6,881 matches
-
Un rol mic, dar zău măi frate, e ca sarea în bucate !. Cu talent de SCENOGRAF și-un surâs. . . te face praf, Sprintenă precum e . . .Honda, este COJOCARIU GONDA!. La efecte și lumini, se agită ca pe spini, VULPE ADRIAN, tăcut, fiindcă GONGUL, n-a bătut !. Tot, mai bun din an în an, e la TEHNICĂ, ȘTEFAN ! . . . Dar, nu s-au trudit degeaba s-avem, TEATRU LA SUCEAVA, Alți,,actori” mai tinerei, cum e . . . CRISTI MACOVEI ! Și se zbate de un
O PĂRERE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341963_a_343292]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PAULA-DIANA HANDRA - FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului MĂ-NTORC LA PRAGUL DE LEGENDĂ Mă-ntorc din nou, tăcută, la pragul de legendă Și cioburi de imagini îmi trec prin față-n fugă În visul care poartă comoara mea ardentă Căsuța cea din munți m-așteaptă ca pe-o rugă. E zestrea mea de suflet, ce prinde să tresară
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își cântă simfonia. În ochi-fântâni și-un tainic șir de șoapte Din liniștea țesută Sus de astre Cu amintiri sculptate-n zări albastre Nostalgică visare-n miez de noapte. Privesc tăcută azi spre mândrul loc Revăd tărâm sălbatic - paradisul Când nostalgia-mbracă-n pace visul Crâmpei de viață-ncins în limbi de foc Culori de vis din cer acum coboară Și-un strop de pace-n dăruire sfântă Liniștea albă, îngerii
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
din străfundul memoriei fragile Înscrise-n custodia trăirii de copile Cu visele de ieri trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub grindă Le urmăresc tăcută cum construiesc o casă Și mă cuprinde-ndată.. o liniște duioasă. Le prinde înserarea în cuib înghesuite Unde în nopți albastre au clipele tihnite Și gândul nu le zboară nicicând în viitor Căci în iubire astăzi e împlinirea lor. Și
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
controla...Iar frica și umilința au ca și sângele, un miros aparte, inconfundabil. Și la fel ca și sângele, ele atrag prădătorii. Sunt acel... călcâi al lui Achile și îl fac pe om atât de vulnerabil... Un timp Angela rămase tăcută, părând să contemple pe ecranul său mintal derularea unor imagini pe care încerca să le deslușească mai bine, apoi continuă: - Știi, această derută momentană a lor, mie îmi spune că de fapt ei obosiseră demult să-și mai imagineze timpul
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
trei decenii, mi-o amintesc de parcă a fost ieri. Nu știu ce-l determinase, chiar cu câteva secunde înainte de a merge fiecare la casele noastre, să-mi pună acea întrebare scânteietoare, legată de „feciorie”, care a aprins butoiașul în care eu strângeam tăcută pulberea singuraticelor mele bănuieli. Neavând încă nicio discuție atâta de „intimă”, nu i-am putut înțelege sensul. Erau timpuri sănătoase, în această privință, în care ideia „educației sexuale” se mărginea îndeajuns la ce se învăța în cărțiile de biologie, iar
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine, Nu are importantă; nici ce sunt eu, nici cine. Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu, El este strop tăcut... al sufletului meu. L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească. Să nu te temi de el, nu știe să rănească. Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea. Adună-i
AM SĂ VĂ LAS ŞI ULTIMUL CUVÂNT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342388_a_343717]
-
în surâsul visului frumos. CIULEANDRĂ Cu greu spre dimineață mă desprind din vis și mă trezesc în nălucita îmbrățișare de zile ce mă împresoară cu zidul lor viu nebun vârtej de ciuleandră și iarăși mă rostogolesc ghem de spini în tăcuta singurătate așteptând să mă uimeasc din nou cu o reâncolțire în acest imens deșert la fel ca oricare altul. UNDE Și mai mult mă afund în nisipul fierbinte tot stăruind în încercarea de a uita de mine dar vântul încă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se strecurase pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită ce farmec straniu are!/ Tăcută o șterge veacul, dar tot mai blândă pare/ Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.“ Mihai Sadoveanu în”Baltagul “ se subliniază faptul că Victoria înainte de a pleca să-l caute pe Nichifor se roagă la icoana Sfânta Ana. Și
