5,159 matches
-
la dreapta și la stânga și se îndoia puțin câte puțin în ambele părți. Deocamdată Gosseyn nu dorea să exploreze. O urmă pe Leej pe trepte în sus până într-o încăpere luminoasă și deja remarca dispunerea deosebită a lămpilor pe tavan. Aceasta îi confirma prima "senzație" a sursei de energie a navei: magnetism. Faptul îl interesa pentru a-și face o imagine despre dezvoltarea științifică a Yalertei, comparabilă cu aceea a se-colului al XXII-lea din istoria terestră. Dar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
i-am zis Amiralului ieri. Se opri, surprins de glasul clar de tenor al lui Ashargin, pentru a elibera corpul de tensiunea ce creștea. Și-l privi cu coada ochiului pe bătrânul de lângă el - Marele Amiral își ridicase nasul spre tavan, cu o înfățișare care-i spunea lui Gosseyn ce anume va urma. Spuse foarte repede: - Aștept dintr-o clipă într-alta un apel din partea lui Enro care mă va convoca pentru a-i face raportul dar, dacă aș mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-alta un apel din partea lui Enro care mă va convoca pentru a-i face raportul dar, dacă aș mai avea timp, aș fi fericit să discut unele aspecte filozofice ale războiului pe care-l ducem. Nu merse mai departe. Tavanul se lumină, iar figura care apăru era cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-o celulă de oțel masiv, situată pe undeva, 4 etaje mai jos. Ultimele trepte se terminau chiar în celulă și, după ce oamenii care-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vibrator. Crang ne-a comunicat afirmația dr. Kair, conform căreia ar fi vorba despre un duel al inteligențelor, și noi nu vrem să avem vreo surpriză. Acest aparat are însușirea de a produce schimbări infime în structura atomică a pereților, tavanelor, podelei, oriunde te vei deplasa. Și te va urma până la ușa apartamentului tău. Vocea lui urcă un semiton. ― E numai o precauție, având în vedere că, mai devreme sau mai târziu, va veni momentul când vei fi în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn. "Grăbește-te, Gosseyn! Nu-i lăsa să-și revină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că-i subestimase pe oamenii aceștia, care acum aveau să-l omoare. Sperase că-i vor lăsa destul timp ca să-și poată pune în aplicare planul. Primejdia îl zăpăcise. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
invadaseră secția? Răsuflă ușurat când îi văzu pe toți întinși pe podea, în nesimțire. După ce făcu rost, în grabă, de două perechi de ochelari negri - una pentru el și alta pentru Korita - îndreptă un baraj de raze luminoase asupra pereților, tavanelor și podelelor. Imaginile se șterseră numaidecât. Grosvenor merse apoi în cabinetul tehnic și începu să împartă, prin radio, ordine oamenilor pe care îi hipnotizase. Prin ușa deschisă, putu urmări reacția a doi dintre ei: nu păreau să-l asculte. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întrezărească lumea din afară. Imaginile reflectau, mai mult ca sigur, realitatea. În schimb, de sunetele care pătrundeau printr-o altă deschizătură, dintr-un perete lateral, nu putea fi sigur; și nici de impresiile ce-i veneau prin alte orificii din tavan și din podea. Urechea omenească poate percepe până la douăzeci de mii de vibrații pe secundă. Pentru anumite vietăți, auzul începe abia de la acest prag. În stare de hipnoză, oamenii pot fi făcuți să râdă în hohote, chiar când sunt torturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la repezeală, un scaner fu împins către deschizătura îngusta dintre două gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
