2,472 matches
-
iar trupul mi-e imponderabil (odaia e...) Poetul levitează. Ackroyd ne învață să dăm lumea de aici pe cea de dincolo, în care sunt mii de alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă la vorbele lui: "mintea e suflet". Iubirea pășește în etern în vreme ce poetul nu vrea decât să-i fie reazem, s-o ocrotească: deschizându-ne unul altuia poarta imaginea ta se scoală din pat și umblă lumina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucată din altă față semnul care rămâne o sută de mile mai sus se înalță și se mistuie o lume ia haina mea și o iau eu pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire. Ultima suflare a celui iubit îi sfâșie inima, dar e copleșită de profunzimea sentimentului, de o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui, cel care e "de unul singur" (telefonul mort...), ca să-și aștearnă tandrețea, marea obsesie a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune a lecturii cu creația, așa cum o doresc toți autorii Desperado. Ajunge la această comuniune pe ocolite, deconstruind rima, sentimentul, tandrețea, orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viața s-a scurs, sau cel puțin aceasta este impresia lăsată de aceste poeme despre apropierea neființei. Iubirea nu e tocmai tema esențială a poeziei lui Ruth Fainlight cum nu e nici pentru alți autori Desperado, prozatori sau poeți dar tandrețea este cu siguranță. În ce o privește pe Ruth Fainlight (cât se desprinde din imaginile ei, fiindcă poeta nu filozofează în vers), tandrețea include toate ființele și toate vârstele. Poeta se îndrăgostește neîncetat, de fiecare ființă în parte, de fiecare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a poeziei lui Ruth Fainlight cum nu e nici pentru alți autori Desperado, prozatori sau poeți dar tandrețea este cu siguranță. În ce o privește pe Ruth Fainlight (cât se desprinde din imaginile ei, fiindcă poeta nu filozofează în vers), tandrețea include toate ființele și toate vârstele. Poeta se îndrăgostește neîncetat, de fiecare ființă în parte, de fiecare vârstă. Își iubește fratele, părinții, soțul, copiii, prietenii, opera, miturile, literatura, istoria, practic tot ceea ce poate fi cuprins de inteligență. Tot ce poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe care l-am ales cu tata ca dar când am împlinit douăzeci și unu de ani. La stânga, de mai multe luni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aproape. Ieși cu o farfurioară pe jumătate plină cu lapte și o lași pe jos ca și cum nici nu ți-ar păsa, dar o muți în fiecare zi o fărâmă mai aproape de ușă. Bărbatul și pisica cedează amândoi, învăluiți în tandrețe. Tandrețea și sentimentul pierderii se amestecă intens în My Rings (Inelele mele): De atunci la mâna dreaptă port mereu inelul pe care l-am ales cu tata ca dar când am împlinit douăzeci și unu de ani. La stânga, de mai multe luni încoace
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplitatea însăși, și scrie cu intensitatea unui suflet veșnic la pândă. Simte că e de datoria ei să trăiască pentru toți cei pe care îi are în minte. Odată ce se mută în poezia ei, aceste ființe se fac părtașe la tandrețea ei. Poeta se simte răspunzătoare pentru întregul univers, pe care poezia ei chiar îl conține: Îmi desfac palmele pe birou. Vene și tendoane în relief ca dosul palmei ei; pielea uscată și roșie în palmă care crapă atât de ușor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se cheamă sentiment ieftin. Mai ales când se regăsesc îndrăgostiții, se împacă frații, revine fiul sănătos acasă la mamă, soțul și soția surâd alături. Istorisirile clasice. Dar poemul se încheie cu mânie "fără lacrimi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei (To Break This Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă "izolarea reciprocă". Soțul și soția sunt fiecare "destinul și aerul celuilalt", împart casa, priveliștea și viața, dar sunt două inteligențe distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un moment dat, într-un interviu pe care mi l-a acordat, a afirmat că e feministă. Cred că acesta este sensul feminismului ei: sensul existenței vine din acea sursă a vieții care este mama. Tatăl este farul, el este tandrețea luminoasă care face existența să funcționeze. Pentru Ruth Fainlight, la fel ca și pentru Yeats, poezia înseamnă triumful vieții. Fainlight afirmă existența prin cuvânt: N-am să-mi revăd morții așa cum îi țin minte vii, decât în vise ori poem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al tandreții. Scrie o poezie precisă și bine lucrată, dar tehnica lui ascunde de fapt un miez de căldură umană: Bine ați venit la cireș Așa de ne-echivoc, Așa de plin De el însuși, de altfel Decât tine, decât mine, decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eu / ca o coadă fără de care nu mi-aș putea ține echilibrul", subiectul e unul extrem de intim și dureros de intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus de agale", în rime care fac lectorului poftă de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar ajunge iute la acel "mai mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o filozofie a iubirii. Versurile în care el descrie apropierea fizică sunt timide și totuși directe, copleșitor de elocvente: Acolo unde te rupi În două îmi place cel mai tare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numesc o iubire cât se poate de fizică pentru ceea ce e de fapt sufletul imaterial al celeilalte ființe. Iubirea lui pentru acest "miez al viului" nu se poate exprima altfel decât prin trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu" LIDIA VIANU: Scrii cu vorbe tocite, banale, aparent "goale", ca să folosesc un cuvânt extrem de prezent în poezia ta. Scrii clar. În spatele clarității vine o armată de sensuri complicate, de tandreți nebănuite. Eliot dădea un adevărat spectacol de vorbe și emoții înzorzonate, zgomotoase. Tu pui o perdea de sfială între adâncimea sensibilității tale și cititor... ALAN BROWNJOHN: Eliot e cel dintâi contemporan care mi-a arătat ce înseamnă poezia modernă. Presupun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am spus lui Ruth Fainlight
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori poemului, dar, la capătul lecturii, nu putem să nu ne dăm seama că, de fapt, despre afect e vorba și despre nimic altceva. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? EF. Cred că, atunci când încă trăia soțul meu, aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E vorba de un poem personal despre îngrijirea cuiva care are o depresie. LV. În Separations dai un motiv clar de neînțelegere dintre tine și soțul tău: Ce voiai tu era conversația, schimburi de idei, pe când eu aveam nevoie de tandrețe mai mult decât de vorbe. E aici esența poeziei tale pe scurt. Nu scrii versuri filozofice, preferi să surprinzi tandrețea. Starea poetică e pentru tine tocmai această tandrețe. Îți planifici vocea poetică ori o descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de neînțelegere dintre tine și soțul tău: Ce voiai tu era conversația, schimburi de idei, pe când eu aveam nevoie de tandrețe mai mult decât de vorbe. E aici esența poeziei tale pe scurt. Nu scrii versuri filozofice, preferi să surprinzi tandrețea. Starea poetică e pentru tine tocmai această tandrețe. Îți planifici vocea poetică ori o descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]