4,810 matches
-
dinspre Oradea ajunseseră, în acest timp, la satul Podul lui Toma (Tamașda). În revărsatul zorilor, ei atacă localitatea, masacrând întreaga populație și, prinzând pe servitorii săi fugiți, îi omoară și le iau caii cu bagajele. În noaptea imediat următoare, aceiași tătari au urcat pe Crișul Negru în sus și, prefăcându-se că vor să atace insula dinspre apă, înșeală pe apărătorii înarmați să părăsească poteca și cele trei porți de intrare, în timp ce o ceată de mongoli invadează insula dinspre uscat, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lor și au venit la așezări cale de trei zile de la dealurile împădurite. Cu această ocazie a căzut prizonier și canonicul Rogerius. Încetul cu încetul, lucrurile au început să se normalizeze. Fiecare sat și-a ales câte un șef dintre tătari și, sub comanda acestuia, au strâns recoltele de păioase, le-au adunat în hambare împreună cu paiele și fânul, sub supravegherea cumanilor și tătarilor. „Și-au ales cnezi, adică balivi, care să facă dreptate, să le procure cai, animale, arme, daruri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu încetul, lucrurile au început să se normalizeze. Fiecare sat și-a ales câte un șef dintre tătari și, sub comanda acestuia, au strâns recoltele de păioase, le-au adunat în hambare împreună cu paiele și fânul, sub supravegherea cumanilor și tătarilor. „Și-au ales cnezi, adică balivi, care să facă dreptate, să le procure cai, animale, arme, daruri și vestminte trebuincioase, spune povestitorul. Erau aproape o sută de cnezi. Aveam pace, târguri și fiecăruia i se dădea dreptatea ce i se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
i-au condus pe toți cei ce le-au prezentat într-o vale și, despoindu-i de îmbrăcăminte, i-au ucis mișelește. Rămase fără voinici și oameni mai iscusiți în luptă, satele respective au fost înconjurate într-o noapte de către nenumărați tătari și cumani, care au ucis pe toți locuitorii, lăsând regiunea cu totul pustie de oameni, ca să nu consume cele adunate. Având de gând să ierneze în satele respective, mongolii „n-au ars nici recolta, nici paiele, nici vreo casă”, „ca să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trebuincioase”. Povestirea lui Rogerius nu cuprinde în ea nimic exagerat, referitor la aceste fapte văzute cu ochii lui. Cele relatate mai sus sunt confirmate și de un act emis, în 10 august 1279, de către Ladislau Cumanul. După ce arată că în timpul tătarilor „marea mulțime a cumanilor a cotropit o mare întindere de pământ... între Dunăre și Tisa sau lângă râul Criș, ori între râurile Mureș și Criș sau pe amândouă părțile acelor râuri, ori între Timiș și Mureș, ori în jurul lui și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau ale oamenilor nobili morți fără urmași, oricare din ele, împreună cu folosințele lor și cele ce țin de ele, anume: păduri, fânețe, heleștee, pe care le-au cuprins în așezarea lor, și... așa pustii cum au rămas de pe vremea năvălirii tătarilor.... Și toate aceste pământuri și le vor împărți între ei acești domni și nobili cumani pe fiecare seminție după măsura, chipul și starea fiecăruia”. Dacă așa stau lucrurile, cum le-am văzut din aceste două izvoare sigure, înseamnă că acei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru fiecare sat în parte nu erau cneji români propuși dintre locuitorii așezărilor, cum au scris majoritatea istoricilor români, ci hanișori mongoli. Această concluzie se desprinde din textul lui Rogerius, care scrie precis că „fiece sat și-a ales dintre tătari ca șefi (rege, în text) pe cine a dorit „quelibet villa elegebit sibi regem de Tartaris, quem optavit”. Ea e întărită, apoi, de același Rogerius care, ajuns prizonier la un asemenea hănișor, sub ocrotirea unui ungur meșter, putea să meargă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
deoarece cnejii români nu aveau prizonieri de război. Nemaidiscutând faptul că cnejii români nu ar fi dat ordin să ucidă pe cei mai vrednici oameni din sate cu tot cu familiile lor și după aceea să dispună de autoritate asupra cumanilor și tătarilor, încât să le dea dispoziții să măcelărească pe toți locuitorii români cale de o sută de sate, act nelogic și anormal pentru cnejii români. Meritul de a fi observat că în acest text nu poate fi vorba de cneji români
