizarreta, adică existență inevitabilă în, cu și împotriva istoriei și sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Susannah avea un păr ca al Veronicăi înainte de a-l tunde; un nas mic și dulce îndeajuns de scurt pentru a nu fi considerat cârn și acei dinți drepți și albi ce l-ar fi făcut pe doctorul Pfeffer să suspine de uimire. Dinții, după cum am spus, erau o trăsătură de familie. Îi zâmbea unui băiețel, pe care l-am recunoscut ca făcând parte dintr-un grup de orfani de pe vapor și în acel zâmbet am văzut o familie mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând și suspinând, ducându-mă înapoi în viețile lor, înapoi în trecut, când ele mai erau încă în viață. Mama își încovoaie un deget împodobit cu inel. Îți amintești noaptea în care ți-am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nici o sirenă când venise Poliția Verde. Dar am înțeles de ce regizorul introdusese acest efect. Sunetul sirenei îmi pătrundea în creier, deși nu îl mai auzisem de mulți ani. Fata de lângă mine, care poate că nu îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
alunecă brusc de pe fotoliu În brațele sale. Se lipi de pieptul său de parcă ar fi vrut să se Îngroape În el. Și zise: Am să-ți povestesc. Începu să vorbească limpede, cu o voce joasă și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eșafodaj temporar pe care Îl putem demonta acum că Mesia se află deja la ușă. Și unii și ceilalți se pișă pe „Să nu ucizi“, pentru că există lucruri mai importante, ca interzicerea autopsiilor sau descoperirea mormântului strămoașei noastre Izabela. —Fimucika, suspină tatăl său, ai milă de mine. Sunt un evreu bătrân. Nu mai am treabă cu toate misterele astea. Poate că sunt un anacronism - cine știe, dragul meu? Propriul meu fiu e ca un golem care s-a Întors Împotriva creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Subiectul era închis, acesta era mesajul tacit. Am încercat să mă ridic într-o rână, să ajung în poziție ghemuită. Am început să plâng. Din cauza durerii mele, a lui Ed, din cauza situației fără ieșire. Nu pot s-o fac, am suspinat eu. Ed se grăbi să mă ajute să mă ridic. De ce plângi? mă întrebă el. Viața nu e chiar așa de rea. Ne-am întâlnit, învățăm despre lucrurile pe care nu le avem în comun, nu că asta ar conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toate celelalte elemente ale modului meu de viață. Ah, dar poate că aș fi ajuns la concluzia că meriți sacrificiul! I-am cântat în strună. — Ah, dar crezi că eu aș fi ajuns la concluzia că tu meriți sacrificiul? Kieran suspină teatral. —Probabil că nu. Dar poate că acum douăzeci de ani dacă te-aș fi întrebat... I-am imitat suspinul. Un pic cam târziu că să-ți pui astfel de întrebări... Ciudat. Nu-mi aduceam aminte cum a continuat discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ocazie după săptămâni întregi când rămâneam singure. Mergeam noi în mod constant la ore și cursuri și seminarii, dar nu eram niciodată singure și aș fi vrut să mă asigur că relația dintre noi e în regulă. Am auzit-o suspinând eliberată. —E cel mai minunat sentiment din lume. Mi-aș putea petrece aici toată ziua. — Sper că nu te deranjează că nu te acompaniez în această experiență specială a gravidității, i-am strigat eu de cealaltă parte a ușii. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau să-ți spun ceva, făcuse împăciuitor omul de dincolo de ușă, suspinând, ușurat parcă de vorbele ce le-a rostit. - Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte și dupăă Când rămân goală în fața lor, câte unul mă întreabă cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta o singură clipă, te-aș târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
permanent efortul de a ne imagina și de a gândi lucruri la care nu s-a mai gândit nimeni Înaintea noastră, riscând astlfel, permanent, o Înfrângere și o dezamăgire. — Dar nu ține și de temperament? — Ba mă tem că da, suspină el. Și, probabil, se și moștenește. Toți membrii familiei mele știu bine ce este melancolia - mai puțin mama. E În sângele James-ilor, evident. Tata și-a găsit alinarea În Învățăturile lui Swedenborg, dar nici unul din copiii lui nu a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foarte neobișnuită“. — N-ai prea râs, spuse el. — Am râs interior. N-am vrut să pierd nimic. Compui dialoguri minunate, Henry. — Îți mulțumesc, Fenimore. — Dacă oamenii ar rosti fraze atât de perfect formulate și În viața de zi cu zi, suspină ea. Henry o măsură atent, căutând o cât de mică intenție ironică, dar expresia de pe chipul ei era de o sinceritate transparentă. 5 După ce gustase din vinul amețitor al succesului la Southport, Henry nu răbdă să stea departe mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]