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă văr vedea felul vostru de trai. curat și în temere". Vrea oare Petru să spună că femeile nu sunt semnificative? Bine înțeles că nu. Ceea ce el spune este că un spirit tăcut și gentil va topii inima soțului ei. Atunci când ești în conflict și totuși rămâi respectoasă și tăcută în timp ce te retragi puțin în loc de a-i ține soțului predici sau de a-l critica, oare cum va reacționa el? Ei bine, depinde
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS II de IONEL CADAR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342420_a_343749]
-
în temere". Vrea oare Petru să spună că femeile nu sunt semnificative? Bine înțeles că nu. Ceea ce el spune este că un spirit tăcut și gentil va topii inima soțului ei. Atunci când ești în conflict și totuși rămâi respectoasă și tăcută în timp ce te retragi puțin în loc de a-i ține soțului predici sau de a-l critica, oare cum va reacționa el? Ei bine, depinde. Dacă tăcerea ta este acel fel de tăcere, plină de respect și demnitate și nu o tăcere
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS II de IONEL CADAR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342420_a_343749]
-
nu știu Dar mi-a rămas în inimă un dor. Există-n viață clipe grele, le învingi, Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu Ți-e necaz, te frămânți și plângi, Acest lucru nu-l pot face eu. Mă resemnez tăcut și îmi ascund Durerile, adânc de tot mi le îngrop. Mă-nțeapă undeva, nu le răspund Și zi cu zi se adună toate la un loc. Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau. Dar nu găsesc în inimă atâta pace, Încât
UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342514_a_343843]
-
o logică și coerență în trasmiterea gândului,ci prin ascultarea lor,prin capacitatea de „a-se-lăsa-supus”(Unterwegs zur Sprache-Pfullingen,Gunter Neske Verlag,1965,p.255), poate acesta recepționa tensiunea abisală unde încolțește tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid granițile spațiului sacru al Ființei care îngăduie percepției umane să intre către arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
prea mult deoarece se adunase deja un puhoi de oameni. În intrândul porții blocului Dakota stătea doi indivizi păziți de mai mulți polițiști. Unul era un portar în uniformă care gestcula tot timpul și vorbea tare, celălat un tip grăsun, tăcut, cu un cap foarte rotund, zâmbind prostește! Așteptau cu toții să vină anchetatorii. Lumea era foarte agitată... S-au făcut grupuri-grupuri de discuții, de prezumpții și de scenarii. Nu se știa încă precis cine fusese ucigașul... Mai târziu am realizat că
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
cei ce se regăsesc ca fiind asemenea și au parte de așa ceva! Pentru că devin treptat una... Nu poți comunica cu un peisaj real, ce-i impunător pentru că e mare, uriaș chiar, solicitând impresii ca de la nimicniciile umane. ‟‟Pictura este poezie tăcută.‟‟de Plutarh -Ai dreptate și cred că așa e, tu poți face mai multe asociații. Pentru cineva care nu are parte zilnică de peisaje inpunătoare, unui astfel de om un așa tablou i-ar fi necesar. Și-ar mai răcorii
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
fura și duce în vârtejul amețitor al mimetismului păgubos ca într-un mărăciniș, ca o capcană din care anevoie mai poți ieși la lumină. Dar deocamdată, micuța prințesă a cuvântului, poate spune cu nonșalanță: „cânt lumii / cu vioară / de greier tăcut // râd stelelor / cu lacrima / ochilor închiși / plâng ierbii / cu strună / de suflet viu // trăiesc” (Viață). Poate că aceasta e cea mai sinceră mărturisire a tinerei autoare. Iată și cum se vede autoarea în câmpia literelor contemporane: „desenează pe cer / semne