voie să-mi amintesc ce am văzut. Mă aflam chiar aici, în linia de foc și aș putea să jur că monstrul s-a mișcat, înainte ca arma să se fi descărcat asupra mea. Am impresia că a sărit spre tavanul cuștii. Știu bine că era prea întuneric ca să pot vedea clar, însă... Nu-și sfârși fraza. Morton îi porunci lui Crane să aprindă reflectorul, iar când lumina puternică a acestuia se revarsă în cușcă, îl zăriră pe Ixtl ghemuit în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grossen este de a-l nimici pe cel care l-a răpit! Îi răspunse Morton, cu asprime. 19 În vasta sală a motoarelor, oamenii păreau niște pitici pierduți într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aceea, era hotărât să-i vâneze îndeosebi pe bipezii cu stomacul mare. Până să aibă oamenii răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi domnul Pennons va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă prin planșeul celui de-al optulea etaj, dar va constata că a fost energizat La fel planșeul etajului șapte. Iar dacă va încerca să treacă prin tavan, se va izbi de aceeași barieră mortală. Căpitanul Leeth tăcu, privindu-l gânditor pe Grosvenor, apoi adăugă: - Știu că, după părerea dumitale, contactul cu un singur câmp de forță nu e suficient pentru a-l da gata pe monstru. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mobil, un tun termoradiant și un lansator de bombe cu gaz. - Nu există vreo altă intrare în secția dumitale? întrebă McCann, foindu-se neliniștit pe scaun. - Exista, dar e bine păzită. - Dar sus și jos? mai întrebă geologul, arătând spre tavan și spre podea. - Sus, e o magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când oamenii de pe coridor se opriră, McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trupul, nu numai cu o parte din el? Ce ne-am aminti din trecutul noastru? Din viitor? Ce-am înțelege din alegerile noastre făcute independent de voința noastră? Mă tot gândesc la marea problemă și mă dau cu capul de tavanul gros al tăcerilor. Ceva nu mă lasă nici pe mine să vorbesc pe-nțeles, chiar în clipa de grație când înțeleg. Totul durează o clipă, nu mai mult. Cum mai poate cineva trăi când toți știm... și când toți nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Tânărul și polițistul se ciocniră piept în piept. După ce se scuzară deodată, musafirul spuse cine e și ce vrea, iar domnișorul făcu rapid cale-ntoarsă. Avea un mers foarte ciudat. În salon mirosea a cahle-ncinse, de la sobele înalte până aproape de tavan. Costache îl privi pe tânăr cu interes profesional, era un om care nu putea sta o clipă liniștit, semăna cu copiii mici, care când dau din mâini, când din picioare. Acum deschidea și închidea pumnul, de parcă ar fi apucat ceva
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încărcat cu dulciuri de la cofetăria lui Inger, din strada Carol, ceea ce, de asemenea, îi surprinsese pe-ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dulciuri de la cofetăria lui Inger, din strada Carol, ceea ce, de asemenea, îi surprinsese pe-ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
PLUTEA o liniște supranaturală. Nu pătrundea nici un sunet dinspre noaptea din care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul cu încetul, ochii i se deprinseră cu lumina blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin. Pe pereți, vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era destul de spațioasă. Se apropia de volumul de două sute picioare cubi, așa că ochii lui Hedrock nu izbutiră să observe diferența. Principala ciudățenie o constituia faptul că ușa prin care intrase se afla la vreo treizeci de metri deasupra pardoselii, iar tavanul la aceeași înălțime. În centrul încăperii (deci era centru nu numai pe orizontală, ca lățime și lungime, ci și pe verticală, ca înălțime și adâncime), șapte consilieri ai Arsenalelor stăteau în picioare în jurul unei mașini care plutea în aer, învelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bătrâne. Plictisită deodată de această competiție, se uită la bărbații de pe cealaltă parte. Observă abia atunci că ceea ce i se păruse a fi o sală, în realitate era o pereche de săli. O barieră transparentă despica spațiul în două, din tavan până la pardoseală, despărțindu-i pe bărbați de femei. Bineînțeles, și această barieră putea fi, și ea, tot o iluzie. Lucy, știind câte ceva despre energiile implicate în procesele prin care aceste "case" își realizau efectele scontate, bănuia că, până la urmă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și să le mai schimbe între ele. Se trezea ca un faraon, în mormântul lui, numai că metresele, câinii și alte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]