4,883 matches
-
conform principiului adversității. Globalitatea este caracterizată de cooperarea interguvernamentală și acceptă ; ; soluții care conservă suveranitatea statală. „Globalismul este o transpunere analogă a modelului inseparabilității de la realitatea microparticulelor la realitatea socială. Noua fizică generează un nou imperialism. Nu ne putem retrage suverani în fața naturii pentru a o investiga și a o exploata, fără a exista consecințe ale acțiunilor noastre.” Dinamica lumii actuale este caracterizată de globalizare, termenul a fost conceptualizat și definit într-un mod complex, așadar există mai multe definiții ale
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
aristocrația de la puterea regală și legală. Prin mizeria și ura invidioasă pe care ea o produce, noi manevrăm mulțimile, noi ne servim de mâinile lor pentru a strivi pe aceia care se împotrivesc planurilor noastre. Când va veni timpul pentru ca suveranul nostru universal să fie încoronat, aceleași mâini vor mătura tot ce ar putea să fie o piedică. Creștinii au pierdut obiceiul să gândească în afara sfaturilor noastre științifice. Deaceea ei nu văd nevoia grabnică de a face ceea ce vom face noi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
împotriva căreia el să nu fie în stare să lupte și să fie obligat să se ascundă. Dacă am admite acest gând, cum făceau și cum fac creștinii, noi am semna o sentință de moarte; dacă nu pe aceea a suveranului însuși, cel puțin pe aceea a dinastiei într-un viitor apropiat. După aparențele observate în mod serios, conducătorul nostru nu va face uz de puterea sa decât pentru binele poporului, nicidecum pentru foloasele sale personale sau dinastice. De aceea, observând
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
forței și a puterii. Guvernul care va lua locul guvernelor astăzi existente, care își duc existența în mijlocul societăților demoralizate de noi, care au tăgăduit chiar puterea lui Dumnezeu și în sânul cărora se ridică din toate părțile focul anarhiei, acest suveran va trebui înainte de toate să stingă această flacără mistuitoare. De aceea va fi nevoit să condamne la moarte astfel de societăți, trebuind chiar să le înece în propriul lor sânge, pentru a le învia sub forma unei armate organizate în
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a caracterului său loc pentru instincte animalice asupra inteligenței sale. Voluptatea lucrează într-un chip vătămător asupra facultăților intelectuale și asupra limpedei vederi, îndemnând gândurile spre partea cea mai rea și mai animalică din activitatea umană. Stâlpul umanității în persoana suveranului universal din sfânta sămânță a lui David trebuie să jertfească poporului său toate gusturile sale personale. Suveranul nostru trebuie să fie de o ireproșabilitate exemplară.
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
facultăților intelectuale și asupra limpedei vederi, îndemnând gândurile spre partea cea mai rea și mai animalică din activitatea umană. Stâlpul umanității în persoana suveranului universal din sfânta sămânță a lui David trebuie să jertfească poporului său toate gusturile sale personale. Suveranul nostru trebuie să fie de o ireproșabilitate exemplară.
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
al II-lea a acceptat de îndată, în principiu, ideea de a negocia direct cu Budapesta și Sofia, dar voia asigurări că Ungaria și Bulgaria nu vor emite pretenții „dincolo” de rațiunile politice și de realitățile etnice. În mod concret, suveranul nu respingea „vaste și. reciproce schimburi de populație” , după cum glăsuia noul mesaj, din 6 iulie 1940, adresat Fuhrerului, care era implorat să acorde României „sprijin moral” în negocierile cu Ungaria și Bulgaria. Răspunsul lui Hitler, din 15 iulie 1940 , trimitea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Încă din dimineața zilei de 4 septembrie, legionarii au organizat mari manifestații în București, cerând abdicarea lui Carol al II-lea, în Piața Palatului se trăgeau focuri de armă, iar regele intrase în panică. Profitând de starea de spirit a suveranului, Ion Antonescu i-a pretins în seara zilei de 4 septembrie, să-i acorde puteri depline. După multe ezitări, dându-și seama că nu mai avea pe cine se sprijini pentru a opune rezistență, regele l-a investit în dimineața
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Viena, să se reverse împotriva lui Carol al IIlea. Această stare de spirit a fost cultivată de mass-media (presă, radio) și de liderii partidelor politice. Stelian Popescu publica în „Universul” din 6 septembrie 1940 un articol extrem de dur la adresa fostului suveran: „A abdicat acela care a fost Carol al II-lea. Acela de care generațiile viitoare își vor aduce aminte ca de cea mai mare pacoste căzută vreodată pe capul României. S-a sfârșit azi,6 septembrie 1940, o parte din
