38,269 matches
-
intermediar de guvernare, constituit din organisme alese și/sau nu-mite (guvernatori, prefecți, consilii principale, județene, sau departamentale ș.a.). Nu există un model omogen al guvernării locale, ci o diversitate de situații specifice și cîteva modele reprezentative, așa cum am arătat. Ca tendință, se poate constata, pe măsura extinderii sectorului public, o creștere a responsabilităților administrative și economice transferate guvernelor locale, nu întotdeauna însoțită de sursele financiare necesare, acestea rămînînd în majoritate "captive" ale guvernului central, care intervine prin "puncții" financiare asupra nivelelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fie instituționalizată. Prin urmare, actori numeroși intervin, în diferite moduri, sub di-verse titluri, în definirea și punerea în operă a politicilor economice. Aceste diferite centre constituie ceea ce numim Stat. Ele se influențează reciproc, suportînd diferite presiuni. Poate fi semnalată, ca tendință, o trecere de la modelele centralizate la modelele multidecizi-onale. 1.10. Administrațiile private Cînd se discută rolul economic al administrațiilor, sunt neglijate adesea colectivitățile locale, pentru importanța cărora însă pledăm cu convingere. Dar și mai des sunt uitate administrațiile private, considerate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
între noțiunile de piață privată și piață publică distincția nu este clară. De aceea nici definițiile, încadrările categoriale nu sunt foarte precise. În ciuda punctelor slabe din teorie, practica obligă la măsuri și decizii ce se doresc oportune și prompte, iar tendința este de adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din start, în condițiile evanescenței bazei de impozitare. Asemenea practici există și la noi. Politica economică incoerentă, centralistă, cleptocratică și lipsită de orizont a autorității centrale a devenit, astfel, un semnificativ factor de descurajare a dezvoltării economice locale sau regionale. Tendințele pleacă de jos în sus, ciudățeniile vin de sus in jos, iar tendințele, ca și caii, sunt mai ușor de stăpânit în direcția în care se îndreaptă deja" (John Naisbitt Megatendințe). Nu te poți opune acestor tendințe, fără riscul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
noi. Politica economică incoerentă, centralistă, cleptocratică și lipsită de orizont a autorității centrale a devenit, astfel, un semnificativ factor de descurajare a dezvoltării economice locale sau regionale. Tendințele pleacă de jos în sus, ciudățeniile vin de sus in jos, iar tendințele, ca și caii, sunt mai ușor de stăpânit în direcția în care se îndreaptă deja" (John Naisbitt Megatendințe). Nu te poți opune acestor tendințe, fără riscul de a păgubi. O țară nu poate fi bogată fără a avea comunități bogate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
locale sau regionale. Tendințele pleacă de jos în sus, ciudățeniile vin de sus in jos, iar tendințele, ca și caii, sunt mai ușor de stăpânit în direcția în care se îndreaptă deja" (John Naisbitt Megatendințe). Nu te poți opune acestor tendințe, fără riscul de a păgubi. O țară nu poate fi bogată fără a avea comunități bogate. Sărăcind comunitățile pentru a acoperi găurile unei proaste guvernări, nimeni nu câștigă nimic. Este atât de simplu! Cele mai descentralizate sunt țările protestante, unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pondere era de 7,6% în 1926; 46,8% în 1990 și 34,3% în 1997. Cifrele sunt modeste față de cele de mai sus și ele nu semnifică, în replică, o dezvoltare formidabilă a sectorului privat, ci nivelul modest și tendința de degradare a potențialului economiei românești, care nu permite susținerea unor programe ample de cheltuieli publice. Creșterea semnificativă a ponderii cheltuielilor publice se explică prin funcționarea sistemului politic, cît și prin modificarea nevoilor eco-nomice și a preferințelor consumatorilor. La aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai mare datoria internă, în cele sărace cea externă. În ce privește țara noastră, datoria publică internă se ridică la aprox. 15.000 mld. lei însemnînd aprox. 12% din P.I.B., iar cea externă la peste 35 mld. $, adică peste 24% din P.I.B. Tendința ultimilor ani a fost de creștere a valorilor nominale ale datoriei publice, pe fondul căderii abrupte a P.I.B. Aceasta pune probleme reale statului român în ce privește gestionarea serviciului datoriei publice și suportabilitatea non-inflaționistă a acestuia, situație ce afectează rating-ul României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
subiective sau exagerate și a oferi soluții optime, creative. De multe ori, politicile naționale se constituie în factori de constrângere pentru reușita strategiilor locale de dezvoltare, adevărate provocări, iar soluția e tocmai descentralizarea reală și efectivă, care să permită intuirea tendințelor, identificarea diferitelor soluții novatoare și alegerea adevăratelor priorități și a politicilor cele mai eficace. Descentralizarea trebuie să fie atât politică, cât și financiară. Important este atât numărul, cât și dimensiunea unităților administrației locale, dar mai ales eficiența acestora. în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
