7,731 matches
-
medieval, și mai puțin eterogenă ca imperiul. El apare în Europa pornind de la o monarhie care își creează progresiv un stat și o națiune proprii prin cucerirea de provincii și integrarea seculară a supușilor săi într-o identitate națională comună. Suveranitatea acestuia, a statului-națiune, se vădește cu adevărat după diminuarea puterii papale, prăbușirea imperiului și subordonarea feudalilor. Statul se formează plecînd de la o putere centrală ce dispune de o administrație, de o armată și de o diplomație permanente și care colectează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
instanță care s-ar fi dorit superioară. De acum înainte, Rațiunea de stat va prima asupra Religiei supranaționale, iar statul reușește adesea chiar să-și subordoneze o Biserică ce tinde să se identifice cu națiunea, mai ales în Europa reformată. Suveranitatea națională va determina în două rînduri suveranitatea religioasă să i se plieze. Mai întîi, tratatul de la Augsburg (1555) recunoaște luteranismul în Germania și instituie de facto regula cujus regio ejus religio. Apoi, în 1648, în urma unui război care izbucnise între
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
De acum înainte, Rațiunea de stat va prima asupra Religiei supranaționale, iar statul reușește adesea chiar să-și subordoneze o Biserică ce tinde să se identifice cu națiunea, mai ales în Europa reformată. Suveranitatea națională va determina în două rînduri suveranitatea religioasă să i se plieze. Mai întîi, tratatul de la Augsburg (1555) recunoaște luteranismul în Germania și instituie de facto regula cujus regio ejus religio. Apoi, în 1648, în urma unui război care izbucnise între statele catolice și statele protestante, dar care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1648) stabilește un modus vivendi potrivit căruia, din acel moment, statul național avea să primeze asupra Religiei, fapt care avea să-i permită acestuia să-și instituie propria religie. Generalizarea termenului de Europă în detrimentul celui de Creștinătate corespunde tocmai acestei suveranități depline a statelor naționale. Așa cum arată Pierre Chaunu, "Europa, cuvînt savant [...], va marca în secolul al XVII-lea din Vest pînă în Est biruința treptată a uzului curent"10. În Anglia, Franța sau Olanda, substituirea are loc între 1630 și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
armatei și a flotei, înăbușirea revoltei streliților (militari din prima armată permanentă rusească, înființată în 1550, care asigurau paza țarului), construirea orașului Sankt-Petersburg (1703). Noțiunea de Europă, care se impune în secolul al XVIII-lea, corespunde epocii ce înglobează deopotrivă suveranitățile naționale, războaiele, dreptul popoarelor, echilibrul puterilor. Ea poartă în sine atît conflictul, cît și reglementarea conflictului. Războaiele sale împiedică orice hegemonie unificatoare și îi întrețin policentrismul. Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Franța revoluționară este primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității și amenințarea destabilizatoare a invaziilor străine concurau la formarea spiritului național. Revoluția operează o veritabilă mutație, înlocuind Suveranitatea Regelui cu Suveranitatea Poporului, care încetează a fi supus al Suveranului său pentru a deveni Supus suveran al propriei sale Istorii. Din acest moment, statul-națiune devine deopotrivă sursa, fundamentul și sălașul unei noi Religii, cu adevărat moderne. El se preschimbă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității și amenințarea destabilizatoare a invaziilor străine concurau la formarea spiritului național. Revoluția operează o veritabilă mutație, înlocuind Suveranitatea Regelui cu Suveranitatea Poporului, care încetează a fi supus al Suveranului său pentru a deveni Supus suveran al propriei sale Istorii. Din acest moment, statul-națiune devine deopotrivă sursa, fundamentul și sălașul unei noi Religii, cu adevărat moderne. El se preschimbă în comunitate mitică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Politicul se autonomizează în întregul său: Statul se întemeiază pe propriul interes (Rațiunea de Stat), Societatea, pe ea însăși (Leviathanul lui Hobbes are puterea de a crea și de a sfărîma orice lege), iar Națiunea, în sfîrșit, pe propria-i Suveranitate. Odată pierdut Dumnezeul-Fundament, gîndirea laicizată este determinată să se universalizeze, adică să caute Principiile valabile pentru orice Univers, pentru orice Om, pentru orice Societate. Însă, și aici întîlnim un alt element de originalitate a culturii europene, tentativele de re-fondare nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