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Ungariei, regimul Regelui Carol al II-lea și-a semnat sfârșitul lamentabil, după ce acceptase evacuarea Basarabiei și a nordului Bucovinei și inițiase negocieri cu Bulgaria relativ la Cadrilater. Cunoaștem că la 4 septembrie 1940, Generalul I. Antonescu a fost numit de Suveran Președintele Consiliului de Miniștri și înzestrat cu depline puteri pentru conducerea Statului. Generalul I. Antonescu, în calitate de prim-ministru și-a însușit programul de evacuare stabilit de Comisia militară mixta (Gen. Dragalina- Gen . Naday) evacuând Ardealul de Nord de la 6-14 septembrie
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
cu egalul său românesc "singur țiitor". Calificativul are aceeași semnificație cu formula rex est imperator in regno suo, care cu numai un secol mai devreme își făcea apariția sub pana juriștilor regilor Franței, ca o afirmare a puterii depline a suveranului lor. Putere deplină pe plan intern, unde deține toate atributele unei autorități quasi-imperiale, putere deplină pe plan internațional, unde nu depinde de nicio altă autoritate. (Romanitatea orientală în Evul Mediu 198-99) Populația acceptase creștinismul încă din perioada Daciei romane, după
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Alianței in Irak. Astfel, NATO s-a angajat in mod oficial să formeze forțele de securitate de la Bagdad. Statele Alianței vor instrui militarii si polițiștii irakieni. “Suntem uniți in sprijinul nostru către poporul irakian și îi oferim noului guvern interimar suveran întreaga noastră cooperare în eforturile sale pentru întărirea securității interne și pregătirea alegerilor naționale din 2005“, se arăta în declarația adoptată la Istanbul. De partea sa, președintele României Ion Iliescu a declarat în cadrul Consiliului euro-atlantic că “Irakul este o provocare
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
cazacilor bogați care vor trebuie exterminați și lichidați fizic până la ultimul”; ordin comparabil cu cel al Convenției împotriva vandeenilor. După exemplul regicidului din Franța, Lenin ordonă masacrarea țarului și a familiei sale, în iulie 1918. Ca și în Franța, asasinarea suveranului este un element major al declanșării războiului civil* național. în sfârșit, expansionismul revoluționar hrănește internaționalismul*, crearea în 1919-1920 a Internaționalei comuniste*, care cheamă la război civil internațional, își are originea în faimosul decret votat de Convenție în decembrie 1792: „Națiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
afirmă Engels, „Critica religiei este condiția preliminară a oricărei critici” și una dintre bazele marxismului*. Totuși, într-o primă etapă, Marx pare să se înscrie în tradiția umanistă occidentală. Dar, când enunță alternativa fundamentală, „Dintre dumnezeu și om, care este suveranul?”, și răspunde că „una dintre cele două afirmații este un contra-adevăr, deși este un contra-adevăr existent”, el vrea să arate de ce, din punctul său de vedere, credința religioasă se fundamentează pe o minciună și de ce există această minciună, ce nevoie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fost inventat pretextul unei partide de vânătoare; participanții, echipați corespunzător, erau în pădure. Împăratul a sosit călare și-mbrăcat în costum de vânătoare, cu escorta sa. Întâlnirea a avut loc la fortificația din vârful dealului. Acolo, trăsura papei s-a oprit, Suveranul Pontif a coborât pe ușa din stânga, în costumul său alb; pământul era murdar; papei nu i-a făcut plăcere să calce pe jos cu pantofii lui din mătase albă, dar a trebuit să o facă în cele din urmă. Napoleon
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care le primesc sunt adresate, în realitate, de statele lor sau statelor lor. Istoria este plină de exemple care ilustrează aceste chestiuni și importanța atribuită lor în politica internațională. La majoritatea Curților, obiceiul cerea ca ambasadorii să fie introduși în fața suveranului de către funcționari obișnuiți, în timp ce ambasadorii regali erau prezentați de prinți. Când, în 1698, Ludovic al XIV-lea a decis ca reprezentanții Republicii Venețiene să fie prezentați de către prințul de Lorena, Marele Consiliu al Veneției i-a solicitat ambasadorului Franței să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reprezentanții Republicii Venețiene să fie prezentați de către prințul de Lorena, Marele Consiliu al Veneției i-a solicitat ambasadorului Franței să-i transmită monarhului că Republica va fi întotdeauna recunoscătoare pentru această onoare și a trimis o scrisoare specială de mulțumiri suveranului. Prin acest gest, Franța a indicat că privește Veneția ca fiind la fel de puternică precum un regat. Iar aceasta din urmă și-a arătat recunoștința pentru noul prestigiu. La Curtea papală, Suveranul Pontif obișnuia să-i primească pe reprezentanții diferitelor state