postcomuniste, numărul unităților de bază au crescut după 1989, cu unele excepții (Bulgaria, Cehia, Polonia), în Ungaria dublându-se chiar. În Occident s-a petrecut, în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de unități, dublat de o tendință de federalizare, regionalizare, autonomizare. În țările estice, procesul pare firesc, după hiper-centralizarea comunistă; în Occident, desigur, reducerea a vizat o mai mare economisire și eficiență în furnizarea serviciilor publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ș.a. nu dintre cele mai realiste sau mai eficiente, ca și între-ținerea unor costisitoare programe de cercetare-dezvoltare-inovare. Toate acestea vor duce după un timp la o necesară privatizare a între-prinderilor publice respective, în căutare de capitaluri și pentru a urma tendințele de globalizare tot mai accentuate. Privatizarea se poate dovedi o soluție pentru un management mai profesionist, o infuzie mai mare de capital sau accesul la o piață mai vastă, inclusiv prin fuziuni și concentrări, dar nu poate fi un panaceu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
locale a crescut, ca și liberalizarea individuală de întreprindere, iar în multe țări est-europene rezultatele devin evidente. Epopeea post-industrialismului, a condus și în țările dezvoltate la modificarea atitudinilor individuale și comunitare și, în consecință, a politicilor de dezvoltare regională. Noile tendințe pot fi definite prin cîte-va cuvinte cheie: descentralizare, autoajutorare și democrație participativă și ele marchează sfîrșitul epocii "Statului providențial". Producția și consumul de masă sunt depășite. Globalizarea economică și financiară, noile tehnologii și cooperarea politică internațională duc noile tendințe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Noile tendințe pot fi definite prin cîte-va cuvinte cheie: descentralizare, autoajutorare și democrație participativă și ele marchează sfîrșitul epocii "Statului providențial". Producția și consumul de masă sunt depășite. Globalizarea economică și financiară, noile tehnologii și cooperarea politică internațională duc noile tendințe de descentralizare a deciziilor publice și nu numai pe toate meridianele. Individul devine regele jocului planetar, moneda creatoarea și vectorul schimbării. În aceste condiții, vechea politică regională nu mai are credibilitate, nu mai poate asigura dezvoltarea. Însăși necesitatea unei politici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
printr-un spirit antreprenorial deosebit și un mediu de afaceri foarte profitabil. În economiile dezvoltate, ei comunică, creînd veritabile rețele de dezvoltare. De obicei, o regiune se dezvoltă în jurul unui astfel de pol de creștere, datorită propagării efectelor sale. Astfel, tendințele spontane și dezvoltările anarhice se ordonează treptat pe cîteva axe de dezvoltare, în cadrul unui mediu de pro-pagare a efectelor polului de creștere. O politică sistematică este necesară pentru a selecta acele proiecte de investiții și acei investitori care promovează creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decît ale celor pentru forța de muncă. De asemenea, efectele subvențiilor de capital sunt, îndeobște, mai favorabile, deoarece duc la investiții, care înseamnă noi tehnologii, ceea ce poate contribui mult la dezvoltarea zonelor defavorizate, în vreme ce subvențiile pentru forța de muncă au tendința de a recompensa lipsa de inovație și de mobilitate, perpetuînd o stare de lucruri nefavorabilă. Problemele cele mai mari apar în privința destinatarilor acestor subvenții: să fie încurajate astfel firmele private, sau cele publice, sau ambele categorii? Cel mai adesea, destinatarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a formelor tradiționale de compromis poate suscita viguroase proteste sociale. Logic, mai ales din perspectiva oportunistă a lui homo contractor, astfel de manifestări ostile la adresa oricărei redefiniri, chiar parțiale, a rolului Statului, nu trebuie să ne împiedice să reflectăm asupra tendințelor puternice care se manifestă astăzi în acest domeniu. O vom face mai întîi încercînd să explicăm de ce noțiunea de reglare, lasă locul, puțin cîte puțin, celei de reglementare/dereglemen-tare. Apoi, vom aborda relațiile dintre Stat și sistemele economice, dintre Stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
funcționare a pieței muncii. Statul apare ca un actor exterior pieței, dar care ocupă un rol fundamental, deoarece cauționează regulile funcționării economice și sociale. El reprezintă, de asemenea, organismul care apără interesele unei națiuni, entitate pe care teoria economică are tendința să o neglijeze. Articulînd toate aceste elemente, Școala Reglării distinge cinci variabile cheie ale reglării capitaliste, cinci forme instituționale, care au cunoscut adaptări sensibile, ilustrînd trecerea de la vechiul la noul tip de reglare capitalistă. Cele cinci sunt: raportul salarial, formele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