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să măcelărească pe toți locuitorii români cale de o sută de sate, act nelogic și anormal pentru cnejii români. Meritul de a fi observat că în acest text nu poate fi vorba de cneji români, ci de canesi, adică chanî tătari îi revine lui Aurel Decei. Acești canesi au însușit și exercitat atribuții din acele pe care le aveau cnejii români. Urmărind în continuare isprăvile tătarilor conduși de Cadan și Buzi, se constată din izvoare că aceștia adunaseră și aduseseră cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în acest text nu poate fi vorba de cneji români, ci de canesi, adică chanî tătari îi revine lui Aurel Decei. Acești canesi au însușit și exercitat atribuții din acele pe care le aveau cnejii români. Urmărind în continuare isprăvile tătarilor conduși de Cadan și Buzi, se constată din izvoare că aceștia adunaseră și aduseseră cu ei, de pe unde trecuseră, foarte mulți prizonieri ruteni, ismailiți, cumani și unguri, pe care-i transformaseră în trupe auxiliare și de șoc la asedierea orașelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aceștia au căzut până la unul uciși de apărători, au impins la atac pe ruteni, ismailiți, și cumani. Când unul din aceștia încerca să fugă, să se sustragă sau să dea înapoi în fața ploii de săgeți sau contraatacului celor din cetate, tătarii îi treceau prin ascuțișul săbiei și râdeau de chinurile lor. Asediul a durat zi și noapte o săptămână întreagă, pentru a nu permite celor din cetate să se odihnească. După ce șanțurile din jurul orașului au fost umplute cu trupurile prizonierilor, tătarii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătarii îi treceau prin ascuțișul săbiei și râdeau de chinurile lor. Asediul a durat zi și noapte o săptămână întreagă, pentru a nu permite celor din cetate să se odihnească. După ce șanțurile din jurul orașului au fost umplute cu trupurile prizonierilor, tătarii au dat un ultim asalt și au cucerit orașul. Pe locuitorii și pe apărătorii aflați în interior, i-au împărțit în trei categorii: ostași, femei și țărani și i-au scos afară în câmp. Pe ostași i-au dezarmat, i-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în trei categorii: ostași, femei și țărani și i-au scos afară în câmp. Pe ostași i-au dezarmat, i-au dezbrăcat de haine și alte bunuri și i-au ucis pe toți cu securile și săbiile. Dintre femei, fiecare tătar și-a ales câte două fete, ca roabe, celelalte fiind omorâte. Pe țărani i-au dus în altă parte și, după ce i-au dezbrăcat, i-au exterminat până la unul. Aceiași soartă a avut-o și mănăstirea Șirioara, de lângă Siria, din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Episcopatul Transilvaniei, zidită de Ștefan, banul Slovoniei și alți ctitori, căreia nu numai că i-au pustiit în întregime satele de locuitori și i-au devastat moșiile, dar i-au ruinat zidurile și au ucis călugării în timpul jafului pricinuit de tătari, încât și la 11 august 1250 era „greu de știut când s-ar putea reînălța”. După acest teribil masacru, au trecut Mureșul pe stânga și s-au îndreptat spre mănăstirea Egreș, din apropiere de Cenad, în incinta căreia se refugiaseră
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luat de Batu-khan și Subotai a fost prin Sambor, la izvoarele denumite Negru și Alb ale Tisei, pe brațul de Apus, apoi prin Hust la Muncaci și Mișcolț. Spre deosebire de „Poarta Rusiei”, adică trecătoarea din Țara Haliciului, pe unde au intrat tătarii în Cehoslovacia și Ungaria cu Batu-khan, mai exista trecătoarea denumită Poarta Tătară, prin Cârlibaba, la Rodna, pe unde au intrat Cadan și Buri, cum am văzut mai sus. Pe aceasta, istoricul Miron Corduba, nefamiliarizat cu toponimia Maramureșului și Transilvaniei, o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Pestei și până la Vaț. În acest timp, Bela al IV-lea convocase la Buda pe toți arhiepiscopii și episcopii, pe mai marii regatului, cerând și pe Kotian cu principii cumani, nu demult botezați, în orașul Kew. Văzând nobilii Regatului că tătarii au ajuns în fața Budei și au apărut și oști cumane, crezând că acestea din urmă i-au adus pe mongoli în țară, au cerut regelui ca hanul Kotian cu familia să fie arestat și pus sub pază. La refuzul său
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
IV-lea, concentrată la poalele unui deal și între apa smârcoasă, provenită din dezgheț, a pârâului Sayo, a fost înconjurată ca o turmă de berbeci de o haită de lupi și aproape în întregime nimicită. Au pierit aici de săgețile tătarilor aproape 50.000 de ostași, printre care banderiile alcătuite în majoritate din români, în frunte cu episcopul Raynaldus de la Alba Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtătorul peceții regale și cele din Banat, cu Iacob