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
îi înghețase pentru o clipa sufletul dândui o stare de frig sufletesc care parcă se întinsese în tot trupul. Urca încet. Nicu lângă ea trăgea sania. - Ce e cu tine? - întrebă el - Nimic . - Ba da! Este... ai devenit atât de tăcută și parcă nu mai ai chef de nimic. Te văd eu. - Să știi că nu mai am - răspunse ea cu un glas amar - m-am speriat. Și mi-e și frig. - Hai măi Luciana... nu fii așa! N-ai văzut
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n spuza rece agonizănd ca început al vieții care-n moarte trece *** Referință Bibliografică: cărbune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1803, Anul V, 08 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342671_a_344000]
-
cum e mărul copt în multe veri tu-i săruți iubirea adunată-n vieți și îl pui pe pieptu-ți răvășit de seri lingură sculptată scoasă din ceaun este plină Doamne cu al tău cuvânt toarnă-l în condeie pentru bieți tăcuți și-l ascute-n vocea plină de avânt lada mea de zestre n-are chei la gât este descuiată astăzi pentru toți vremea se răscoală bate pe la porți vine peste mine uită dacă poți Referință Bibliografică: lada de zestre / Carmen
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
și mister. O să ascult cum inima îți bate cu putere Simțind a sufletului meu căldură Și-atunci când trupul tău o cere O să-ți ofer chiar biată mea făptura O să ne pierdem într-un univers mirific Comete ne vor fi martori tăcuți Iar stele vor dansa un vals fantastic Când noi vom fi acolo , între munți. Autor : Strugar Constantin Remus Referință Bibliografica: Promisiuni / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PROMISIUNI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/342694_a_344023]
-
numai eu. Hâââ ! Dar...voiam să cânt și...și...hâââ ! O, ce veste minunată”!. Să afle gospodarii că...hâââ! Iartă-mi păcatele, Doamne, și arată-mi calea să ajung acasă! Simțea că Domnul nostru Iisus Hristos îl privea cu milă...tăcut și dojenitor...Simți că și Maica Domnului se ruga pentru el : -Arată-i calea, fiule! Ajută-l! E doar un copil neascultător! -Calea și-o alege singur, a murmurat Mântuitorul. Noi să-i dăm doar Lumina... Ca prin minune pâcla se
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
numai eu. Hâââ ! Dar...voiam să cânt și...și...hâââ ! O, ce veste minunată”!. Să afle gospodarii că...hâââ! Iartă-mi păcatele, Doamne, și arată-mi calea să ajung acasă! Simțea că Domnul nostru Iisus Hristos îl privea cu milă...tăcut și dojenitor...Simți că și Maica Domnului se ruga pentru el : -Arată-i calea, fiule! Ajută-l! E doar un copil neascultător! -Calea și-o alege singur, a murmurat Mântuitorul. Noi să-i dăm doar Lumina... Ca prin minune pâcla se
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
mi-a venit să urlu nu știu cum ai făcut cum te-ai zbătut cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut că m-ai abătut de la-un drum bătut în cuie de năut în gri de temut de mormânt tăcut și m-ai legănat fără de păcat și m-ai mângâiat pe capul plecat pe umăr lăsat lin și apăsat și n-am mai urlat eu doar m-am rugat... Referință Bibliografică: De câte ori mi-a venit să urlu / Mihaela Tălpău : Confluențe
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
Rai și Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, covor țesut din "hainele întinse pe cale" ale faptelor și evenimentelor. Cerul senin de deasupra noastră, care s-a deschis de mai multe ori în istoria Revelației prin teofanii, epifanii și anghelofanii, pare acum închis și tăcut, dar se va deschide încă o dată, pentru totdeauna, la Parusie. Parusia se revelează înlăuntrul Atotprezenței. Atotprezența ascunde acum Parusia, iar Parusia va dezvălui atunci Atotprezența. Parusia este lumina din sfeșnicul Atotprezenței. Parusia este esența Atotprezenței. Dacă Atotprezența este trinitară, Parusia
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]