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
onoare și a trimis o scrisoare specială de mulțumiri suveranului. Prin acest gest, Franța a indicat că privește Veneția ca fiind la fel de puternică precum un regat. Iar aceasta din urmă și-a arătat recunoștința pentru noul prestigiu. La Curtea papală, Suveranul Pontif obișnuia să-i primească pe reprezentanții diferitelor state în săli diferite. Ambasadorii capetelor încoronate și ai Veneției erau întâmpinați în Sala Reggia, iar cei ai altor prinți și republici în Sala Ducale. Se spune că Republica Genova i-ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rândul său, „echilibrul drepturilor și intereselor”. Când, în prima parte a lui 1814, aliații au transmis un ultimatum, cerând ca Franța să renunțe, în numele balanței de putere, la toate cuceririle făcute din 1792, reprezentantul francez a replicat: „Nu doresc oare suveranii aliați... să stabilească un echilibru drept în Europa? Nu asta declară că doresc? Păstrarea aceleiași puteri relative pe care a avut-o a fost singura dorință a Franței. Dar Europa nu mai este aceeași ca acum 20 de ani”. și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interesele diferite ale națiunilor din această parte a lumii. Nu este, ca în Antichitate, o îngrămădeală de piese separate, fiecare puțin preocupată de soarta celorlalte și rar preocupate de lucruri care nu le priveau în mod direct. Atenția limitată a suveranilor face din Europa un fel de republică, ai cărei membri, deși independenți, se unesc prin legăturile interesului comun pentru menținerea ordinii și a libertății. Aici apare celebra schemă a echilibrului politic sau a balanței de putere, prin care se înțelege
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
European despre care vom discuta în detaliu mai târziu 19 sunt încercări de a oferi o direcție instituțională acestor forțe morale și intelectuale care au constituit esența balanței de putere. Tratatul Sfintei Alianțe din 26 septembrie 1815 obliga semnatarii - toți suveranii europeni, cu excepția a trei dintre ei - la nimic altceva decât la aplicarea principiilor creștine în relațiile dintre ei și în tratamentul supușilor. Însă celelalte tratate din același an care au încercat să refacă sistemul politic european, cunoscute popular sub numele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe și înlocuirea standardelor de acțiune universale cu cele naționaliste. Etica personală a internaționalei aristocrate În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și într-o măsură mai mică până la primul război mondial, moralitatea internațională a fost preocuparea unui suveran anume - adică un anumit prinț și succesorii acestuia - și a unui grup relativ mic, unitar și omogen de conducători aristocratici. Prințul și conducătorii aristocratici ai unei națiuni anume erau în legătură continuă și apropiată cu prinții și conducătorii aristocratici ai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de buna-credință a părților contractante. O garanție reprezintă unul dintre aceste mijloace. Atunci când cei care încheie un tratat de pace sau orice alt tratat nu sunt absolut siguri de respectarea sa, ei cer ca acesta să fie garantat de către un suveran puternic. Garantul promite să valideze termenii tratatului și să obțină respectarea sa. Deoarece el se poate vedea obligat să utilizeze forța dacă oricare dintre părțile contractante ar încerca să evite îndeplinirea promisiunilor, poziția garantului este una pe care nici un suveran
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
suveran puternic. Garantul promite să valideze termenii tratatului și să obțină respectarea sa. Deoarece el se poate vedea obligat să utilizeze forța dacă oricare dintre părțile contractante ar încerca să evite îndeplinirea promisiunilor, poziția garantului este una pe care nici un suveran nu și-o va asuma cu ușurință sau fără motive întemeiate. Conducătorii acționează rareori astfel, în afară de cazul când nu au un interes indirect în respectarea tratatului sau dacă nu sunt influențați de motive de prietenie 21. Această declarație a lui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
căror putere, instituționalizată așa cum trebuie pentru a dura, se manifestă ca autoritatea supremă de a promulga și aplica regulile juridice pe acel teritoriu. Astfel, monarhul absolut din secolul al XVI-lea și din cele următoare era autoritatea supremă - adică era suveran - asupra teritoriului său nu ca o chestiune de speculație teoretică sau interpretare legală, ci ca un fapt politic. Era mai puternic decât papa sau împăratul, pe de o parte, și decât baronii feudali, pe de alta, și prin urmare era
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]