îndoială arma permanentă a criticii ideilor. S-a instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide Școala de la Atena și va impune, vreme de secole, suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide Școala de la Atena și va impune, vreme de secole, suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică disputele Școlii din Atena într-o vastă frescă, în același fel
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
chipului lui Dumnezeu și cununa Creației. Va deveni totuși antinomic acestuia în măsura în care omul se va afirma ca fundament al oricărei valori și își va asuma misiunea de a-și lua destinul în mîini, iar apoi de a-și exercita propria suveranitate asupra universului. Din acest moment, Umanismul operează o revoluție coperniciană care va provoca explozia creștinismului, așezînd omul în centrul lumii din punct de vedere etic și intelectual și făcînd din el unicul Subiect al Universului. Individualism și umanitarism Umanismul reia
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
va numi mai tîrziu raționalism. Raționalismul este încredințat că Lumea, care se supune unei Ordini raționale, este complet accesibilă Rațiunii: tot ceea ce există este inteligibil și are rațiunea sa de a fi. Acest raționalism se articulează pe Umanism, care justifică suveranitatea rațională a lui Homo Sapiens și se sprijină pe Știință, care dezvăluie Legile raționale ale Universului. Rațiunea devine astfel călăuza unificatoare a cunoașterii, eticii și politicii; omul poate și trebuie să acționeze în mod rațional; societatea poate și trebuie să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a Cărbunelui și Oțelului (CECO). 1954: respingerea de către Franța a proiectului armatei europene (Comunitatea Europeană de Apărare). 1957: Comunitatea Economică și Euratom. Prima conștiință europeană, mai ales după eșecul Comunității Europene de Apărare și rezistența franceză față de orice abandonare a suveranității, s-a repliat asupra nucleului economic. Mistica europeană nu are alți sfinți propovăduitori în afara experților parlamentarismului (Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Paul Henri Spaak) și a unui tehnocrat vizionar (Jean Monnet). Ideea federației europene nu înflorește decît la periferia Genevei
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
provincială în comparație cu uriașele Imperii și a devenit provincie nu doar în cadrul lumii occidentale, ci și în cadrul erei planetare. Or Europa nu-și poate asuma pro-vincialismul decît dacă încetează a fi parcelată și atomizată în state care se bucură fiecare de suveranitate absolută. Paradoxal, provincializarea sa reclamă ca ea să-și depășească națiunile pentru a le conserva și să se constituie în Lege superioară statelor. Astfel, situația actuală cere mult mai mult decît acceptare și adaptare: ea impune două convertiri, aparent contradictorii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
inițial anti-absolutistă avea să devină democratică de-a lungul Istoriei: Magna Charta Libertatum, impusă lui Ioan Fără Țară în 1215 și care privea toate clasele societății, și crearea Parlamentului cu două Camere (1265). În sfîrșit, în Franța au fost formulate Suveranitatea populară și Drepturile Omului. În Europa, democrația este tardivă și, cu excepția Angliei, instabilă. În ciuda caracterului său remarcabil, democrația engleză nu a introdus votul secret decît abia la sfîrșitul secolului al XIX-lea și votul universal abia la începutul secolului XX
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
poate exista divergență sau opoziție; în interiorul său nu există decît alienați mintal, trădători și spioni. Putem așadar înțelege că democrația nu este expresia Poporului unanim, așa cum se pretinde a fi totalitarismul, ci dimpotrivă, organizarea dialogică complexă a societății întemeiată pe Suveranitatea populară. Aici se evidențiază diferența cheie. În optica democratică, pluralitatea nu este o anomalie, ci un fenomen firesc și util. În sînul unei familii, al unui grup, al unei clase, al unei societăți, se pot manifesta idei diverse și opuse
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
structura instituțională de oportunități nu a avut un impact semnificativ asupra implicării sale în crearea politicilor, maturizarea fiind în mod paradoxal însoțită de o renunțare progresivă la prerogativele de care se bucură, în favoarea Guvernului. Caracterul paradoxal al acestei cedări de suveranitate este însă ușor de explicat prin înțelegerea reacției actorilor politici la presiunea contextului. Departe de a epuiza oricare din obiectivele sau temele de reflecție menționate, acest studiu oferă un cadru minimal pentru orice analiză a relației între opțiunile partidelor politice