toate aspectele majore ale politicii, economiei, culturii etc. Actuala criză economică mondială însă, reabilitează în bună măsură rolul statelor, globalizarea intrînd în criză. Evoluțiile sunt foarte accelerate și imprevizibile, dar intervenția statelor în economie a devenit din nou una majoră, tendințele protecționiste fiind tot mai pronunțate, în paralel cu încercări de coordonare la nivel internațional pentru combaterea crizei. Istoria se repetă. Lumea economică actuală este bolnavă. Ea suferă de instabilitate și disfuncții cu atît mai jenante cu cît actorii economici sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sugestive. Dar astăzi națiunea e pusă în cauză, pe de o parte de creșterea importanței regiunilor, a eșaloanelor administrative subnaționale în general, pe de altă parte prin afirmarea entităților și formulelor de integrare supranaționale (cum e cazul U.E.) și a tendințelor globaliste. 6.5.1. Ce este o națiune? Au existat și continuă să existe, din păcate, abordări patologice ale conceptului de națiune, cu derivatele sale, ideologii naționaliste de stînga sau de dreapta, care au făcut mult rău popoarelor respective. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Altfel spus, e bine să evităm să aruncăm prea repede ipotezele irealiste. În primul rînd pentru că ele ne permit să înțelegem de ce, în ciuda unor puternice atașamente regionale, adesea rurale, totuși populația unei țări are, într-o perioadă lungă de timp, tendința de a se concentra în cîțiva poli regionali de creștere. În al doilea rînd, o ipoteză simplistă poate fi treptat îmbogățită, așa cum vom vedea în continuare. 6.5.2.2. Efecte ale federalismului fiscal Raționamentului în termenii "votului cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru că se iau în considerație situații particulare de precaritate sau de sărăcie (handicapuri fizice sau mentale, excluziuni etc.). Toate aceste mecanisme care sin-tetizează noțiunea de Stat asistențial există acum în toate țările industrializate. Astfel, prelevările obligatorii, care au progresat ca tendință în mai toate țările, sunt concretizarea acestei noțiuni de redistribuire a veniturilor. Se constată și creșterea redistribuirilor interpersonale, între diferite categorii socio-profesionale, sau a celor interregionale. Dar solidaritatea capătă și forme mai discrete, dar nu mai puțin esențiale. Salariul minim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
activitate, atunci cînd productivitățile sunt foarte variabile în spațiul geografic, ca și în cel economic. În concluzie, națiunea este, din punct de vedere economic, un spațiu de transfer, cel mai adesea mascat, între indivizi și între regiuni. Această situație are tendința să fie parțial uitată în perioadele de avînt economic, dar în situații ca cea actuală, de criză, logica transferurilor cunoaște limite, atît la nivel global, căci prelevările obligatorii nu pot crește la infinit, cît și la nivel local, căci anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
printr-o creștere a locurilor de muncă în sfera serviciilor. Or, sectorul serviciilor, sau sectorul terțiar, comportă numeroase locuri de muncă puțin calificate, care sporesc puțin productivitatea și deci venitul național. Pe de altă parte, aceste locuri de muncă au tendința de a se concentra în anumite zone, al căror dinamism introduce în declin alte regiuni învecinate. O societate terțiară este, deci, contrar opiniei curen-te, ca și societatea industrială la începutul secolului al XIX-lea, o societate cu tendințe inegalitare din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
muncă au tendința de a se concentra în anumite zone, al căror dinamism introduce în declin alte regiuni învecinate. O societate terțiară este, deci, contrar opiniei curen-te, ca și societatea industrială la începutul secolului al XIX-lea, o societate cu tendințe inegalitare din punctual de vedere al repartiției individuale a veniturilor, ca și din punctual de vedere al repartiției regionale a producției de avuție. Internaționalizarea economiilor este, într-o primă analiză, un mijloc de a lupta împotriva inegalităților din interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pieței. Se publică, într-adevăr, de un deceniu încoace, mult, cărți din toate domeniile și din toate grupele valorice, așa încât - invocând legea numerelor mari - sumedenia de volume tangente cu autorul nuvelei Remember nu ar fi decât o banală epură din tendința generală. Iar prima replică la o asemenea poziție o dă bunul simț. De ce, de pildă, dintre toți prozatorii epocii dintre războaie, numai unul a fost, nedemocratic, selectat? Iar acesta nu e nici admiratul Camil Petrescu, nici nedreptățitul Anton Holban, nici
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]