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regiune și pentru ca populația să nu consume alimentele și fânul cu vitele lor, au hotărât mai întâi asasinarea oamenilor mai de frunte, cu familiile lor cu tot, chemându-i să le aducă daruri și apoi, au dat ordin cumanilor și tătarilor să încercuiască satele, în timpul unei nopți, și să măcelărească populația din ele. Tot în timpul verii anului 1241, Cadan se întâlni cu Batu-khan pe malul Dunării, în fața Strigoniului. În luna decembrie 1241, în timp ce Batu-khan cu Subotai treceau Dunărea înghețată pentru a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
căutând la fiecare pas vizuinele și desișul codrilor, pentru ca, ceea ce n-au putut găsi când au venit, să afle acum la întoarcere. Și astfel, retrăgându-ne încet am ajuns în Transilvania, unde rămăsese mult popor și pe unde după trecerea tătarilor s-au ridicat multe cetăți.” Retragerea - după cum vedem - s-a făcut foarte încet, pustiind pământul, pe care în trecere l-au lăsat deșert. Căci, afară de cirezile de vite și turmele de oi, care mergeau încet, având nevoie de hrană, apă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trecere l-au lăsat deșert. Căci, afară de cirezile de vite și turmele de oi, care mergeau încet, având nevoie de hrană, apă și popasuri mai dese și îndelungate, au trebuit să transporte cu carele, pe lângă alimente și mobile, pe toți tătarii morți, căzuți în luptele din Ungaria și Țările Române, și pe care i-au dus tocmai în Mongolia. Prizonierii erau în număr mare. Ei mânau carele încărcate, cirezile și turmele, supravegheați de puțini tătari, pe drumurile și potecile stricate și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe lângă alimente și mobile, pe toți tătarii morți, căzuți în luptele din Ungaria și Țările Române, și pe care i-au dus tocmai în Mongolia. Prizonierii erau în număr mare. Ei mânau carele încărcate, cirezile și turmele, supravegheați de puțini tătari, pe drumurile și potecile stricate și acoperite de iarbă și spini. Hoardele răslețe distrugeau satele de pe valea Mureșului, care scăpaseră la invazie. În unele, nu au mai rămas decât turnurile bisericilor, care indicau de la depărtare fostele așezări omenești. În Alba
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înălțimile din apropiere, a trebuit să-și aline foamea doar cu pâine neagră, coaptă din făină de grâu combinată cu făină de coajă de stejar râșnită, care i s-a părut mai gustoasă decât orice prăjitură. Vitele dispăruseră, luate de tătari și noii stăpânitori, după ce au trecut în Cumania, adică în Oltenia, Muntenia și Moldova, ducând și ei mare lipsă de alimente, nu au mai permis să se taie vite, ca să fie hrăniți și prizonierii cu carne, ci acestora li se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Batu-khan și Subotai prin Cluj, Bistrița și pasul Bârgăului spre Moldova, care nu părăsise însă complet Transilvania, și să pună pe frații teutoni Lentenk și Herman în posesia a trei sate, foste ale cetății Dobâca, răsplătind astfel vitejia acestora împotriva tătarilor. Dacă voievodul a venit și când a făcut aceasta, nu știm. Probabil însă că, în timpul anului 1243, încă nimeni nu putea risca o coborâre în podișul acestei țări românești de teama mongolilor. Nu trebuie să uităm că însuși Bela al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
februarie 1248 și, în noiembrie 1250, încă mai tremura de groaza unei noi invazii a hoardelor, care erau stăpâne pe Țara Haliciului, Moldova, Țara Românească și Bulgaria. Din coroborarea mărturiilor și informațiilor documentare, se poate spune acum că, în Panonia, tătarii au staționat din martie 1241 până în martie 1242, deci un an de zile numai, iar Transilvania a fost ocupată efectiv trei ani de zile, adică trei veri la rând, în anii 1241, 1242 și 1243, așa cum menționează cronicele ungare și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trei veri la rând, în anii 1241, 1242 și 1243, așa cum menționează cronicele ungare și saxone. Numai așa se explică de ce, în 21 iulie 1242, papa Inocențiu al IV-lea emitea bula Plene lacrimis, prin care propovăduia o cruciadă împotriva tătarilor, aflați încă în hotarele din preajma Ungariei. Consecințele Marii Invazii tătare au fost grave pentru popoarele europene, dar, mai ales, pentru cele așezate în stepă. Tăvălugul mongol a distrus toate așezările omenești întemeiate pe marile drumuri și pe acelea din câmpie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]