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pentru afilierea partidelor la familiile politice europene. 2. În cazul mesajelor antieuropene, identificăm: a. Mesaje explicite: i. mesaje explicit antiintegraționiste cele lansate de partidele naționaliste extremiste și de moștenitoarele politice ale PCR, care au invocat ca argumente valori precum independența, suveranitatea, o anumită tradiție ș.a.m.d.; ii. mesaje autodenigratoare cele care au întreținut ideea că România este o țară "second hand" care nici nu ar trebui să spere la integrarea europeană și căreia integrarea nici nu i-ar face bine
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ideea de deschidere spre modelul european, cel mai puternic fiind vizibilă în modul în care aceasta a perceput statul. Integrarea europeană se lovește de un obstacol: "statul 'trebuie' să renunțe, măcar formal, pur legislativ, la o parte din prerogativele și suveranitatea sa" (Marino 1995, 17-18). O inadecvare a ideii autohtone de stat cu modelul european a identificat și Vasile Pușcaș (2008, 169) care menționează că "statul era perceput, de mentalitatea comună a celor care au trăit în secolul al 20-lea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în permanență să înscrie Europa pe un făgaș federalist, așa cum reiese și din declarația lui Joschka Fischer de la Universitatea Humboldt 15 din 2000, făcută în contextul dezbaterilor cu privire la viitorul Uniunii. Franța și Marea Britanie au promovat cu precădere modele care respectă suveranitatea statelor membre, prima fiind multă vreme marcată de concepția gaullistă potrivit căreia la baza construcției europene stau statele, singurele "legitime și capabile 16" să o realizeze, Europa supranațională fiind, din această perspectivă, "un mit" sau "o himeră" 17. În ceea ce privește elitele
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
concepții naționale diferite a dus la formarea unei structuri care se sprijină pe mai multe forme de echilibru. Trei mari compromisuri stau încă de la început la baza construcției europene 18. Primul compromis se stabilește în jurul a două principii de dezvoltare: suveranitatea statelor și supranaționalitatea Uniunii. Depășirea metodei clasice care a stat la baza creării organizațiilor internaționale trebuia să țină seama de împotrivirile naționale. Dar o cale de mijloc trebuia totuși găsită. Statele membre au acceptat o serie de constrângeri și dezvoltarea
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
creării organizațiilor internaționale trebuia să țină seama de împotrivirile naționale. Dar o cale de mijloc trebuia totuși găsită. Statele membre au acceptat o serie de constrângeri și dezvoltarea unei structuri supranaționale, dar cu condiția ca aceasta să nu le afecteze suveranitatea. Fiecare reformă a arhitecturii instituționale, fiecare transfer de competențe de la nivelul național la cel european a redeclanșat discuții pe marginea acestui prim compromis între suveranitate și supranaționalitate. Dezbaterile mediatice i-au pus mereu în prim plan pe suveraniști, care au
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
constrângeri și dezvoltarea unei structuri supranaționale, dar cu condiția ca aceasta să nu le afecteze suveranitatea. Fiecare reformă a arhitecturii instituționale, fiecare transfer de competențe de la nivelul național la cel european a redeclanșat discuții pe marginea acestui prim compromis între suveranitate și supranaționalitate. Dezbaterile mediatice i-au pus mereu în prim plan pe suveraniști, care au denunțat constant transferul excesiv de putere către Bruxelles. Subiect de dezbatere politică, modul în care se construiește Europa nu lasă indiferentă nici comunitatea academică, la rândul
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
Adunări. Dar încă din 1958, membrii acesteia și-au exprimat în repetate rânduri dorința ca instituția să poarte numele de "Adunare parlamentară"5. Aceste revendicări au provocat numeroase reacții în Franța, mai ales în câmpul gaulliștilor, foarte atașați principiului de suveranitate națională. În ciuda acestor revendicări, rezoluțiile adoptate de Parlament nu au dus imediat la o schimbare a numelui instituției. Prima Președintă a acestei adunări, aleasă în funcție imediat după primele alegeri europene directe, Simone Veil, a folosit sintagma "Parlament" în condițiile
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
1989 și 1944 grupul tehnic al dreptei europene. Extrema-dreaptă a participat și la crearea Grupului Tehnic de Deputați Independenți grup mixt în 1999 (care va dispărea în 2001). Ultima tentativă datează din 2007 atunci când a fost format grupul Identitate, Tradiție, Suveranitate (ITS) ce conține FN-ul francez, PRM-ul român, Ataka, Lista Mussolini, Vlaams Belang-ul și austriacul FPÖ-ul. Acest grup a putut să se formeze în urma extinderii Uniunii Europene către Bulgaria și România, dar a rămas izolat și expus plecărilor
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]